ÎCCJ, decizie (scj.ro #83200)

Subrogația legală

întemeiată pe dispozițiile art.1108 pct.3 Cod civil.

Condiții de aplicare

Potrivit art.1108 pct..3

Cod civil, subrogația se face de drept în folosul aceluia care, fiind

obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a

o desface.

În speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale

întrucât nu suntem în situația unor codebitori solidari, care pot fi

urmăriți de creditori.

(Înalta

Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia

nr.104 din 22 ianuarie 2008)

Prin

acțiunea formulată la 21.09.2006 înregistrată la

Judecătoria Târgoviște, reclamanta G.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții D.G.F.P., AVAS București și SC A,

să fie admisă acțiunea în subrogație legală,

personală și novarea obligației prin schimbare de debitor.

Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și

Contencios-Administrativ prin sentința nr. 520 din 13 aprilie 2007 a

respins acțiunea.

S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 1108 cod civil privind subrogarea în

drepturile creditorilor, că, în cauză SC G.C. și-a manifestat

opoziția față de plata datoriilor SC A.P.F. și de subrogare

în drepturile acesteia.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești –

Secția Comercială, de Contencios-Administrativ prin decizia nr. 143

din 4 iulie 2007.

În ce privește subrogația legală personală invocată de

reclamanta apelantă, s-a reținut neîndeplinirea condițiilor art.

1108 cod civil.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul

art. 304 pct. 8 și 9 c.proc.civ. invocând interpretarea greșită

a actului juridic dedus judecății și aplicarea greșită

a legii, susținând că:

-

problema subrogației legale, personale a fost soluționată

greșit de instanțe care s-au limitat la subrogația

convențională, consimțită de creditor și au

reținut lipsa consimțământului, fără să observe

că subrogația invocată a fost întemeiată pe art. 1108

c.civ, raportat la 1041, 1053 și 1054 c.civ. referitor la solidaritatea

obligației.

Răspunderea

revine SC A. care în temeiul contractului de prestări servicii încheiat cu

SC A. SRL a preluat și valorificat toată marfa produsă de

aceasta din urmă, astfel că nu a avut încasări pentru plata

datoriilor fiscale.

Recursul

este nefondat.

Recurenta

invocă greșita aplicare a subrogației legale, art. 1108 c.civil,

și anume cazul al 3-lea, care prevede că subrogația se produce

în folosul aceluia care fiind obligat cu alții sau pentru alții la

plata datoriei, are interes să o plătească.

În

speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale întrucât nu

suntem în situația unor codebitori solidari, care pot fi

urmăriți de creditori.

Recurenta

este singura debitoare față de AVAS și DGFP Dâmbovița,

conform hotărârii irevocabile a Tribunalului Dâmbovița nr. 151/2005.

Cererea acesteia

de a reține existența subrogației legale prin novarea

debitorului și alăturarea în calitate de codebitor a SC A., este

fără temei, atât timp cât nu s-a făcut dovada că aceasta a

fost obligată la plata față de AVAS și DGFP.

De altfel, răspunderea reclamantei a

fost urmarea aplicării art. 25 al. 1 din Legea nr.164/1995, iar SC A. nu a

fost parte în litigiul menționat, astfel că stabilirea altei

răspunderi ar însemna încălcarea principiului autorității

lucrului judecat.