ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2533 din 02.11.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: B., C., A., D., E., F., G., H., I., J. și K.

Referitor la inculpata A. s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. inculpata A. (cetățean român, studii superioare, fost funcționar public în cadrul Agenției de Prestații Sociale București, căsătorită, un copil minor, fără antecedente penale), a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat - la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. a fost condamnată pe inculpata A. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată la pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) rap. la art. 38 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A. și s-a aplicat acesteia pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare la care s-a aplicat sporul obligatoriu de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse aplicate în cauză), inculpata urmând să execute în final pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzise inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei A. perioada reținerii de la data de 10.08.2010.

Tribunalul a constatat că Agenția Pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București are calitatea în cauză numai de parte civilă, iar nu și de parte responsabilă civilmente.

În baza art. 19 și art. 397 alin. (1) din C. proc. pen.. raportat la art. 998-999 și la art. 1000 alin. (2) din C. civ. din 1864 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București și au fost obligați inculpații la plata către aceasta, printre care și inculpata A.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 10.000 de RON de la inculpata A..

În baza art. 255 din C. proc. pen.. s-a dispus restituirea inculpatei A., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a două telefoane mobile cu numerele x și y, ambele marca L., unul model M., seria x, cu cartela SIM N. x, fără PIN și unul model O., seria x, cu cartela SIM P. x, cu PIN x, bunuri ridicate cu prilejul percheziției efectuate la domiciliul inculpatei, în baza autorizației emise de Tribunalul București, cu nr. 539 din 5.08.2010.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen.. instituie măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților B., C., A. și D. în vederea recuperării pagubei produse până la concurența sumei de 897405 de RON și dobânda legală aferentă, precum și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina fiecăruia și în vederea confiscării speciale a sumelor stabilite în sarcina fiecărui inculpat;

În baza art. 398 raportat la art. 274 din C. proc. pen.. inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 40.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: B., C., A., D., Q., R., E., S., T., U.,

V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., F., II., JJ., G., H., KK., LL., MM., NN., OO.,PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., I., J., AAA., BBB., CCC., DDD., K. și EEE..

Inculpații GG., EE., FF., DDD., II., KK., X., AA., JJ., LL., BBB., CCC., XX., YY., ZZ., RR., SS., QQ., PP., TT., WW., VV., OO., NN., MM., CC., Z., Y., U., HH., AAA., BB., S., UU., W., T., Q. și R. au solicitat aplicarea procedurii de judecată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.. din 1968, fiind condamnați prin sentința penală nr. 747 din data de 14.10.2013 de Tribunalul București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 325/A din data de 14 martie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală.

Prin sentința penală nr. 747 din data de 14.10.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2013 a fost disjunsă soluționarea acțiunii civile, precum și latura penală privindu-i pe inculpații B., C., A., D., E., F., G., H., I., J. și K., fiind astfel constituit prezentul dosar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 15.10.2013 sub nr. x/2013, iar prin încheierea din ședința publică din data de 19.02.2014 s-a dispus transpunerea dosarului înregistrat cu nr. x/2013 al Tribunalului București, secția a II-a Penală pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. x/2013*.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 19.02.2014 s-a dispus transpunerea dosarului pe cameră preliminară, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 16.04.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, definitivă prin încheierea din camera de consiliu din data 22.05.2014 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Serviciul Central, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei privindu-i pe inculpații B., C., A., D., E., F., G., H., I., J. și K.

Traseul infracțional al grupului organizat - dedus judecății, constituit inițial din inculpații B. și C., consta în identificarea părinților cu copii nou-născuți, preluarea de la aceștia a actelor de stare civilă necesare întocmirii dosarelor de obținere a indemnizației de creștere a copilului, întocmirea în fals a cererilor de acordare a indemnizațiilor de creștere a copilului, precum și a adeverințelor de venit, în care se consemnau salarii lunare cât mai mari, întrucât cuantumul indemnizației era o cotă-parte din salariu.

Dosarelor astfel întocmite erau prezentate inculpatelor A. și D., cooptate în grup, salariate ale Agenției de Prestații Sociale a municipiului București, în vederea înregistrării lor cu date retroactive, pentru obținerea unor sume cât mai mari de bani, dar și pentru ca ele să monitorizeze respectivele dosare și să-i anunțe din timp pe inculpații FFF. de virarea banilor, fie prin mandat poștal, fie prin cont bancar, pentru ca aceștia să poată a-și încasa "comisioanelor" pretinse pentru ajutorul acordat și, nu în ultimul rând, în deschiderea unor conturi bancare pe numele persoanelor "titulare" ale indemnizației de creștere a copilului față de care inculpații din vârful grupului infracțional nu aveau suficientă încredere că le vor plăti "comisioanele", ei îndestulându-se astfel din sumele virate în conturile bancare fără știrea acestora din urmă.

Membrii grupului și-au asumat obligația de a identifica familii cu copii nou-născuți, care să fie de acord a fi solicitate în numele lor indemnizații de creștere a acestora, sumele de bani primite cu acest titlu urmând a fi împărțite între aceste familii și membrii grupului infracțional.

Au identificat astfel de familii atât inculpații B. și C., cât și inculpații Q., R., DD., V., K., T., W., BB., AAA., U., HH., I., H. și G.

Inculpații care identificau persoanele cu copii nou născuți preluau de la acestea actele necesare solicitării/obținerii indemnizațiilor de creștere a copilului și le predau ulterior inculpaților FFF.,în vederea întocmirii în fals a adeverințelor de venit și a cererilor de acordare a indemnizațiilor, devenind astfel, împreună, complici la acțiunile infracționale ale acestora.

Completarea în fals a înscrisurilor, cu precădere a cererilor de acordare a indemnizațiilor de creștere a copilului, precum și a adeverințelor care atestau veniturile pe ultimele 12 luni ale beneficiarilor indemnizațiilor de creștere a copilului revenea, în principal, inculpatei B., iar în subsidiar, soțului său, inculpatul C., acesta din urmă asumându-și și obligația de a asigura deplasarea cu autoturismul personal la întâlnirile cu membrii familiilor respective, precum și la instituțiile cu incidență în materie, gen primării de sector, unități bancare, sediul Agenției de Prestații Sociale a municipiului București.

Sumele de bani acordate cu titlul de indemnizații de creștere a copilului erau preluate de membrii grupului infracțional fie direct de la beneficiarii acestora, fie pe baza unor adrese eliberate în fals de inculpatele din cadrul Agenției de Prestații Sociale a municipiului București cu referire la oficiile poștale arondate, fie prin uzitarea unor carduri pe care inculpații B. și C. le primeau de la angajați bancari, la solicitarea acestora fiind deschise în fals conturi bancare.

Tribunalul a reținut în acest context doar pe inculpata din cadrul GGG., respectiv pe S., care a fost condamnată definitiv pentru că a sprijinit în anul 2009, grupul infracțional prin deschiderea în fals a unui cont la GGG., pe numele inculpatei NN., în care au fost virate sumele cu titlu de indemnizație de creștere a copilului; iar în ceea ce o privește pe inculpata E. a constatat că a intervenit decesul acesteia.

Actele necesare deschiderii conturilor bancare și sumele aferente acestor operațiuni erau aduse la unitățile bancare de către inculpatul C., tot acesta fiind cel care revenea la unitățile bancare pentru a prelua cardurile emise pe numele beneficiarilor indemnizațiilor de creștere a copilului.

Inculpații B. și C., în cazul persoanelor care nu le inspirau totală încredere, au eludat procedura legală de deschidere a conturilor bancare pentru că intenționau să retragă banii din cont, fără cunoștința beneficiarilor indemnizațiilor de creștere a copilului și fără ca aceștia să cunoască cuantumul exact al sumelor ridicate; angajații bancari menționând în fals că titularii cardurilor au fost prezinți, că personal au ridicat și semnat pentru ridicarea cardurilor bancare aferente, precum și pentru plicurile conținând codurile PIN și că sunt conforme cu originalul copiile cărților de identitate prezentate, fără să aibă posibilitatea comparării originalelor cu copiile acestora.

Pentru completarea cererilor de acordare a indemnizațiilor de creștere a copilului și a adeverințelor de venit, inculpații B. și C. au menționat că primeau fie direct de la viitorii beneficiari ai indemnizațiilor, fie de la ceilalți membrii ai grupului infracțional copii de pe cărțile de identitate, de pe livretele de familie și de pe certificatele de naștere ale copiilor, aceste acte fiind, de altfel, expres solicitate prin dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, respectiv ale art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 republicată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

Cât privește ștampilele societăților comerciale aplicate pe adeverințele de venit atașate la dosarele de indemnizație de creștere a copilului, acestea fie erau luate de inculpata B. de la domiciliul soacrei sale, respectiv martora HHH., care este contabil de profesie, iar la acel moment desfășura contabilitatea mai multor firme care i-au înmânat și ștampilele respectivelor societăți comerciale, în vederea întocmirii actelor contabile, fie le xerocopia de pe alte acte legal întocmite.

Inițial, inculpații B. și C. au respectat procedura de solicitare a indemnizației de creștere a copilului, în sensul că dosarul pe care personal îl întocmeau, îl depuneau la primăriile de sector, întocmai cum prevedeau dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, respectiv ale art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 republicată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

Primăriile de sector, după ce verificau integritatea acestora, le transmitea pe cele complete la Agenția de Prestații Sociale a municipiului București. În această etapă intervenea inculpata A. din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială București, aceasta luând legătura cu fosta sa colegă de birou D., care era angajată la Agenția de Prestații Sociale a municipiului București, cu atribuții expres prevăzute în fișa postului raportat la indemnizațiile de creștere a copilului, solicitându-i să se ocupe de urgentarea soluționării lor, în condițiile în care ambele aveau cunoștință că aceste dosare conțin acte falsificate de membrii grupului infracțional al cărui lider era inculpata B.

Ulterior, inculpații B. și C. au omis intenționat etapa depunerii dosarelor la primăriile de sector și, pentru urgentarea obținerii indemnizațiilor de creștere a copilului, respectiv pentru a intra mai rapid în posesia sumelor de bani în vederea cărora au constituit grupul infracțional, au început să depună aceste dosare direct la Agenția de Prestații Sociale a municipiului București, având concursul direct al inculpatelor A. și D.

Inculpata A., pentru a putea realiza și mai ușor scopul asumat în cadrul grupului infracțional, a solicitat și a primit transferul în cadrul Agenției de Prestații Sociale a municipiului București, activând însă pe un segment fără competență directă în acordarea indemnizației de creștere a copilului, în timp ce inculpata D. a continuat să activeze în calitate de consilier juridic, cu atribuții exprese vizând verificarea dosarelor și calculării cuantumului lunar al indemnizațiilor de creștere a copilului.

Tot prin intermediul inculpatelor A. și D., în cazul copiilor născuți cu câteva luni înainte de depunerea cererilor de acordare a indemnizațiilor de creștere a copilului, inculpata B. obținea și înregistrarea cu numere anterioare a acestora. Înregistrarea cu numere anterioare era esențială în realizarea scopului infracțional asumat, întrucât viza sume de bani plătite retroactiv, ce erau însușite de membrii grupului infracțional, de cele mai multe ori fără ca titularii indemnizațiilor de creștere a copilului să aibă cunoștință de cuantumul acestor sume.

Totodată, prin aceleași două inculpate, inculpata B. obținea și schimbarea modalității de plată a indemnizațiilor de creștere a copilului, fie din mandat poștal în cont bancar sau invers, fie chiar dintr-un cont bancar în alt cont bancar, în funcție de interesul personal, respectiv în așa fel încât să poată intra în posesia sumelor de bani vizate, în principal a acelor sume virate pentru perioada retroactivă depunerii cererii de acordare a indemnizației de creștere a copilului, aceste sume fiind de regulă mai mult de două indemnizații lunare.

Cu privire la persoanele care au beneficiat de indemnizațiile de creștere a copilului, alegerea lor nu a fost întâmplătoare, din actele cauzei rezultând că aceste persoane fie se aflau în relații apropiate cu inițiatorii grupului infracțional sau cu ceilalți membrii care au aderat ulterior la gruparea infracțională, comunicându-li-se de la început scopul cooptării și modalitatea prin care înțeleg să realizeze acest scop, aceste persoane având cunoștință încă de la început că se intenționează a se solicita și obține indemnizații de creștere a copilului în baza unor documente doveditoare de venituri false.

Totodată, respectivele persoane cunoșteau faptul că nu sunt angajate în câmpul muncii sau că, deși angajate, fie nu aveau vechimea de 12 luni necesară solicitării și acordării indemnizației, fie erau remunerate cu salarii mici.

Tribunalul a reținut că în drept:

- faptele inculpatei A., inițial în calitate de funcționar în cadrul Direcției de Muncă și Prestații Sociale a municipiului București, iar ulterior de funcționar în cadrul Agenției de Prestații Sociale a municipiului București, de a constitui și sprijini, între anii 2008 - 2010, grupul infracțional inițiat de inculpata B. în vederea săvârșirii de infracțiuni, împreună cu inculpații C. și D., cu scopul de a induce în eroare Agenția de Prestații Sociale a municipiului București prin solicitarea și obținerea indemnizațiilor de creștere a copilului prin folosirea unor adeverințe falsificate de venit, pe care le-au întocmit, semnat și ștampilat inculpații B. și C., dar și prin completarea de către inculpată a unei adeverințe de venit pe numele inculpatei DD. și prin întocmirea în fals a două adrese către oficii poștale prin care a schimbat titularul indemnizației de creștere a copilului, respectiv inserând în aceste documente pe inculpata B. în locul inculpatelor III. și KK., precum și prin deschiderea în fals a unor conturi la GGG. cu ajutorul funcționarilor bancari, pe numele JJJ., Z., CC., KKK., BBB., CCC., EEE., NN., LLL., GG., F., VV., WW., TT., PP., MMM., NNN., XX., YY., ZZ., J. și II., creând un prejudiciu total de 950558 de RON, din care nerecuperat în valoare de 897405 de RON, iar pentru folosul său personal suma de 115.000 RON întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Din probele administrate în cauză, s-a constatat că inculpații B., C., A. Și D. îndeplineau anumite atribuții care se completau între ele, realizându-se astfel finalitatea infracțională, respectiv obținerea unor beneficii materiale.

Tribunalul a reținut că, chiar dacă nu toți inculpații se cunoșteau între ei, aceștia au cooperat concomitent la săvârșirea faptei de înșelăciune, au știu că la săvârșirea infracțiunii cooperează și ceilalți inculpații, cunoscând cerințele legale ce trebuiau respectate pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului, precum și procedura ce trebuia urmată.

- faptele inculpatei A., care inițial în calitate de funcționar în cadrul Direcției de Muncă și Prestații Sociale a municipiului București, iar ulterior de funcționar în cadrul Agenției de Prestații Sociale a municipiului București, între anii 2008 - 2010, de a înlesni activitatea infracțională a inculpaților B. și C. de inducere în eroare a Agenției de Prestații Sociale a municipiului București, solicitând/obținând indemnizații de creștere a copilului prin folosirea unor adeverințe falsificate de venit, pe care le-au întocmit, semnat și ștampilat inculpații B. și C., dar și prin completarea de către inculpată a unei adeverințe de venit pe numele inculpatei DD. și prin întocmirea în fals a două adrese către oficii poștale prin care a schimbat titularul indemnizației de creștere a copilului, respectiv inserând în aceste documente pe inculpata B. în locul inculpatelor III. și KK., precum și prin deschiderea în fals a unor conturi la GGG. cu ajutorul funcționarilor bancari, pe numele JJJ., Z., CC., KKK., BBB., CCC., EEE., NN., LLL., GG., F., VV., WW., TT., PP., MMM., NNN., XX., YY., ZZ., J. și II., creând un prejudiciu total de 950558 de RON, din care nerecuperat în valoare de 897405 de RON, iar pentru folosul său personal suma de 115.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen.

- faptele inculpatei A. de completa în fals adeverința de venit pe numele inculpatei DD. și de a întocmi în fals două adrese către oficii poștale prin care a schimbat titularul indemnizației de creștere a copilului, respectiv inserând în aceste documente pe inculpata B. în locul inculpatelor III. și KK. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 din C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpații LL., KK., OOO., G., DDD., CCC., R., A., D., B. și C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și a celei civile.

Inculpata A., a solicitat admiterea apelului și în baza art. 421 alin. (2) lit. a) și art. 396 alin. (5) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. a) și d), în principal, desființarea, în parte, a sentinței atacate și achitarea în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, achitarea în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, achitarea pentru infracțiunea de constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, iar în subsidiar, individualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse mai mici precum și suspendarea executării acesteia .

A considerat că în cuprinsul sentinței de fond au existat o serie de inadvertențe care au dus la pronunțarea unei sentințe nelegale și netemeinice. Astfel, apreciază că instanța de fond nu a luat act și nu a analizat în întregime întreg materialul probator, respectiv, în cazul expertizei grafoscopice instanța de fond a reținut săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în sarcina inculpatei, însă a apreciat că s-a reținut în mod greșit această infracțiune în sarcina sa, având în vedere că din expertiza grafoscopică rezultă clar faptul că inculpata nu a săvârșit infracțiunea de fals.

A mai susținut că hotărârea instanței de la fond este nelegală, referitor la interceptările telefonice ale inculpatei A. aflate la dosar și față de care a invocat nulitatea acestora în baza deciziei 51/2016 completată cu decizia nr. 22/2018, în contextul în care ele au fost obținute în mod nelegal, fapt stabilit și de Curtea Constituțională și inclusiv a faptului că toate actele derivate din aceste interceptări, respectiv procesele-verbale de transcriere, trebuiau anulate și înlăturate de la dosarul cauzei, motiv de care instanța de fond nu a ținut cont prin respingerea solicitării formulate în acest sens în ședință publică.

A mai criticat administrarea nelegală a probei privind expertiza contabilă.

S-a arătat că în ședința publică instanța a admis obiectivele cu privire la expertiza contabilă, ca mai apoi prin încheiere, să le modifice și să dispună efectuarea unei expertize cu obiective ale unei părți inculpate, F., cu motivarea că a considerat că aceste obiective ar atinge obiectivele solicitate de toate părțile.

Având în vedere că era o probă pe care apărarea inculpatei A. a solicitat-o, consideră că instanța de fond a greșit din acest punct de vedere, expertiza contabilă fiind efectuată fără verificarea dosarului.

Prin decizia penală nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A..

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata OOO.

S-au respins ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpații CCC. și DDD.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R., KK. și LL.

Au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., inculpații B., C., D. și G.

Împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, la data de 5 noiembrie 2018, inculpata A. a declarat recurs în casație, prin avocați PPP. și QQQ.

În motivarea cererii sale inculpata a invocat ca temei de drept ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În motivarea scrisă a cererii sale inculpata a arătat că a fost condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, că instanța de apel a încălcat prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, pronunțând o condamnare bazată în mod subiectiv doar pe probele administrate de instanța de fond cu omisiunea vădită de a analiza actele și probele administrate în favoarea achitării sale.

Inculpata a susținut că la dosarul cauzei au existat probe privind inexistența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece adeverința de venit aflată la dosarul de indemnizație a numitei DD. nu a fost completată de ea, aspect confirmat și de inculpata B. în declarația dată în fata instanței de fond, prin care recunoaște că toate adeverințele de venit și cererile de acordare a indemnizațiilor au fost completate de către aceasta.

A mai arătat că și al doilea element constitutiv al infracțiunii de fals sub semnătură privată nu poate fi reținut ca infracțiune prevăzută de legea penală deoarece inculpata, conform fișei postului, era obligată să emită adrese către poșta română la cererea beneficiarilor de prestații sociale.

Inculpata a mai susținut că la dosarul cauzei nu există probe că ar fi primit dosare și că la înregistrare le-ar fi antedatat, deoarece potrivit declarațiilor superiorilor săi, ea nu avea astfel de atribuții.

S-a criticat faptul că instanța de apel a judecat cauza cu nerespectarea dispozițiilor legale. Astfel, după numirea unui expert, care nu a dat dovadă de imparțialitate, a amestecat și denaturat obiectivele expertizei expres solicitate cu alte obiective ale unor inculpați. Totodată expertul parte indicat de inculpată a fost îndepărtat de către experta numită de către instanța de la efectuarea expertizei contabile, aceasta refuzând chiar a discuta cu aceasta, apreciind că i s-au încălcat drepturile procesuale.

În acest context, inculpata a considerat că refuzul instanței de apel de a readministra proba cu expertiza și de a-i permite și eventuale probe în circumstanțiere, denotă de fapt că judecata din apel nu a fost de fapt o judecată ci un simulacru de proces a cărei soartă era pecetluită de la început.

Referitor la interceptările telefonice și procesele-verbale de transcriere a acestor înregistrări, s-a arătat că sunt nelegale, aspecte invocate în fața instanțelor de fond și apel.

Cu privire la complicitate la infracțiunea de înșelăciune, inculpata a susținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat clar că dosarele de indemnizații s-au depus la sediile Primăriilor de Sector de unde ajungeau legal pe bază de borderou la Agenție. Aici erau prelucrate legal de angajații Agenției care nu aveau la acea data cum să verifice dacă conținutul adeverinței de venit este real în sensul că solicitantul a lucrat la societatea emitentă a adeverinței. Mai mult, emiterea de către inculpată de adrese către bănci sau oficii poștale s-a făcut în baza atribuțiilor de serviciu și a documentelor anexate unor astfel de cereri de către solicitanți și nu în cadrul atribuțiilor de membru într-un grup infracțional organizat - cum în mod eronat a reținut instanța de apel.

Inculpata a susținut că a solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării art. 367 alin. (1) C. pen., aspect care nu a fost analizat și asupra căruia instanțele nu s-au pronunțat. Astfel nu a fost demonstrat că inculpata ar și-ar fi adus contribuția la grupul infracțional organizat.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei și, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună, în principal, achitare pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnată; în subsidiar individualizarea pedepsei care să fie orientată spre minim și a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

Totodată s-a solicitat și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În baza art. 441 C. proc. pen.. s-a solicitat suspendarea executării hotărârii de condamnare până la judecarea recursului în casație

Cerere de recurs în casației formulată de inculpata A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT (14. 11. 2018), părții civile Agenția Pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București (16.11.2018), intimatei părți responsabile civilmente - GGG. (19.11.2018) și celorlalți inculpați.

În cauză au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă - Agenția Pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, la data de 23 noiembrie 2018.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 13 februarie 2019, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din data de 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 13 martie 2019, cu citarea recurentei inculpate A., a părții civile Agenția Pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București și a intimatei părți responsabile civilmente - GGG.

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpată.

A fost respinsă cererea formulată de inculpata A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpată îndeplinește condițiile formale prevăzute la art. 434-art. 438 C. proc. pen.

Analizând, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, atât în raport cu susținerile apărătorului ales dar și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă - Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpată vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Atât în motivarea scrisă a cererii sale, cât și oral, prin apărător, cu ocazia dezbaterilor, inculpata a criticat modul de administrare a probelor în apel, greșita încadrare juridică data faptelor solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare, achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa; în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia și suspendarea executării sub supraveghere a acesteia.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că în fața instanței de recurs inculpata a reiterat apărări formulate în fața instanței de apel, de cei doi apărători aleși, apărări care au fost analizate și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat prin decizia recurată.

Înalta Curte reamintește că pe calea recursului în casației nu se pot administra probe, nu se poate pune în discuție încadrarea juridică a faptei, sfera controlului judiciar este limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situația de fapt.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpata A. a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte constată în raport cu argumentele ce susțin recursul în casație că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor din perspectiva încadrării juridice a faptei, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Astfel motivul invocat de inculpata A., cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

Or, potrivit C. proc. pen.. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanțelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel.

Prin urmare, solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată de cele două instanțe inferioare are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurenta urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casație ca al treilea grad de jurisdicție.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influențe asupra situațiilor faptice constatate și reținute de cele două instanțe inferioare, constituie o analiză ce excedă verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casație.

Prin urmare, în speța de față acțiunile inculpatei A., astfel cum au fost reținute de instanța de apel, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de: constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen., complicității la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen.

Scopul recursului în casație este acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de control judiciar, iar argumentele invocate de către inculpată nu susțin niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind doar formal circumscrise de către recurentă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la motivul subsidiar, al reindividualizării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, Înalta Curte constată că nici acesta nu este incident în cauză, criticile invocate neputând fi analizate prin prisma dispozițiilor invocate.

Celelalte critici formulate în scris de inculpată, prin apărător, cât și cele invocate în fața instanței cu ocazia dezbaterilor, nu pot face obiectul recursului în casație de față.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 978 din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2019.