ÎCCJ, decizie (scj.ro #84843)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84843) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Membru

în consiliul de administrație al unei instituții de credit. Încălcarea

obligației de diligență și prudență. Revocarea

autorizației. Legalitate.

O.U.G.

nr. 99/2006, art. 106 și 108 alin. (1) și (3)

Legea

nr. 31/1990, art. 144ą alin. (1) și (4)

Cuprins pe materii: Drept bancar

Indice alfabetic:           administrator

autorizare

BNR

bancă

consiliu

de administrație

credit

obligație de

diligență și prudență

instituția de credit

O

persoană ce deține calitatea de membru al consiliului de administrație

al unei bănci comerciale are, în raport cu dispozițiile art. 144ą

alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990, obligația de a-și

exercita mandatul cu prudența și diligența unui bun

administrator, cu loialitate, în interesul societății.

Este

legală hotărârea Consiliului de administrație al Băncii

Naționale Române prin care s-a dispus retragerea autorizației

acordate unei persoane pentru deținerea funcției de membru al

consiliului de administrație al unei bănci comerciale, fiind dovedită

încălcarea de către aceasta a obligației de diligență

și prudență în exercitarea mandatului de administrator atunci

când, în calitatea sa de membru în consiliul de administrație al

instituției de credit a votat pentru acordarea unui credit avantajos unei

societăți ce deținea 49% din capitalul social al altei

societăți la care aceasta avea, de asemenea, calitatea de

administrator.

Decizia

nr. 2907 din 19 mai 2011

Prin

Hotărârea nr.27 din 30 iunie 2010, Consiliul de administrație al

Băncii Naționale Române (denumită în continuare B.N.R.) s-a

respins, ca nefondată contestația formulată de GA  împotriva

Hotărârii nr.14 din 3 mai 2010 prin care s-a dispus retragerea

aprobării acordate acestuia pentru deținerea funcției de membru

al Consiliului de administrație al Băncii X România SA.

S-a

reținut, în esență, că prin Hotărârea nr.14 din

3.05.2010, B.N.R. a dispus retragerea aprobării acordate recurentului

pentru deținerea  funcției de membru al Consiliului de

Administrație al Băncii X România SA, în conformitate cu prevederile

art.229 alin.1 lit.d) din O.U.G. nr.99/2006 privind instituțiile de credit

și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr.227/2007, cu modificările și

completările ulterioare.

Sancționarea

a intervenit pentru fapta prevăzută de art.288 lit.a) din O.U.G.

nr.99/2006, cu modificările și completările ulterioare, care

constă în nerespectarea prevederilor art.106 din ordonanța

menționată ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor

prevăzute de art.144

1

alin.1 și 4, art.144

3

alin.1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

precum și a nerespectării prevederilor actului constitutiv al

băncii potrivit cărora „În cazul unui conflict de interese, membrii

Consiliului de Administrație care se află în această

situație, vor comunica, în scris, consiliului și se vor abține

de la discuția și de la votul asupra problemelor/ operațiunilor

care dau naștere/ pot da naștere unui conflict de interese”, întrucât

în cadrul ședințelor Consiliului de Administrație din 18.03.2008

și 17.12.2008 a votat pentru aprobarea unor facilități de credit

și a eliberării unor depozite colaterale aferente debitorului S.C. P

SRL, în condițiile unui conflict de interese, astfel cum s-a consemnat în

Raportul de supraveghere nr.10865 din 16.12.2009.

Cu ocazia

soluționării contestației, împotriva Hotărârii nr.14/2010,

reținându-se că nu au fost dovedite aspecte de natură a modifica

situația de fapt reținută la adoptarea Hotărârii

nr.14/2010, s-a dispus respingerea contestației ca nefondată.

de atac exercitată.

Împotriva

Hotărârii Consiliului de Administrație al B.N.R. nr.27 din 30.06.2010

a declarat recurs recurentul GA solicitând desființarea acesteia și a

Hotărârii nr.14/2010, apreciate ca fiind nelegale și netemeinice.

În motivarea

căii de atac s-au susținut, în esență, următoarele

critici:

Hotărârea

nr.14 a fost emisă la 3 mai 2010, după data de 24.03.2010, când

și-a depus demisia din funcția de membru al Consiliului de

Administrație al Băncii X SA, astfel că sancțiunea

după data demisiei nu mai poate produce efecte juridice, „fiind

lipsită de obiect și finalitate”;

Pe fond s-a

arătat că hotărârea atacată este netemeinică și

nelegală, aspectele reținute în Raportul de supraveghere nr.10856 din

16.12.2009, încheiat de echipa de inspecție a Băncii Naționale a

României în urma acțiunii de supraveghere desfășurată la Banca X SA, fiind neconforme cu realitatea.

Se

susține că în cuprinsul raportului au fost inserate doar

informațiile și punctul de vedere al conducerii actuale a

băncii, fără să-și poată exprima punctul de

vedere și să prezinte argumentele sau documentele în apărarea

sa, însă, prin scrisoarea transmisă Direcției de Supraveghere

din cadrul Băncii Naționale a României și înregistrată sub

nr.5287 din 01.03.2010 a expus neconcordanțele și interpretările

eronate din Raportul de inspecție al B.N.R.

Recurentul a

menționat că la datele precizate și invocate în hotărârea

contestată nu s-a aflat în conflict de interese în calitatea sa de membru

al Consiliului de Administrație al Băncii X România SA, întrucât la

data când au avut loc ședințele consiliului de administrație nu

a deținut poziții de natură executivă în cadrul S.C. P SRL,

iar votul său a fost pentru retragerea facilităților de credit

acordate anterior, cu consecința eliberării garanțiilor create.

În opinia

recurentului, în mod greșit s-a reținut, în raport de

dispozițiile art.144

1

alin.1 și 4 și art.144

3

alin.1 din Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, că a existat un „conflict de interese” în

ceea ce-l privește, întrucât Legea nr.31/1990 face referire la „interese

contrare”, cele două noțiuni fiind diferite.

Pe de

altă parte, acțiunile sale nu pot fi asociate unor interese contrare,

întrucât la data la care activitatea decizională a avut loc nu avea nici

un fel de interes sau folos personal din acele operațiuni.

Intimata

Banca Națională a României a formulat întâmpinare prin care a

solicitat calificarea „contestației” ca recurs, în raport de

dispozițiile art.275 din O.U.G. nr.99/2006, cu modificările și

completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art.299 alin.1

din Codul de procedură civilă.

Referitor la

recursul formulat s-a invocat nulitatea acestuia în raport de art.306 din Codul

de procedură civilă, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea ca

nefondat, arătându-se că motivele invocate sunt identice cu cele ale

contestației, care au fost analizate în fapt și în drept în cuprinsul

Hotărârii nr.27/2010, nefiind invocate în fața instanței

judecătorești motive de nelegalitate.

Cu privire

la criticile formulate de recurent, s-a apreciat că acestea sunt nefondate

întrucât recurentul răspunde pentru faptele sale pe timpul mandatului,

neavând relevanță data demisiei.

De asemenea,

conflictul de interese a fost dovedit, susținerile recurentului nefiind

conforme cu realitatea.

Recurentul a

formulat concluzii scrise prin care a precizat calea de atac ca fiind recurs,

arătând că motivele prezentate pot fi încadrate la art.304 pct.9 din

Codul de procedură civilă, astfel că este neîntemeiată

excepția nulității recursului.

Reiterând

criticile formulate, s-a solicitat admiterea recursului, desființarea

Hotărârii Consiliului de Administrație al B.N.R. nr.27/2010 și

implicit a Hotărârii B.N.R. nr.14/2010.

Înalta

Curte, analizând cu prioritate excepția nulității recursului

invocată de intimata B.N.R., apreciază că aceasta este

neîntemeiată.

Criticile

formulate cu privire la Hotărârea nr.27/2010 pot fi circumscrise motivului

de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură

civilă, cum de altfel a precizat și recurentul, situație în care

devin incidente dispozițiile art.306 alin.(3) Cod procedura civilă.

În ceea ce

privește recursul formulat, Înalta Curte reține că acesta este

nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Critica

referitoare la „lipsa de obiect și finalitate” a Hotărârii nr.14 din

3.05.2010, urmare a încetării calității de administrator al C.R.

X SA prin demisia din 26.03.2010, nu poate fi apreciată ca fiind

fondată.

Recurentul a

avut calitatea de membru al Consiliului de administrație al Băncii X

România S.A.

Potrivit

art.106 din O.U.G. nr.99/2006 privind instituțiile de credit și

adecvarea capitalului, cu modificările și completările

ulterioare, „Consiliul de administrație și directorii sau, după

caz, comitetul de supraveghere și directorul instituției de credit au

competențele și atribuțiile prevăzute de legislația

aplicabilă societăților comerciale și sunt responsabile de

aducerea la îndeplinire a tuturor cerințelor prevăzute de prezenta

ordonanță de urgență și de reglementările emise

în aplicarea acesteia”.

Conform

art.108 alin.1 și 3 din același act normativ, membrii consiliului de

administrație trebuie să fie aprobați de B.N.R. înainte de

începerea exercitării responsabilităților, potrivit

reglementărilor emise în acest sens.

Art.3 alin.1

lit.b) din Regulamentul nr.6 din 7.04.2008 privind începerea

activității și modificările în situația

instituțiilor de credit, persoane juridice române și a sucursalelor

din România ale instituțiilor de credit din state terțe, prevede

că „sunt supuse aprobării B.N.R., în condițiile prevăzute

în secțiunea a II-a, modificările în situația instituțiilor

de credit, persoane juridice române, referitoare la: b) persoanele nominalizate

să exercite responsabilități de administrare și/ sau

conducere”.

La alin.2 al

art.3 menționat, se prevede că: „Instituțiile de credit,

persoane juridice române, vor proceda la înregistrarea în registrul

comerțului a mențiunilor corespunzătoare modificărilor

supuse aprobării prealabile a B.N.R., numai după obținerea

acestei aprobări”.

Potrivit

art.7 alin.2 din același Regulament, în cazul schimbării unui membru

al Consiliului de administrație „cererea de aprobare va indica și

motivul schimbării persoanelor care au ocupat anterior respectivele

poziții și va fi însoțită de hotărârea organului

competent și documentația specifică…”.

Potrivit

art.72 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale,

republicată, „obligațiile și răspunderea administratorilor

sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și la cele

special prevăzute în această lege”.

În

conformitate cu art.10 alin.2 din Actul constitutiv al Băncii X România

SA, „Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor numește

și revocă membrii Consiliului de administrație”.

Din

cuprinsul dispozițiilor legale enunțate rezultă că

membrilor Consiliului de administrație ai Băncii X România SA le sunt

aplicabile dispozițiile referitoare la mandat.

Pe de altă

parte, B.N.R. aprobă numirea acestora înainte de începerea

exercitării responsabilităților de administrator, iar orice

modificare care face obiectul aprobării, inclusiv în ceea ce-i

privește pe membrii consiliului de administrație ai băncii

menționate, va fi supusă aprobării prealabile a B.N.R. și

numai ulterior se va proceda la înregistrarea în registrul comerțului a

mențiunilor corespunzătoare modificărilor.

De asemenea,

motivul schimbării unui membru al Consiliului de administrație

trebuie adus la cunoștința B.N.R. împreună cu documentația

specifică.

Prin urmare,

Adunarea Generală Ordinară a Băncii X România SA după ce

aprobă „demisia”, respectiv renunțarea la mandatul acordat de membru

al Consiliului de administrație, în conformitate cu dispozițiile art.1556

și 1553 din Codul civil, va aduce la cunoștința B.N.R. motivul

schimbării unui membru cu altul, însoțit de hotărârea organului

competent și documentația specifică.

Prin

Hotărârea nr.1 din 25 mai 2010, Adunarea Generală Ordinară a

Acționarilor Băncii X SA a luat act de „demisia” reclamantului,

înaintând B.N.R. cererea nr.6568 din 1.06.2010 de aprobare a numirii unei alte

persoane în locul administratorului recurent, ce a fost înregistrată la

intimată sub nr.9191 din 4.06.2010.

Având în

vedere situația de fapt și dispozițiile legale menționate,

momentul la care a produs efecte „demisia” recurentului este data de 25 mai

2010, când organul competent – Adunarea Generală Ordinară a

Acționarilor ca mandant, a luat act și a aprobat renunțarea la

mandatul încredințat acestuia de membru în Consiliul de

administrație, fiind pe deplin aplicabil în cauză principiul

simetriei actelor juridice.

Prin urmare,

la data de 3.05.2010 – data pronunțării Hotărârii nr.14 de

către B.N.R. „demisia” recurentului din 26.03.2010 nu fusese aprobată

de organul competent și nici notificată B.N.R. cum prevăd

dispozițiile art.7 alin.2 din Regulamentul menționat.

În

consecință, toate criticile privind „lipsa de obiect și

finalitate” a Hotărârii nr.14 din 3.05.2010 sunt nefondate.

În altă

ordine, conform art.275 alin.4 din O.U.G. nr.99/2006, cu modificările

și completările ulterioare, „În cazul contestării în

instanță a actelor Băncii Naționale a României,

instanța judecătorească se pronunță asupra

legalității acestor acte”.

Prin urmare,

Hotărârea nr.27 din 30.-06.2010, ce poate face obiectul recursului

promovat în temeiul art.275 alin.2 din același act normativ, poate fi

analizată doar sub aspectul legalității.

Instanța

de recurs va analiza motivul de recurs, de nelegalitate, invocat de recurent,

respectiv art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, potrivit

căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Aspectele

de fapt sunt aceleași cu cele expuse în motivele contestației și

au fost analizate în cuprinsul Hotărârii nr.27 din 30.06.2010.

În

esență, recurentul a susținut în cererea de recurs aplicarea

greșită a dispozițiilor art.144

1

alin.1 și 4

și art.144

3

alin.1 din Legea nr.31/1990, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

Potrivit

art.144

1

din Legea nr.31/1990 republicată, cu modificările

și completările ulterioare, „(1) Membrii Consiliului de

administrație își vor exercita mandatul cu prudență și

diligența unui bun administrator. (4) Membri Consiliului de

administrație își vor exercita mandatul cu loialitate, în interesul

societății”.

Conform

art.144

3

alin.1 din același act normativ, prevede că

„Administratorul care are într-o anumită operațiune, direct sau

indirect, interese contrare intereselor societății, trebuie să

îi înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și

pe cenzori sau auditori interni și să nu ia parte la nicio deliberare

privitoare la această operațiune”.

În

cauză se impune a se stabili dacă recurentul prin exprimarea votului

în cadrul ședințelor Consiliului de administrație din 18.03.2008

și 17.12.2008 privind aprobarea acordării unor facilități

de credit și a eliberării unor garanții colaterale aferente

debitorului S.C. P SRL a acționat cu nerespectarea prevederilor art.106

din O.U.G. nr.99/ 2006 raportat la art.144

1

alin.1 și 4 și

art.144

3

alin.1 din Legea nr.31/1990 menționată,

dispoziții reținute ca temei legal al Hotărârii nr.14/2010

și nr.27/2010 pronunțată de Consiliul de administrație al

B.N.R.

Criticile

care se referă la aprecierea eronată a situației de fapt, au

făcut obiectul contestației formulate împotriva Hotărârii nr.14

din 3.05.2010 și potrivit art.275 alin.3 și 4 din O.U.G. nr.99/2006,

modificată și completată, instanța de judecată se

pronunță numai asupra legalității actelor emise de B.N.R.,

potrivit competențelor acesteia în situația dedusă

judecății.

Potrivit

unui referat aprobat de Comitetul de credite al centralei la data de

21.03.2008, societățile identificate de C.R. X SA ca făcând

parte din grupul P sunt următoarele: S.C. „P SRL, S.C. M SRL, S.C. „T” SA,

S.C. „TG 2000” SRL, Fundația MM, S.C. „LT SRL, S.C. „WR” SRL, S.C. „GPC

SC” SRL și IMM Spa, cu mențiunea că S.C. P SRL deține

participații și la alte societăți comerciale, inclusiv la S.C. „RFI RE” SRL, unde deține 49% din capitalul social al acesteia, recurentul având

calitatea de administrator al acestei ultime societăți.

De

asemenea, la momentul eliberării garanției, S.C P SRL avea calitatea

de debitor al S.C. „RFI RE” SRL iar recurentul avea atribuții/

calități în diverse societăți comerciale ale grupului „P”

sau în alte societăți care aveau legături comerciale cu S.C. „P”

SRL care solicitau finanțare, situație care de altfel rezultă

din chiar cuprinsul scrisorii adresate de recurent Băncii Naționale a

României.

Este

evident că recurentul, în calitate de administrator/ acționar era

interesat ca societățile în cauză să obțină

credite cât mai ieftine, avantajoase, iar pe de altă parte instituția

de credit era/ trebuia să fie interesată, să acorde credite în

condiții de prudențialitate, profitabile și acoperite cu

garanții corespunzătoare.

Recurentul,

în calitate de membru al Consiliului de administrație al Băncii X

România SA, în raport de dispozițiile art.144

1

alin.1 și 4

din Legea nr.31/1990, menționate, avea obligația de a-și

exercita mandatul cu prudența și diligența unui bun

administrator, cu loialitate, în interesul societății.

Dată

fiind situația expusă anterior, chiar dacă nu există o

calificare juridică a faptelor care intră în zona conflictelor de

interese, este evident că recurentul, la momentul supunerii spre aprobare

a celor două operațiuni juridice: acordarea unui credit către

S.C. P SRL și eliberarea garanțiilor colaterale, nu putea satisface

în același timp exigențele atribuțiilor ce-i reveneau ca membru

al Consiliului de administrație al instituției de credit, cât și

interesele obținerii unor credite avantajoase de către S.C. P SRL

care deținea 49% din capitalul social al societății menționate,

unde recurentul era administrator.

Prin urmare,

date fiind legăturile comerciale și interesele economice ale

societăților comerciale din grupul „P”, este evidentă lipsa de

obiectivitate și imparțialitate la momentul exprimării votului a

unei persoane care deține atribuții/ calități, atât în

cadrul societăților comerciale, cât și în cadrul

instituției de credit, dar care nu converg către un interes comun.

Neîndeplinirea

obligației de diligență și prudență în

exercitarea mandatului de administrator al băncii, în interesul acesteia,

reținută de B.N.R. în actele contestate, este justificată

și de faptul că ulterior împotriva S.C. „M” SRL, societatea grupului „P”

a fost deschisă procedura simplificată de insolvență, prin

Încheierea nr.782/F din 18.06.2009 a Tribunalului Satu Mare – Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul

nr.2359/83/2009.

În

consecință, în mod corect, în cuprinsul deciziilor atacate, s-a

reținut nerespectarea dispozițiilor artt.144

1

alin.1

și 4 din Legea nr.31/ 1990, cu modificările și completările

ulterioare.

Pe de

altă parte, în acest context, în raport de dispozițiile art.144

3

alin.1 din legea menționată, recurentul trebuia să nu ia parte

la nicio deliberare privitoare la operațiunile juridice de acordare a

creditului și eliberarea garanțiilor colaterale, însă, acesta a

participat la procesul decizional și a votat favorabil, dovadă în

acest sens fiind procesele verbale ale ședințelor Consiliului de

administrație al băncii din 17.12.2008 și 18.03.2008.

Susținerile

recurentului referitoare la faptul că votul exprimat a fost dat în vederea

retragerii facilităților de credit acordate anterior sunt neconforme

cu realitatea, respectiv cu procesul verbal al ședinței Consiliului

de administrație din 18.03.2008 din cuprinsul căruia rezultă

fără putință de tăgadă că acesta a votat

favorabil pentru aprobarea creditului către S.C. „P” SRL.

Față

de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că actele a

căror anulare se solicită nu sunt afectate de viciul de nelegalitate,

fiind emise cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale ce au stat la

baza emiterii lor.

În

consecință, în raport de dispozițiile art.20 din Legea

nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art.312

alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, Înalta Curte a

respins recursul formulat ca nefondat.