ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2327/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24.05.2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 39 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale.

În cuprinsul cererii de revizuire se invocă dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 10 și 11 din C. proc. civ. și se aduc critici legate de nemulțumirea petentei în legătură cu modul de soluționare a cauzei.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24.05.2018, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 39 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 10 și 11 din C. proc. civ.

Mai întâi, Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare (15.02.2013).

Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată -11.03.2003 -, rezultă că dispozițiile noului C. proc. civ. nu sunt aplicabile cererii pendinte, chiar dacă revizuenta a invocat, ca temei al cererii de revizuire, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8,10 și 11 din noul C. proc. civ., fiind aplicabil C. proc. civ. de la 1865.

În ceea ce privește competența de soluționare a cererii de revizuire, dispozițiile art. 323 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere". Alin. (2) al aceluiași articol prevede faptul că "în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre".

Revizuenta a solicitat revizuirea deciziei nr. 39 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale, invocând art. 509 alin. (1) pct. 8, 10 și 11 din noul C. proc. civ., fiind aplicabile însă, așa cum s-a arătat anterior dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. este corespondentul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Se constată însă faptul că revizuenta a invocat formal aceste text de lege, vizând contrarietatea de hotărâri, fără a indica în concret care sunt hotărârile pretins potrivnice și fără a formula critici în acest sens.

Prin urmare, în ceea ce privește art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, nefiind indicate în concret care sunt hotărârile pretins potrivnice și fără a fi formulate critici în acest sens, ci doar nemulțumiri ale revizuientei legate de modul de soluționare a cauzei, competența materială de soluționare a cererii de revizuire revine Curții de Apel București, ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

De asemenea, revizuenta a indicat, drept motive ale cererii de revizuire, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 și 11 din noul C. proc. civ., care au corespondentul în art. 322 pct. 9 și 10 din C. proc. civ. de la 1865 și care atrag competența de soluționare a cererii de către instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin urmare, dispozițiile art. 323 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, cuprinzând norme de competență materială imperativă, de la care nu se poate deroga, se va declina competența soluționării cererii de revizuire formulate de revizuenta A., în favoarea Curții de Apel București, ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurările sociale, în favoarea aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.06.2018.