ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună în principal, anularea Deciziei nr. 87/28.01.2016 privind amendarea sa cu suma de 10.000 RON și exonerarea A. S.R.L. de plata acesteia, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau reducerea amenzii aplicate.

Prin Sentința civilă nr. 1942 din 07.06.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1942 din 07.06.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în consecință, admiterea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 87/28.01.2016 emisă de intimatul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Pronunțarea Sentinței nr. 1042/07.06.2016 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind libertatea de exprimare.

Referitor la conținutul și caracteristicile libertății de exprimare, este de reținut că aici sunt cuprinse următoarele: dreptul de a exprima idei și opinii în public și în privat, prin orice mijloc ales de o persoană: oral, în scris, prin presă, prin publicații, pe suport electronic, prin studii științifice, literatură, pictură, sculptură, design, muzica, teatru, film, televiziune etc, dreptul de a transmite idei, fără a ține cont de frontiere, adică oriunde și oricând, dreptul de a transmite și de a primi informații, în orice formă și indiferent de frontiere, prin orice mijloc ales de o persoană.

- Prima instanță a apreciat în mod netemeinic și nelegal faptul că în legătură cu edițiile din 30 septembrie și 06 octombrie 2015 ale emisiunii "B.", recurenta ar fi depășit limitele libertății de exprimare prevăzute de art. 10 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, contrar celor reținute de către prima instanță, aprecierile făcute de către invitatul emisiunii "B.", reprezintă opinii personale ale acestuia menite să contrarieze, să șocheze sau să neliniștească, fiind în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia libertății de exprimare, motiv pentru care sancționarea subscrisei este nelegală.

- Sentința civilă nr. 1042/07.06.2016 încalcă în mod nelegal dreptul recurentei prevăzut de art. 20 din Constituția României

Prin pronunțarea Sentinței civile nr. 100.2/'07.06.2016 se încalcă în mod flagrant nu numai Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența Curții europene, ci, mai mult, și drepturile decurgând din art. 20 din Constituția României.

În acest sens, libertatea de exprimare este garantată și de Constituția României, care în art. 30 punctul 1 dispune astfel:

"Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile". Chiar dacă același articol din Constituție limitează libertatea de exprimare:

"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine" (art. 30 punctul 6), totuși această limitare nu poate aduce atingere unui alt drept fundamental garantat prin Constituție, și anume dreptul la informație, drept esențial într-o societate democratică.

Astfel, art. 31 punctul 1 dispune: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit", aceasta întrucât informarea are un rol deosebit de important în formarea atitudinilor cetățenilor. Informația de interes public, așa cum a fost definită în art. 2 punctul b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, reprezintă "orice informație către privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației".

Se învederează instanței de recurs faptul că în ceea ce privește o persoană publică. limitele dreptului de exprimare sunt mai largi, tocmai în considerarea calității acesteia, asumată la intrarea în atenția publică cu privire la activitățile desfășurate și declarațiile făcute cu privire la îndeplinirea atribuțiilor deținute.

Este evident faptul că dreptul persoanei de a avea acces la informațiile de interes public nu suportă niciun fel de limitare, iar pentru asigurarea acestui drept mijloacele de informare în masă sunt obligate să realizeze o informare corectă, obiectivă a publicului (Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice" art. 31 punctul 4 din Constituție).

În acest sens dispune și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public: "Activitatea de culegere și de difuzare a informațiilor de interes public, desfășurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a dreptului cetățenilor de a avea acces la orice informație de interes public".

Așa cum prevede și Codul Deontologic al jurnalistului, acesta este dator să semnaleze neglijența, injustiția și abuzul de orice fel, chiar dacă uneori incomodează prin activitatea sa de investigare. Publicul are dreptul să cunoască nu numai informațiile și ideile primite favorabil sau cu indiferență ori considerate inofensive, dar și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează.

Acestea sunt cerințe ale pluralismului, toleranței și spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică, în activitatea jurnalistului de a realiza o informare corectă și obiectivă a publicului, este permis chiar și amestecul în viața privată când interesul public de a afla informația prevalează.

Accesul la informații permite publicului să aibă o imagine adecvată și să-și formeze o opinie critică cu privire la societatea în care trăiește și la autoritățile care îl guvernează; încurajează participarea informată a persoanelor/grupurilor/comunităților la chestiunile de interes public.

- Prima instanță și-a întemeiat Sentința civilă nr. 1942/2016 pe supoziții și prezumții neîntemeiate.

Astfel, afirmațiile redate pe larg în cuprinsul deciziei contestate au fost făcute de către o persoană în virtutea calității sale de invitat al emisiunii și nicidecum în calitate de angajat al recurentei, și totuși prin Sentința nr. 1942/07.08.2016 s-a dispus menținerea Deciziei CNA nr. 87/28.01.2016 prin care societatea, ca și entitate economică, suportă sancțiunea pecuniară aplicată.

- Instanța a înlăturat în mod neîntemeiat apărarea recurentei conform căreia aceasta nu are pârghiile necesare pentru a interveni în timp util pentru limitarea sau preîntâmpinarea efectelor afirmațiilor invitatului, astfel încât la individualizarea sancțiunii, consideră că este necesară și utilă o disociere între răspunderea moderatorului și răspunderea societății care deține postul de televiziune.

- Instanța de fond a apreciat în mod neîntemeiat faptul că sancțiunea aplicată subscrisei este proporțională cu fapta imputată.

Prin contestația formulată, s-a solicitat, în subsidiar, instanței de judecată reducerea cuantumului amenzii aplicate sau preschimbarea acesteia în sancțiunea somației publice și se arată că prin sentința atacată instanța de fond a respins în mod netemeinic această cerere.

Astfel, prin Sentința nr. 1942/07.06.2016 instanța face o apreciere greșită a criteriilor de individualizare a sancțiunii aplicabile, încălcând în mod flagrant dispozițiile art. 90 din Legea nr. 504/2002.

Potrivit art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002: "Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an".

Aprecierea instanței este în vădită contradicție cu dispozițiile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, iar individualizarea sancțiunii aplicate s-a făcut în mod greșit.

Pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările invocate la instanța de fond.

II. Considerentele și soluția instanței de fond

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Decizia nr. 87/28.01.2016 (Anexa 1), reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale articolelor 30 și 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut în sarcina reclamantei că analizând edițiile emisiunii "B." din 30 septembrie și 06 octombrie 2015, care au făcut obiectul raportului de monitorizare și cu privire la care a fost primită Reclamația nr. 9217/20.10.2015, membrii Consiliului au constatat că acestea au fost difuzate cu încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului și ale articolelor 30 și 40 alin. (3) din Codul audiovizualului.

În esență, membrii Consiliului au constatat că în cadrul celor două ediții moderatorul a permis invitatului permanenți folosirea unui limbaj injurios, de natură a leza demnitatea persoanei la adresa căreia a fost folosit.

În conformitate cu art. 30 din Legea 504/2002: Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine. Totodată, conform art. art. 40 alin. (3) din același act normativ: Moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență.

Din raportul de monitorizare depus la dosarul cauzei, în emisiunile "B." difuzată la data de 30 septembrie 2015 și "B." difuzată la data de 06.10.2015 rezultă că invitatul emisiunii - d-nul C. - a folosit următorii termeni și expresii la adresa unor persoane din spațiul public: "ciobanul ala, la propriu, ca D. este cioban" "90% din canalii, din ticăloși, din tâlhari, din escroci, din hoți, 90% din cei care au săvârșit aproape toate infracțiunile până la omor, unii au săvârșit și omoruri sau întregi asasinate la comandă, 90% dintre aceștia vor fi din nou aleși" "adolescent tribulin" " țăran needucat" "Declarația asta vine din zona azilelor de nebuni, din zona psihiatriei" "din zonele întunecate ale nopții minții, dar și din zonele unde noaptea minții este în multe cămăși de forță" "o să vedem declarațiile lui infatuate, îmbrăcate în slănină și scuipat, precum că s-a furat mult și că nu face nimic la șoseaua de centură până nu-l leagă pe E., ca a furat E." "Oamenii F., printr-un iresponsabil psihic, care a făcut o presiune aproape de demență, aproape de psihiatrie, cu echipa sa, au luat deciziile acestea controversate" "trebuie să îngenunchem întotdeauna atunci când trec trupurile lor, ca niște hoituri ambulante prin fața pigmeilor care suntem noi" "Un guguștiuc de rățoi ofticos, deghizat în doctor pe varza lui de creier, cum a considerat el că este acolo, e cel puțin la fel de caraghios precum un rățoi care pică de fazan rățoindu-se la un tigru." "Îți dai seama ce gândire infantilă, de retard, au oamenii de lângă el" "Deci rinocerii ăștia precambrieni, de peșteră, ca G. deja e din generația anilor ’70, pe el, pătrat așa, dacă îl pui, îl încadrezi într-un pătrat, dreptunghi nu, ca n-are cum, dreptunghiul totuși mai poate fi respirat, pătratul nu poți să-l respiri, te sufoci cu pătratul" "Cu calmul lui grobian și cu calmul lui, să-i spun, de boier de viță veche care a tăvălit vreo 15 fecioare prin trifoiul verde și a mâncat 2 berbeci la proțap" "comunitățile locale, că și acolo-s tot felul de pigmei semianalfabeți, brute ordinare care au fost alese și care conduc mai departe discreționar, peste tot, 9 din 10 - social democrați din aia cu forța și cu lozinca în creier, oameni abrutizați și încremeniți în stalinismul asasin din anii 60, că la modul ăsta gândesc" acești ipochimeni îngropați în osânză și în prostie și în analfabetism funcțional politic sunt, cum să spun eu, generatori de plus-valoare?".

- Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că recurenta-reclamantă a încălcat îndatorirea și responsabilitatea care însoțește libertatea de exprimare și anume să nu fie prejudiciată demnitatea, onoarea, viața particulară, dreptul la propria imagine, reputația persoanelor.

Apreciază Înalta Curte că limbajul folosit de către invitatul emisiunii I.M. a fost unul de natură a aduce atingere imaginii domnului C.J.N., nefiind doar un mod de exprimare, expresie a libertății de exprimare prevăzută de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că injuriile, tonul defăimător, nu se încadrează în noțiunea de opinii personale, neputând fi utilizate în cadrul unor emisiuni din audiovizual.

În ceea ce privește dreptul prevăzut de art. 20 din Constituția României

Se apreciază că nu a fost încălcat dreptul persoanei de a primi informații și idei întrucât acestui drept îi corespunde obligația celui ce transmite de a fi de bună-credință.

Limbajul depreciativ, insultele, denigrările, limbajul care ofensează nu se pot bucura de o protecție nelimitată din partea Convenției întrucât nu aduc nicio contribuție pozitivă la dezvoltarea politică a societății (cauza Oberschlick c/Austriei din anul 1997).

De asemenea, în Hotărârea Preminger Institut c/Austriei din 1994, Curtea a menționat obligația presei de a evita expresiile care în mod gratuit sunt ofensatoare față de alții (...), astfel de expresii nu contribuie la nicio formă de dezbatere publică de natură să favorizeze progresul relațiilor interumane.

Nu se poate aprecia că în cauză a avut loc o exprimare "cu o anumită doză de exagerare sau provocare" sau că ar fi fost vorba despre "opinii" personale menite să contrarieze sau să neliniștească, toate aceste abordări nu sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia libertății de exprimare, nefiind necesare într-o societate democratică, fiind una din condițiile primordiale ale funcționării ei, deoarece libertatea de exprimare trebuie invocată cu bună-credință și în vederea protejării drepturilor și reputației celorlalți.

În ce privește dreptul la informație garantat de Constituție

În cauză nu sunt relevante apărările formulate de recurentă în sensul că aprecierile se referă la "o persoană publică" și se bucură de "limite mai largi ale dreptului de exprimare", deoarece din raportul de monitorizare a emisiunii "B." rezultă încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului și ale art. 30 și 40 alin. (3) din Codul audiovizualului, limbajul injurios fiind de natură a leza demnitatea persoanei care este protejată indiferent dacă este vorba despre o persoană publică, politician.

Motivul referitor la faptul că invitatul emisiunii era la rândul său moderator al unei alte emisiuni difuzate - este fără efect în ceea ce privește sancțiunea aplicată și faptele monitorizate reținute, nu poate fi o circumstanță mai ales că se presupune că invitatul știa astfel îndatoririle sale privind legislația audiovizuală.

Referitor la disocierea răspunderii moderatorului și răspunderea societății care deține postul de televiziune

Potrivit art. 30 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual:

"Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privata, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine".

Art. 34:

"(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine".

Art. 40:

"(1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul sa intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt. (2) Moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzațiile. (3) Moderatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență".

Art. 64:

"(1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:

a) asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii;

b) informarea cu privire la un fapt sau un eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință".

Rezultă, prin urmare, că răspunderea pentru conținutul serviciilor de programe difuzate revine exclusiv furnizorului de media audiovizuale.

În ceea ce privește criteriile de individualizare a sancțiunii

Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă individualizare a sancțiunii, raportat la încălcările normelor din legislația din audiovizual invocate.

Faptul că nu a mai fost anterior sancționată este un element pe care pârâta-intimată C.N.A. l-a avut în vedere, de aceea a stabilit un cuantum minim de 10.000 RON, potrivit limitelor minime și maxime ale amenzilor prevăzute de art. 3 din Legea audiovizualului raportat la art. 90 alin. (2) din același act normativ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele reținute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1942 din 7 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN