ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2301/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă sub nr. x/2016*, revizuentul A. a solicitat revizuirea cu privire la latura civilă a deciziei penale nr. 1166 din 12.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2007.

La termenul de judecată din data din data de 31.10.2017, revizuentul A. a depus ia dosar un înscris, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nou, prin raportare la dispozițiile art. 19 alin. (2), (3) și (4), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) și art. 414 C. proc. pen. nou, solicitând ca instanța să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare și, pe cale de consecință, să dispună sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția invocată.

Prin încheierea de ședință din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civila, cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional a fost respinsă, instanța reținând că aceasta este inadmisibilă în stadiul soluționării caii extraordinare de atac a revizuirii. Astfel, nu se poate reține o legătură cu cauza la momentul analizei asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire.

Împotriva acestei încheieri a declarant recurs revizuentul, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nou, prin raportare ia dispozițiile art. 19 alin. (2), (3) și 4, art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) și art. 414 C. proc. pen. nou.

În motivarea recursului, revizuentul a reiterat susținerile din cererea de sesizare a Curții Constituționale, învederând că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

A susținut că în dosarul nr. x/2017, cu privire la latura civilă, instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă având în vedere că s-a dispus încetarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. nou, însă, urmare apelului declarat doar de Ministerul Public - calitate conferită în actuala reglementare de art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nou, nu și de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - ANAF, instanța de control a desființat hotărârea primei instanțe pe latura civilă și a trimis cauza spre rejudecare în vederea soluționării acțiunilor civile.

A mai arătat că, ulterior săvârșirii infracțiunii, persoanei fizice vătămate sau persoanei juridice care a suferit un prejudiciu prin comiterea infracțiunii i se naște un drept de opțiune între exercitarea acțiunii civile în fața organelor judiciare penale sau în fața instanței civile.

În speță, partea civilă nu a înțeles să declare apel cu privire la latura civilă, acceptând soluția pronunțată de instanța de fond, chiar și în varianta de a lăsa nesoluționată latura civilă, având în vedere că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. nou, dispoziții legale de la care nu se poate deroga.

Or, deși partea civilă nu a declarat apel, procurorul a exercitat această cale de atac cu privire la latura civilă, potrivit art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nou, apel care a fost admis, astfel încât, trecând peste toate dispozițiile legale mai sus invocate, cu încălcarea principiului disponibilității acțiunii civile în procesul penal, instanța de apei a acordat ceva ce nu s-a cerut, respectiv a redeschis calea acțiunii civile în procesul penal, în condițiile în care partea vătămată, constituită parte civilă, care ar fi fost direct interesată în acest sens, nu a avut o asemenea solicitare.

Revizuentul a apreciat întemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât textul legal criticat este în contradicție atât cu dispozițiile constituționale, cât și cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Înalta Curte, deliberând în ceea ce privește legea aplicabilă, constată că litigiul penal a fost început anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., iar, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile acestui cod se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Prin urmare, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Analizând motivele de recurs, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nou, prin raportare la dispozițiile art. 19 alin. (2), (3) și (4), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) și art. 414 C. proc. pen. nou, Înalta Curte urmează a constata, față de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ., caracterul nefondat al recursului, pentru următoarele considerente:

Curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de revizuent, reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, respectiv cerința ca textul legal a cărui neconstituționalitate se reclamă să aibă legătură cu cauza.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, art. 29 alin. (5) din aceiași act normativ, prevede că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară dispozițiilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, în raport de prevederile legale mai sus menționate, instanța de judecată este abilitată să verifice în ce măsură sunt cumulativ îndeplinite condițiile formale de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între dispoziția legală criticată și soluționarea cauzei.

Fiind în prezența unei condiții negative imperative, instanța în fața căreia este ridicată excepția de neconstituționalitate este obligată să nu mai sesizeze Curtea Constituțională în situația în care dispoziția legală invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Intenția legiuitorului a fost aceea de a nu deturna excepția de neconstituționalitate de la scopul ei firesc, de mecanism procesual de apărare, creat în scopul garantării supremației Constituției în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei asigurându-se controlul de constituționalitate a posteriori și, respectiv, accesul părților la jurisdicția constituțională, dar în condițiile respectării tuturor cerințelor impuse de lege, pentru a se evita încărcarea inutilă a activității Curții Constituționale și a se elimina încercările de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

În speță, în fața instanței învestite cu soluționarea cererii sale de revizuire, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nou, prin raportare la dispozițiile art. 19 alin. (2), (3) și (4), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) și art. 414 C. proc. pen. nou, în conformitate cu care procurorul poate exercita apel cu privire la latura penală și civilă a cauzei.

Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire, care analizează, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac exercitate. Or, textul legai pretins a fi neconstituțional nu are legătura cu obiectul dedus judecății prin cererea de revizuire cu a cărei soluționare Curtea de Apel Ploiești a fost învestită, referindu-se la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nou, prin raportare la dispozițiile art. 19 alin. (2), (3) și (4), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) și art. 414 C. proc. pen. nou, respectiv la posibilitatea procurorului de a declara apel cu privire la latura civilă a cauzei, în condițiile în care partea civilă nu a înțeles să exercite această cale de atac, care pot avea legătură cu pretențiile deduse judecății prin cererea de chemare în judecată ulterior verificării condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire.

În situația de față, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracta, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual ai rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora aceasta a fost dată.

Cu privire la relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate invocata o are în prezenta cauză, din analiza articolului a cărui neconstituționalitate a fost invocată și obiectul cauzei, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi dată în cadrul litigiului și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională. Cu alte cuvinte, și dacă s-ar admite neconstituționalitatea dispozițiilor art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nou, prin raportare la dispozițiile art. 19 alin. (2), (3) și (4), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) și art. 414 C. proc. pen. nou, cererea de revizuire nu ar deveni admisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază.

Înalta Curte constată că instanța de revizuire nu a ajuns la analiza fondului cererii de revizuire, prin decizia nr. 2751 din 05.12.2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, motiv pentru care, în mod corect s-a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cererii de revizuire, sesizarea instanței de contencios constituțional fiind inadmisibilă; critica de neconstituționalitate formulată de revizuent nu are legătură cu obiectul cererii de revizuire.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceea ca dispoziția legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, astfel, încât, nu se poate reține încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către curtea de apel, pentru a face incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., considerentele unei hotărâri trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât argumentele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret a stării de fapt, urmând o ordine cronologică. Reținerea fiecărei împrejurări trebuie argumentată pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, care trebuie examinate comparativ, arătându-se considerentele pentru care s-au reținut unele și s-au înlăturat altele.

În cauză, contrar susținerilor recurentului, motivarea încheierii de ședință din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțata în dosarul nr. x/2016, obiect al recursului pendinte, a fost făcută de curtea de apel prin argumentarea soluției adoptate.

Așadar, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este în consens cu aspectele analizate de instanță cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire, cuprinzând motivele pe care este fundamentată.

Astfel, curtea de apel, judecând cererea de sesizare a Curții Constituționale, a apreciat că este inadmisibilă în actuala etapă a procesului, aflat în stadiul soluționării căii extraordinare de atac a revizuirii. A apreciat, totodată, că nu se poate reține o legătură cu cauza la acest moment procesual.

Drept consecință, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este legală, motiv pentru care recursul formulat de revizuent urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.06.2018.