ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1944/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1944/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 12.02.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând pe calea ordonanței președmțiaîe să se dispună, în temeiul dispozițiilor art. 998 coroborat cu art. 920 C. proc. civ., stabilirea domiciliului minorului C., născut la data de 24.07.2014, ia domiciliul actual al mamei, situat în Brăila, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. x/2018, având ca obiect desfacerea căsătoriei.

La data de 20.02.2018, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, în cadrul căreia a solicitat stabilirea domiciliului minorului la domiciliui său, cu obligarea ia cheltuieli de judecată. Pe cale de excepție, a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Brăila în soluționarea cauzei, întrucât cerere referitoare la stabilirea domiciliului minorului este una accesorie cererii de divorț, iar potrivit art. 915 C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. care a fost până la data de 27.01.2018, în localitatea Smârdan, acolo unde locuiește și în prezent pârâtul-reclamant.

Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 1164 din data de 23 februarie 2018, a admis excepția necompeîenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Macin.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că art. 998 C. proc. civ. prevede că cererea de ordonanță președînțială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

S-a reținut că fondul dreptului îl constituie procesul de divorț ce formează obiectul dosarului cu numărul x/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Brăila.

Potrivit art. 915 C. proc. civ. cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea dîn urmă locuință comună a soților sau dacă nîciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comuna, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căruia își are locuința pârâtul.

Instanța a reținut că ambele părți au susținut că locuința comună a fost în localitatea Smârdan, județul Tulcea, iar așa cum rezultă din înscrisurile anexate întâmpinării, pârâtul în prezent are domiciliul tot în localitatea Smârdan, județul Tulcea.

În aceste condiții, s-a reținut că instanța competentă material si teritorial este cea desemnată de art. 998 C. proc. civ. coroborat cu art. 915 și art. 920 C. proc. civ., respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, respectiv Judecătoria Macin.

S-a mai reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., text care se referă exclusiv la cererile privind ocrotirea persoanei fizice dale de C. civ. în competența instanței de tutelă.

Judecătoria Macin, prin sentința nr. 397 din 12 aprilie 2018 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brăila. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența art. 998 C. proc. civ., potrivit căruia cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competenta să se pronunțe în prima instanță asupra fondului dreptului.

S-a avut în vedere că fondul dreptului îl constituie procesul de divorț ce formează obiectul dosarului cu numărul x/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Brăila, cu prim termen la 24 aprilie 2018, precum și dispozițiile art. 915 afin. (1) teza 1 C. proc. civ. care prevăd că cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

În concluzie, având în vedere că dosarul nr. x/2018 vizând acțiunea de divorț se află pe rolul Judecătoriei Brăila, cu termen de judecată îa data de 24 aprilie 2018, Judecătoria Macin a reținut că doar iastanța sesizată cu acțiunea de divorț, stabilește dacă este sau nu competentă să soluționeze cauza, or, la acest moment, Judecătoria Brăila nu s-a pronunțat cu privire la competența sa.

Cu privire ia conflictul negativ de competență, cu a cărui judecata a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 12.02.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând pe calea ordonanței prcședințiale să se dispună, în temeiul dispozițiilor art. 997

coroborat cu art. 920 C. proc. civ., stabilirea domiciliului minorului C., la domiciliul actual al mamei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. x/2018, având ca obiect desfacerea căsătoriei.

Potrivit art. 997 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Conform art. 998 C. proc. civ. cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța, competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului.

Prin urmare, în ce privește ordonanța președințială. competența este determinată de instanța competentă să judece fondul dreptului.

Referitor la instanța competentă în materie de divorț, art. 915 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunuî dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul" în ceea ce privește cererile accesorii și incidentale în această materie, art. 919 C. proc. civ. stipulează următoarele: "La cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la: a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale eu acesta; ... (2) Când soții au copii minori, născuți înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptați, instanța se va pronunța asupra exercitării autorității părintești, precum și asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț." În cauza de față, niciuna dintre instanțele care s-au dezînvestit reciproc nu au contestat îndeplinirea în cauză a condițiilor art. 998 C. proc. civ., conform căruia cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului.

Totodată, ambele instanțele aflate în conflict au reținut că fondul dreptului este reprezentat de acțiunea de divorț aflată pe rolul Judecătoriei Brăila ce constitue obiect al dosarului nr. x/2018, precum și incidența în cauză a art. 915 C. proc. civ. care reglementează competența instanțelor în materie de divorț.

Judecătoria Brăila și-a declinat, competența în favoarea Judecătoriei Macin, reținând că locuința comună a soților a fost în localitatea Smârdan, județul Tulcea, unde pârâtul își are domiciliul și în prezent, iar Judecătoria Macin și-a declinat competența pe motiv că acțiunea de divorț, obiect al dosarului nr. x/2018 cu termen la data de 24 aprilie 2018 se atlă pe rolul Judecătoriei Brăila, iar această instanță nu s-a pronunțat până în prezent eu privire la competența să, fiind singura care stabilește dacă este sau nu competentă să soluționeze cauza.

Din verificările efectuate în programul de evidență informatizată a instanțelor, Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2018, având ca obiect cererea de divorț, a fost soluționat de către Judecătoriei Brăila la data de 24 aprilie 2018, în sensul declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Macin.

Cum singurul argument pentru care Judecătoria Macin s-a dezînvest în favoarea Judecătoriei Brăila a fost existența pe rolul acestei instanțe a acțiunii de divorț și că instanța nu s-a pronunțat cu privire la competența sa, având în vedere că odată cu soluționarea dosarului de divorț și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Macin, acest argument nu mai subzistă, Înalta Curte reține că acestei din urmă instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. (1) raportat la art. 998 și art. 920 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Macin.