ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2401/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în reprezentarea membrilor de sindicat B., C., D. și E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare, obligarea pârâtei să completeze Ordinul nr. 1.016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 8 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentat de șoferii DSVSA Satu Mare, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (8

1

), în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei ca pentru perioada cuprinsă între 01 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaților reprezentați în cauză, diferența dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 8

2

din O.U.G. nr. 83/2014 și drepturile efectiv plătite.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 18 din 22 februarie 2017, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare, respingând acțiunea formulată de reclamant ca prematură.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. în reprezentarea membrilor de sindicat B., C., D. și E., pentru motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a apreciat că hotărârea recurată este nelegală, arătând că Adresa FSVR nr. x din 21 ianuarie 2016 conține aprecierea că este plângere prealabilă, iar răspunsul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor spune explicit că se consideră neîntemeiată plângerea prealabilă formulată, solicitând admiterea recursului.

Prin întâmpinare, intimatele-pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Satu Mare și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală, aceasta din urmă invocând și excepția nulității pentru nemotivare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acesta nedezvoltând veritabile critici cu privire la soluția primei instanțe, ci a apreciat că aceasta este nelegală, făcând referire la existența unei adrese în care se face aprecierea că este plângere prealabilă, exprimându-și, în esență, nemulțumirea față de hotărârea instanței.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. în reprezentarea membrilor de sindicat B., C., D. și E. împotriva Sentinței nr. 18 din 22 februarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT