ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6412/2019

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.06.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, în temeiul art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, anularea Deciziei C.N.A. nr. 353/02.06.2016 privind amendarea cu 5.000 RON a A. S.R.L., deținătoare a postului de televiziune Bucovina TV, și exonerarea A. S.R.L. de la plata amenzii, în principal; iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau reducerea amenzii aplicate.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 3263 din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A. S.R.L., fiind criticată sentința atacată pentru motive care pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susținut că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare, întrucât în mod greșit prima instanță a apreciat, în legătură cu emisiunile informative difuzate, faptul că recurenta ar fi depășit limitele libertății de exprimare prevăzute de dispozițiile mai sus indicate, întrucât, contrar aprecierii primei instanțe, recurenta și-a exercitat drepturile decurgând din libertatea presei în limitele prevăzute de legislația națională și europeană și fără încălcarea drepturilor terților.

Recurenta a arătat că prin sentința instanței de fond se încalcă în mod flagrant nu numai CEDO, ci și drepturile decurgând din art. 20 din Constituția României.

S-a susținut că în ceea ce privește o persoană publică limitele dreptului de exprimare sunt mai largi, tocmai în considerarea calității acesteia, asumată la intrarea în atenția publică, referitoare la activitățile desfășurate și declarațiile făcute cu privire la îndeplinirea atribuțiilor deținute.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul - pârât Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare la dosarul de recurs, prin care a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurenta nu invocă niciun temei juridic al cererii de recurs, nu cuprinde motivele de nelegalitate ale cererii, iar din cuprinsul cererii nu poate fi decelat niciunul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că susținerile și apărările formulate de părți nu au fost analizate de instanța de primă jurisdicție, fiind întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimat cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte reține că prin acțiunea introductivă reclamanta a supus controlului judiciar Decizia C.N.A. nr. 353/02.06.2016 privind amendarea cu 5.000 RON a reclamantei A. S.R.L., deținătoare a postului de televiziune Bucovina TV.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea introductivă ca nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere în totalitate a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinare, așa cum rezultă din analiza înscrisului aflat la dosar fond. Or, instanța de control judiciar constată că susținerile părții nu au fost trecute prin filtrul raționamentului logico-juridic al judecătorului.

Astfel, prima instanță, pe de o parte, nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu ar fi temeinice, raportat la contextul speței, iar, pe de altă parte, cu privire la alte chestiuni de fapt și probleme de drept care au fost supuse judecății, a omis a se pronunța.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ. din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3263 din 28 octombrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2019.