ÎCCJ, decizie (scj.ro #83505)

Încheiere de suspendare a judecății. Căi de atac

Încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare a

judecării cauzei urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit

de legea procesual civilă pentru hotărârea finală ce se va pronunța în cauză în

acea etapă procesuală. Or, în speță, în raport cu dispozițiile, art.244

alin.(2) C.proc. civ. se constată neîndeplinirea uneia din  cerințele ce

se cer întrunite cumulativ,  cu referire la existența unei hotărâri ca

fiind susceptibilă  de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea

unei căi de atac, iar caracterul autonom al încheierii este exclus, în

raport  cu dispozițiile art.255 alin.(2), așa  încât  recursul a

fost respins ca inadmisibil.

(Secția comercială,

decizia nr.3162 din 26 mai 2005)

Prin sentința  civilă nr.5321 din 23

aprilie 2004, Tribunalul București, Secția a VI a Comercială a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC S.SA Bistrița, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA

București, având ca obiect reducerea prețului vânzării pentru imobilul situat

în București, B-dul A. nr.17.

Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a respins cererea

reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei, pârâtă în cererea

reconvențională la plata daunelor moratorii pentru sumele achitate cu

întârziere și a unui procent suplimentar de indexare a prețului pentru ratele

aferente lunilor septembrie și noiembrie 2002.

Împotriva hotărârii primei instanțe, ambele

părți au declarat apel.

Apelanta SC P. SA a solicitat suspendarea

judecării cauzei în temeiul art.244 alin.(1) pct.1 C. proc.. civ.

Instanța de control judiciar a apreciat că în

cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului menționat și a respins cererea de

suspendare a judecății, prin încheierea pronunțată în aceeași zi.

Împotriva încheierii Curții de Apel București

, Secția  a V a Comercială, apelanta a declarat recurs, întemeiat pe

art.304 pct.9 C. proc. civ.

Examinând cauza, conform art.137 C. proc.

civilă, în raport  cu excepția de inadmisibilitate, pusă din oficiu în

discuția părților se constată următoarele:

Secția comercială a ICCJ a fost sesizată cu recursul

declarat împotriva unei încheieri pronunțate de Secția comercială a Curții de

Apel București, ca instanță de apel, în condițiile art.244 alin.(1) pct.1 C.

proc. civ.

Prin recursul declarat este vizată provocarea

controlului judiciar asupra încheierii menționate, în considerarea de către

pârâtă a caracterului autonom al acesteia.

Însă, caracterul autonom  al încheierii

este exclus, în raport cu dispozițiile art.255 alin.(2) C. proc. civ., cu

referire la hotărârile date în cursul judecății.

Pe de altă parte, potrivit art.282 alin.(2) C.

proc. civ., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul,

excepția de la regula generală statuată de textul legal menționat, cu referire

la încheierile prin care s-a suspendat cursul  judecății, fiind de strictă

interpretare.

Față de dispozițiile art.244

1

alin.(2) C. proc. civ., cu privire la încheierile prin care se respinge cererea

de suspendare a judecării cauzei, legea procesual civilă nu a reglementat

posibilitatea atacării separate cu recurs a acestora.

Ca atare, încheierea prin care s-a respins

cererea de suspendare a judecării cauzei urmează, sub aspectul căilor de atac,

regimul stabilit de legea procesual civilă pentru hotărârea finală ce se va

pronunța în cauză în acea etapă procesuală.

Așadar, în cauză se constată neîndeplinirea

uneia din cerințele ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la

existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă

de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, așa

încât recursul declarat apare ca fiind inadmisibil.

Or, a recunoaște unei căi de ataca aptitudinea

declanșării controlului judiciar, în alte condiții decât cele prevăzute de

legea procesual civilă, cu încălcarea principiului legalității acestora, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Este de reținut că modul de determinare a

sistemului căilor de atac în procesul civil, cu referire la criticile formulate

de recurentă privitoare la încheierea atacată, corespunzător principiului

stabilit prin art.129 din Constituția României, revizuită, aceleași pentru

persoane aflate în situații identice, asigură un control judiciar efectiv al

hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art.21 din legea

fundamentală, privind liberul acces la justiție, precum și a celor privind

dreptul la un  proces echitabil reglementat prin Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin urmare, pentru a da eficiență

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților,

instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin

prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesual

civilă și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În consecință, recursul a fost respins ca

inadmisibil.