ÎCCJ, decizie (scj.ro #83505)

Încheiere de suspendare a judecății. Căi de atac Încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual civilă pentru hotărârea finală ce se va pronunța în cauză în acea etapă procesuală. Or, în speță, în raport cu dispozițiile, art.244 alin.(2) C.proc. civ. se constată neîndeplinirea uneia din cerințele ce se cer întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea unei căi de atac, iar caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispozițiile art.255 alin.(2), așa încât recursul a fost respins ca inadmisibil.

(Secția comercială, decizia nr.3162 din 26 mai 2005) Prin sentința civilă nr.5321 din 23 aprilie 2004, Tribunalul București, Secția a VI a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S.SA Bistrița, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA București, având ca obiect reducerea prețului vânzării pentru imobilul situat în București, B-dul A. nr.17. Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a respins cererea reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei, pârâtă în cererea reconvențională la plata daunelor moratorii pentru sumele achitate cu întârziere și a unui procent suplimentar de indexare a prețului pentru ratele aferente lunilor septembrie și noiembrie 2002. Împotriva hotărârii primei instanțe, ambele părți au declarat apel.

Apelanta SC P. SA a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 C. proc.. civ. Instanța de control judiciar a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului menționat și a respins cererea de suspendare a judecății, prin încheierea pronunțată în aceeași zi. Împotriva încheierii Curții de Apel București , Secția a V a Comercială, apelanta a declarat recurs, întemeiat pe art.304 pct.9 C. proc. civ. Examinând cauza, conform art.137 C. proc. civilă, în raport cu excepția de inadmisibilitate, pusă din oficiu în discuția părților se constată următoarele: Secția comercială a ICCJ a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei încheieri pronunțate de Secția comercială a Curții de Apel București, ca instanță de apel, în condițiile art.244 alin.(1) pct.1 C. proc.

civ. Prin recursul declarat este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menționate, în considerarea de către pârâtă a caracterului autonom al acesteia. Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispozițiile art.255 alin.(2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile date în cursul judecății. Pe de altă parte, potrivit art.282 alin.(2) C. proc. civ., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul, excepția de la regula generală statuată de textul legal menționat, cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecății, fiind de strictă interpretare. Față de dispozițiile art.244 1 alin.(2) C. proc. civ., cu privire la încheierile prin care se respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, legea procesual civilă nu a reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs a acestora.

Ca atare, încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual civilă pentru hotărârea finală ce se va pronunța în cauză în acea etapă procesuală. Așadar, în cauză se constată neîndeplinirea uneia din cerințele ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, așa încât recursul declarat apare ca fiind inadmisibil. Or, a recunoaște unei căi de ataca aptitudinea declanșării controlului judiciar, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual civilă, cu încălcarea principiului legalității acestora, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Este de reținut că modul de determinare a sistemului căilor de atac în procesul civil, cu referire la criticile formulate de recurentă privitoare la încheierea atacată, corespunzător principiului stabilit prin art.129 din Constituția României, revizuită, aceleași pentru persoane aflate în situații identice, asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art.21 din legea fundamentală, privind liberul acces la justiție, precum și a celor privind dreptul la un proces echitabil reglementat prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În consecință, recursul a fost respins ca inadmisibil.