ÎCCJ, decizie (scj.ro #83201)

Legea nr.85/2006 privind insolvența Prevalența procedurii insolvenței și în raport de cea privind lichidarea voluntară prevăzută de Legea 31/1990 modificată și de cea referitoare la executarea silită în sensul OUG 51/1998 Este adevărat că , în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.3/2004 s-a hotărât la data de 16 aprilie 2004 dizolvarea voluntară a societății și numirea unui lichidator însă , lichidarea voluntară nu s-a mai efectuat pentru că împotriva societății s-a declanșat procedura falimentului conform Legii nr.64/1995 modificată . Instanțele anterioare au reținut corect că această procedură este una concursuală, colectivă și egalitară și are caracter special în raport cu lichidarea ce s-ar fi efectuat conform Legii nr.31/1990 republicată dar și față de executarea silită reglementată de OUG nr.51/1998.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.111 din 22 ianuarie 2008) Prin sentința nr.6033/CA/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția comercială și contencios administrativ s-a respins acțiunea precizată a reclamantei SC Q.L. SRL, în calitate de lichidator judiciar al SC S. SA Călan formulată împotriva pârâtei SC A. SA Călan – prin lichidator judiciar SC C.E. SRL, active ce a avut ca obiect revendicare și daune . În considerentele sentinței , instanța fondului a reținut că obiectul acțiunii reclamantei a constatat în obligarea pârâtei la restituirea și readucerea în patrimoniul reclamantei a activelor reprezentând aportul în natură , subscris și vărsat la constituirea SC A. SA și obligarea pârâtei la eventuale dezdăunări , în situația în care din motive imputabile acesteia bunurile nu mai pot fi restituite în natură . S-a considerat că prevederile art.1 alin.2 din O.U.G.

nr.3/2004 în sensul cărora , în procesul de dizolvare și lichidare a SC A. SA activele aparținând SC S. SA vor reveni în patrimoniul acesteia nu-și au aplicabilitate în cauză întrucât , pârâta se află în procedura insolvenței și numai în cazul în care toate datoriile acesteia ar fi acoperite fără lichidarea bunurilor acesteia s- ar putea pune problema restituirii , în raport de cota de participare a reclamantei la capitalul social. Prima instanță a mai reținut că , în cauză , nu s- a făcut dovada că i -au finalizat operațiunile de lichidare judiciară față de societatea pârâtă . Apelurile formulate de reclamantă și de intervenienta AVAS București împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia nr.26 din 15 iunie 2007 dată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția comercială.

Instanța de apel a analizat cererea de intervenție în interes accesoriu formulată de AVAS București în raport de prevederile art.51 Cod procedură civilă. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta SC S. SA și intervenienta AVAS București care au considerat-o nelegală. 1. Reclamanta SC S. SA a invocat în recursul său motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civil, în argumentarea căruia susține următoarele: - Instanțele anterioare au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice în contradicție cu împrejurările de fapt și de drept care conduce la o singură concluzie și anume că reclamanta este îndreptățită la restituirea bunurilor aduse ca aport la capitalul social al SC A. SA sau la despăgubiri.

- Art.1 alin.2 din O.U.G. nr.3/2004 cuprinde o prevedere clară în sensul căreia, în procesul de dizolvare și lichidare a SC A. SA – activele reprezentând aportul în natură, subscris și vărsat al SC S. SA vor reveni în patrimoniul acesteia. Recurenta consideră că aceste active au revenit, conform legii, în proprietatea sa, în cursul procesului de dizolvare și lichidare când AGEA a hotărât dizolvarea SC A. SA și a numit lichidatorul, dizolvare ce a durat până la declanșarea procedurii de faliment conform hotărârii nr.1079/17 noiembrie 2005 dată de Tribunalul Hunedoara. - Nu s-a luat în considerare că procedura falimentului a fost solicitată chiar de administratorii din lichidarea voluntară, iar creanța garantată a AVAS constă în valoarea instalației necesare investiției „Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă” ce a fost vândută pârâtei prin executarea silită a SC S. SA de către AVAS București.

2. Recurenta AVAS București a invocat prin cererea de recurs motivele reglementate de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă în argumentarea cărora arată următoarele: - Prevederile O.U.G. nr.3/2004 și ale OUG nr.68/2005 aprobată prin Legea nr.341/2005 care au un caracter special au fost încălcate prin decizia atacată creându-se un prejudiciu atât reclamantei cât și creditorilor acesteia (printre care și AVAS) prin diminuarea patrimoniului cu aport în natură subscris și vărsat. - Motivarea instanței de apel este anacronică, reținându-se greșit că bunurile pot reveni în patrimoniul reclamantei după finalizarea operațiunilor de lichidare față de pârâtă. Se arată că, potrivit art.1 al.2 din OUG nr.2/2004 – activele reprezentând aportul în natură al SC S. SA vor reveni în patrimoniul acesteia, în timpul procesului de dizolvare și lichidare al SC A. SA.

- Recurenta nu este de acord cu motivarea instanței de apel în sensul căreia nu a dovedit un prejudiciu al intereselor sale întrucât își poate realiza creanța în procedura Legii nr.85/2006 întrucât SC S. SA nu mai deține bunuri importante care să poată fi valorificate în cadrul acestei proceduri. - Consideră că, în situația în care restituirea în natură a activelor nu mai este posibilă, pârâta trebuie să fie obligată la dezdăunări către reclamantă. Recursurile sunt nefondate. Grupând criticile aduse deciziei atacate de ambele recurente, critici subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Înalta Curte va răspunde acestora prin considerente comune. Astfel, potrivit prevederilor O.G.

nr.3/2004 privind finalizarea investiției „Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă” pe platforma S. Călan, AVAS București a fost mandatată să voteze în AGA SC S. SA împuternicirea reprezentantului acestei societăți de a vota în AGA SC A. SA dizolvarea și lichidarea acesteia. La alin.2 al art.1 s-a prevăzut că, în procesul de dizolvare și lichidare a SC A. SA activele reprezentând aportul în natură, subscris și vărsat al SC S. SA vor reveni în patrimoniul acesteia. Prin art.2 și urm. din Ordonanță așa cum ele au fost modificate prin OUG nr.68/2005 este reglementată procedura de executare silită a AVAS, cu referire la OUG nr.51/1998 a activelor ce se cuvin din lichidarea SC A. SA asociatului SC S. SA.

Este indiscutabil faptul că bunurile în litigiu au fost aduse ca aport în natură de către SC S. SA la constituirea SC A. SA, precum și faptul că în situația în care SC A. SA ar fi intrat în procedura de lichidare voluntară conform Legii nr.31/1990 republicată, dispozițiile cuprinse în cele două ordonanțe de urgență (nr.3/2004 și nr.68/2005) și-ar fi găsit aplicabilitate în cauză, iar AVAS ar fi putut proceda la executarea silită reglementată de OUG nr.51/1998. Numai că, recurentele omit a avea în vedere situația în care se află SC A. SA, respectiv faptul că împotriva acesteia a fost declanșată procedura de insolvență, aflându-se în lichidare judiciară conform (Legii nr.64/1995 actualmente Legii nr.85/2006)), situație în care cele două acte normative invocate de recurente nu-și mai găsesc aplicabilitatea.

Este adevărat că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.3/2004, AGA SC A. SA a hotărât la data de 16 aprilie 2004 dizolvarea voluntară a societății și numirea unui lichidator însă, lichidarea voluntară nu s-a mai efectuat pentru că împotriva societății s-a declanșat procedura falimentului conform Legii nr.64/1995 modificată. Instanțele anterioare au reținut corect că această procedură este una concursuală, colectivă și egalitară și are caracter special în raport cu lichidarea ce s-ar fi efectuat conform Legii nr.31/1990 republicată dar și față de executarea silită reglementată de OUG nr.51/1998. Or, prevederea din art.1 alin.2 din O.U.G. nr.3/2004 modificată prin O.U.G. nr.68/2005 este clară, în sensul că aportul în natură subscris și vărsat al SC S. SA Călan ar fi revenit în patrimoniul său în procesul de dizolvare și lichidare valutară a SC A. SA.

Cum lichidarea voluntară nu s-a mai derulat, intervenind lichidarea judiciară, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de recurente sunt nefondate. Pe cale de consecință, recursurile au fost respinse ca nefondate conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.