ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a solicitat anularea Deciziei CNA nr. 467 din 24.09.2015.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 11 din 27 ianuarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca nefondată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, în principal, anularea Deciziei CNA nr. 467/24.09.2015, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond motivând că este nelegală, întrucât s-a bazat exclusiv pe argumentele invocate de partea adversă și a susținut că dacă s-ar menține sancțiunea amenzii, libertatea de exprimare ca principiu fundamental al individului, ar fi categoric încălcat. A menționat că "libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane" și că "libertatea mai largă de exprimare a presei decurge din rolul presei de a informa cetățenii și de a veghea la respectarea regulilor democrației", după cum s-a reținut în considerentele unei sentințe ce a fost menținută printr-o decizie pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost respinsă o acțiune în pretenții promovată de doctorul C. împotriva jurnalistului D. și a publicației E.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Procedura de soluționare a recursului
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5)-(7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 9 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 ianuarie 2019, pentru când recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a achita și de a depune la dosar, în original, dovada plății taxei judiciare de timbru în completare în sumă de 75 RON, sub sancțiunea anulării.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând excepția nulității recursului pentru insuficientă timbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.
Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.
În raport de motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a constatat că recursul este supus obligației achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Totodată, s-a reținut că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în sumă de 100 RON, la dosar existând dovezi doar pentru suma de 25 RON. Astfel, s-a apreciat că recursul este admisibil sub rezerva depunerii la dosar, până la data analizării raportului de către completul de filtru, a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 75 RON, în completare.
Ca urmare a comunicării către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform dovezilor de comunicare din data de 26 martie 2018, recurenta-reclamantă nu a formulat un punct de vedere la concluziile raportului și nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 75 RON, în completare, datorată pentru soluționarea recursului.
Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 9 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 ianuarie 2018, iar recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a achita și depune la dosar, în original, dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 75 RON, sub sancțiunea anulării căii de atac.
Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a fost încunoștințată cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în completare cu suma de 75 RON, cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză, cât și prin intermediul citației emise pentru termenul de judecată din 23 ianuarie 2019, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.
Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamantei, ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. împotriva Sentinței civile nr. 11 din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - NN