ÎCCJ, decizie (scj.ro #83201)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83201) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Legea nr.85/2006
privind insolvența
Prevalența
procedurii insolvenței și în raport de cea privind lichidarea
voluntară prevăzută de Legea 31/1990 modificată și de
cea referitoare la executarea silită în sensul OUG 51/1998
Este
adevărat
că
,
în
conformitate
cu
prevederile
O.U.G. nr.3/2004 s-a
hotărât
la data de 16
aprilie
2004
dizolvarea
voluntară
a
societății
și
numirea
unui
lichidator
însă
,
lichidarea
voluntară
nu
s-a
mai
efectuat
pentru
că
împotriva
societății
s-a
declanșat
procedura
falimentului
conform
Legii
nr.64/1995
modificată
.
Instanțele
anterioare au reținut corect că această procedură este una
concursuală, colectivă și egalitară și are caracter
special în raport cu lichidarea ce s-ar fi efectuat conform Legii nr.31/1990
republicată dar și față de executarea silită
reglementată de OUG nr.51/1998.
(Înalta
Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia
nr.111 din 22 ianuarie 2008)
Prin
sentința
nr.6033/CA/2006
pronunțată
de
Tribunalul
Hunedoara
–
Secția
comercială
și
contencios
administrativ
s-a
respins
acțiunea
precizată
a
reclamantei
SC Q.L. SRL,
în
calitate
de
lichidator
judiciar
al SC S. SA
Călan
formulată
împotriva
pârâtei
SC A. SA
Călan
–
prin
lichidator
judiciar
SC C.E. SRL, active
ce
a
avut
ca
obiect
revendicare
și
daune
.
În
considerentele
sentinței
,
instanța
fondului
a
reținut
că
obiectul
acțiunii
reclamantei
a
constatat
în
obligarea
pârâtei
la
restituirea
și
readucerea
în
patrimoniul
reclamantei
a
activelor
reprezentând
aportul
în
natură
,
subscris
și
vărsat
la
constituirea
SC A.
SA
și
obligarea
pârâtei
la
eventuale
dezdăunări
,
în
situația
în
care din motive
imputabile
acesteia
bunurile
nu
mai
pot
fi
restituite
în
natură
.
S-a
considerat
că
prevederile
art.1 alin.2 din O.U.G. nr.3/2004
în
sensul
cărora
,
în
procesul
de
dizolvare
și
lichidare
a SC A. SA
activele
aparținând
SC S. SA
vor
reveni
în
patrimoniul
acesteia
nu-și
au
aplicabilitate
în
cauză
întrucât
,
pârâta
se
află
în
procedura
insolvenței
și
numai
în
cazul
în
care
toate
datoriile
acesteia
ar
fi
acoperite
fără
lichidarea
bunurilor
acesteia
s-
ar
putea
pune
problema
restituirii
,
în
raport
de
cota
de
participare
a
reclamantei
la
capitalul
social.
Prima
instanță
a
mai
reținut
că
,
în
cauză
,
nu
s-
a
făcut
dovada
că
i
-au
finalizat
operațiunile
de
lichidare
judiciară
față
de
societatea
pârâtă
.
Apelurile formulate de reclamantă și de
intervenienta AVAS București împotriva acestei sentințe au fost
respinse ca nefondate prin decizia nr.26 din 15 iunie 2007 dată de Curtea
de Apel Alba Iulia – Secția comercială.
Instanța de apel a analizat cererea de intervenție în interes
accesoriu formulată de AVAS București în raport de prevederile art.51
Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta SC S. SA și intervenienta
AVAS București care au considerat-o nelegală.
1.
Reclamanta SC S. SA a invocat în recursul său motivul de nelegalitate
reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civil, în argumentarea
căruia susține următoarele:
-
Instanțele anterioare au pronunțat hotărâri nelegale și
netemeinice în contradicție cu împrejurările de fapt și de drept
care conduce la o singură concluzie și anume că reclamanta este
îndreptățită la restituirea bunurilor aduse ca aport la
capitalul social al SC A. SA sau la despăgubiri.
-
Art.1 alin.2 din O.U.G. nr.3/2004 cuprinde o prevedere clară în sensul
căreia, în procesul de dizolvare și lichidare a SC A. SA – activele
reprezentând aportul în natură, subscris și vărsat al SC S. SA
vor reveni în patrimoniul acesteia.
Recurenta consideră că aceste active au revenit, conform legii, în
proprietatea sa, în cursul procesului de dizolvare și lichidare când AGEA
a hotărât dizolvarea SC A. SA și a numit lichidatorul, dizolvare ce a
durat până la declanșarea procedurii de faliment conform
hotărârii nr.1079/17 noiembrie 2005 dată de Tribunalul
Hunedoara.
-
Nu s-a luat în considerare că procedura falimentului a fost
solicitată chiar de administratorii din lichidarea voluntară, iar
creanța garantată a AVAS constă în valoarea instalației
necesare investiției „Turnătoria de tuburi de presiune din fontă
ductilă” ce a fost vândută pârâtei prin executarea silită a SC
S. SA de către AVAS București.
2.
Recurenta AVAS București a invocat prin cererea de recurs motivele
reglementate de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă în
argumentarea cărora arată următoarele:
-
Prevederile O.U.G. nr.3/2004 și ale OUG nr.68/2005 aprobată prin
Legea nr.341/2005 care au un caracter special au fost încălcate prin
decizia atacată creându-se un prejudiciu atât reclamantei cât și
creditorilor acesteia (printre care și AVAS) prin diminuarea patrimoniului
cu aport în natură subscris și vărsat.
-
Motivarea instanței de apel este anacronică, reținându-se
greșit că bunurile pot reveni în patrimoniul reclamantei după
finalizarea operațiunilor de lichidare față de pârâtă.
Se
arată că, potrivit art.1 al.2 din OUG nr.2/2004 – activele
reprezentând aportul în natură al SC S. SA vor reveni în patrimoniul
acesteia, în timpul procesului de dizolvare și lichidare al SC A. SA.
-
Recurenta nu este de acord cu motivarea instanței de apel în sensul
căreia nu a dovedit un prejudiciu al intereselor sale întrucât își
poate realiza creanța în procedura Legii nr.85/2006 întrucât SC S. SA nu
mai deține bunuri importante care să poată fi valorificate în
cadrul acestei proceduri.
-
Consideră că, în situația în care restituirea în natură a
activelor nu mai este posibilă, pârâta trebuie să fie obligată
la dezdăunări către reclamantă.
Recursurile
sunt nefondate.
Grupând
criticile aduse deciziei atacate de ambele recurente, critici subsumate
motivului de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură
civilă, Înalta Curte va răspunde acestora prin considerente comune.
Astfel,
potrivit prevederilor O.G. nr.3/2004 privind finalizarea investiției
„Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă” pe
platforma S. Călan, AVAS București a fost mandatată să
voteze în AGA SC S. SA împuternicirea reprezentantului acestei
societăți de a vota în AGA SC A. SA dizolvarea și lichidarea
acesteia.
La
alin.2 al art.1 s-a prevăzut că, în procesul de dizolvare și
lichidare a SC A. SA activele reprezentând aportul în natură, subscris
și vărsat al SC S. SA vor reveni în patrimoniul acesteia.
Prin
art.2 și urm. din Ordonanță așa cum ele au fost modificate
prin OUG nr.68/2005 este reglementată procedura de executare silită a
AVAS, cu referire la OUG nr.51/1998 a activelor ce se cuvin din lichidarea SC
A. SA asociatului SC S. SA.
Este
indiscutabil faptul că bunurile în litigiu au fost aduse ca aport în
natură de către SC S. SA la constituirea SC A. SA, precum și
faptul că în situația în care SC A. SA ar fi intrat în procedura de
lichidare voluntară conform Legii nr.31/1990 republicată,
dispozițiile cuprinse în cele două ordonanțe de
urgență (nr.3/2004 și nr.68/2005) și-ar fi găsit
aplicabilitate în cauză, iar AVAS ar fi putut proceda la executarea silită
reglementată de OUG nr.51/1998.
Numai
că, recurentele omit a avea în vedere situația în care se
află SC A. SA, respectiv faptul că împotriva acesteia a fost
declanșată procedura de insolvență, aflându-se în lichidare
judiciară conform (Legii nr.64/1995 actualmente Legii nr.85/2006)),
situație în care cele două acte normative invocate de recurente
nu-și mai găsesc aplicabilitatea.
Este
adevărat că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.3/2004, AGA SC
A. SA a hotărât la data de 16 aprilie 2004 dizolvarea voluntară a
societății și numirea unui lichidator însă, lichidarea
voluntară nu s-a mai efectuat pentru că împotriva
societății s-a declanșat procedura falimentului conform Legii
nr.64/1995 modificată.
Instanțele
anterioare au reținut corect că această procedură este una
concursuală, colectivă și egalitară și are caracter
special în raport cu lichidarea ce s-ar fi efectuat conform Legii nr.31/1990
republicată dar și față de executarea silită
reglementată de OUG nr.51/1998.
Or,
prevederea din art.1 alin.2 din O.U.G. nr.3/2004 modificată prin O.U.G.
nr.68/2005 este clară, în sensul că aportul în natură subscris
și vărsat al SC S. SA Călan ar fi revenit în patrimoniul
său în procesul de dizolvare și lichidare valutară a SC A. SA.
Cum lichidarea
voluntară nu s-a mai derulat, intervenind lichidarea judiciară,
Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de recurente
sunt nefondate.
Pe cale de consecință,
recursurile au fost respinse ca nefondate conform art.312 alin.1 Cod
procedură civilă.