ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3430/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Galați, secția I civilă și ulterior pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței soluționării cauzei, prin Sentința nr. 40 din 25 ianuarie 2017, în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați, obligarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. I alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, unor acte de asimilare, cu începere de la data de 1 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual, reprezentat de inspectorii de specialitate din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Galați, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (81) în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură.

Totodată, a solicitat obligarea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Galați să îi plătească diferența dintre drepturile astfel asimilate și cele efectiv primite, pentru perioada 1 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare.

2.1. Prin Încheierea din 20 martie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în privința primului capăt de cerere privind completarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015, ca nefondate, și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați cu privire la acest capăt de cerere.

2.1. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 92 din 21 aprilie 2017, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015 în sensul asimilării funcției deținute de reclamantă și salariului acesteia cu funcția și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, începând cu data de 1 decembrie 2015.

Totodată, a obligat pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați să plătească reclamantei eventuala diferență salarială astfel rezultată, începând cu data de 1 decembrie 2015 și a respins primul capăt de cerere în contradictoriu cu această pârâtă, privind completarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ.

În privința încheierii atacate, recurenta a criticat soluția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a instituției să completeze Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016 din 23 decembrie 2015 prin emiterea unor acte administrative de asimilare, susținând că este dată cu aplicarea greșită a legii, și soluția de respingere a excepției inadmisibilității cu privire la același capăt de cerere, apreciind că este dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

În ceea ce privește excepția calității procesuale pasive, potrivit recurentei, completarea ordinului în discuție în maniera solicitată de reclamantă nu poate fi realizată decât de către direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București întrucât organul ierarhic superior nu emite decizii (indiferent de ce natură, inclusiv salarială) pentru personalul încadrat în instituțiile din subordinea sa.

În cauză, intimata-reclamantă nu are un raport de muncă direct cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, aceasta fiind personal contractual în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Galați, așa încât se află într-un raport juridic cu Direcția și nu cu organul ierarhic superior (A.N.S.V.S.A.).

Așadar, simpla calitate a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, de ordonator principal de credite, nu atrage calitatea sa procesuală pasivă într-un litigiu ce decurge din raportul de muncă stabilit între personalul contractual și o unitate cu personalitate juridică subordonată acesteia.

Prin urmare, dat fiind faptul că intimata-reclamantă are calitatea de personal contractual în cadrul unității subordonate Autorității Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât unitatea în cadrul căreia aceasta își desfășoară activitatea, respectiv Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați, fiind lipsit de relevanță că aceasta, în calitate de ordonator terțiar de credite, angajează cheltuieli în limita creditelor repartizate.

Referitor la soluția de respingere a excepției inadmisibilității primului capăt de cerere, constând în completarea Ordinului președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016 din 23 decembrie 2015, recurenta a arătat că solicitarea intimatei-reclamante, de completare a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (prin emiterea unor decizii de asimilare) nu poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ, întrucât o astfel de posibilitate nu se regăsește printre cazurile limitativ prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, făcând trimitere și la art. 1 și art. 18 din același act normativ, precum și la art. 60 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Totodată, a apreciat că solicitarea intimatei-reclamante este inadmisibilă și raportat la maniera în care aceasta a cerut completarea, respectiv completarea unui act administrativ al unei instituții publice centrale prin emiterea unor acte administrative cu caracter individual de către instituțiile din subordine (decizii de asimilare) și fără să indice ce dispoziții ale ordinului să fie completate.

De altfel, se poate observa că intimata-reclamantă nu contestă și nu aduce vreo critică nici ordinului a cărui completare o cere și nici cu privire la drepturile salariale stabilite, începând cu data de 01 decembrie 2015, prin actele administrative individuale emise de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați.

Prin urmare, a apreciat că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii este dată de instanță cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că sentința atacată cuprinde motive contradictorii și este dată cu încălcarea normelor de drept material, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Astfel, a apreciat că reținerile primei instanțe sunt neîntemeiate și contradictorii întrucât, începând cu data de 1 decembrie 2015, funcțiile și salariile personalului din cadrul structurilor subordonate A.N.S.V.S.A. au fost asimilate cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, potrivit prevederilor art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015.

În continuare a făcut trimitere la punctele de vedere solicitate unor instituții publice, printre care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precizând că Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ținând cont de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate a acestora.

Totodată, a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordin, intimata-pârâtă D.S.V.S.A. Galați a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcționari publici și personal contractual), asimilarea funcțiilor contractuale realizându-se în conformitate cu Legea nr. 293/2015, ținând cont de specificul sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.

Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, s-a dat posibilitatea asimilării numai funcțiilor contractuale specifice activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, exceptând funcțiile contractuale comune.

În concluzie, a arătat că au fost asimilate nu doar funcțiile publice, ci și funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor cu funcții publice, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, iar intimata-reclamantă nu a contestat drepturile salariale stabilite prin actele administrative individuale emise de D.S.V.S.A. Galați.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. I alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, unor acte de asimilare, cu începere de la data de 1 decembrie 2015, a funcțiilor și salariilor personalului contractual, reprezentat de inspectorii de specialitate din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Galați, cu funcțiile și nivelul de salarizare stabilite potrivit dispozițiilor ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) și (81) în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură.

Totodată, a solicitat obligarea Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Galați să îi plătească diferența dintre drepturile astfel asimilate și cele efectiv primite, pentru perioada 1 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare.

1.1. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., apreciat de parte ca fiind incident față de soluția de respingere a excepției inadmisibilității primului capăt de cerere, constând în completarea Ordinului președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016 din 23 decembrie 2015 (prin emiterea unor decizii de asimilare) Înalta Curte apreciază că nu poate fi primit în raport cu prevederile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și ale art. 60 - 62 din Legea nr. 24/2000, prevederi care nu au fost încălcate în cauză.

În cauză, nu se poate reține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sintagmă prin care se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, ținând cont că obiectul cererii deduse judecății este generat de pozițiile divergente ale părților cu privire la interpretarea prevederilor art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ sunt anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorității publice să emită un act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operațiuni administrative; acordarea de daune materiale/morale, după caz.

În raport cu aceste prevederi legale, instanța de contencios administrativ are posibilitatea să oblige autoritatea pârâtă să emită un act administrativ prin care să-i fie recunoscut părții dreptul pretins, având în vedere obiectul dedus judecății (refuzul nejustificat de soluționare a cererii).

Astfel, autoritatea competentă are obligația să respecte forța juridică superioară a legii în temeiul căreia a fost emis ordinul contestat, act administrativ unilateral cu caracter normativ emis în vederea organizării legii.

Prin Ordinul nr. 1016/2015, emitentul actului avea obligația să identifice toate funcțiile și nivelul de salarizare ce pot fi asimilate cu cele existente în cadrul APIA, în caz contrar, persoanele care se consideră vătămate în drepturile acestora, prin neincluderea funcției lor în cuprinsul Ordinului nr. 1016/2015, în vederea asimilării, au posibilitatea, conform Legii nr. 554/2004, modificată și completată, să acționeze autoritatea publică competentă pentru a-i fi recunoscut dreptul și a fi obligată autoritatea să emită un act administrativ în acest sens.

1.2. De asemenea, nu pot fi primite nici criticile privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a instituției să completeze Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23 decembrie 2015, prin emiterea unor acte administrative de asimilare, ce pot fi încadrate la pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că respectiva autoritate publică este emitenta actului ce se solicită a fi completat.

Față de susținerile recurentei, în sensul că o completare a ordinului în discuție nu poate fi realizată decât de către direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București întrucât organul ierarhic superior nu emite decizii pentru personalul încadrat în instituțiile din subordinea sa, instanța de control judiciar reține că deciziile în discuție și care sunt de competența direcțiilor județene/municipiului București sunt acte administrative unilaterale individuale ce nu pot fi emise în absența unui act administrativ unilateral normativ, similar Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015 emis de recurenta-pârâtă.

Prin urmare, în cauză sunt pe deplin respectate prevederile art. 36 din C. proc. civ., existând identitate între persoana pârâtului și persoana care este ținută să aducă la îndeplinire obligația stabilită prin raportul juridic dedus judecății.

În fine, această autoritate are și calitatea de ordonator principal de credite, în virtutea căreia are obligația de a repartiza ordonatorilor terțiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunțate împotriva instituțiilor publice care funcționează în subordinea sa.

1.3. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, de asemenea, consideră că nu poate fi primit.

Faptul că prima instanță a făcut trimitere la asimilarea funcției deținute de parte și salariului acesteia cu funcția și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură începând cu data de 1 decembrie 2015, deși, potrivit recurentei, această asimilare a avut loc, nu poate să conducă la concluzia că motivarea hotărârii este contradictorie.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare, ceea ce nu se regăsește în cauză.

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, prin urmare hotărârea atacată respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

1.4. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016 din 23 decembrie 2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare, s-a stabilit, la art. 1 următoarele:

"(1) începând cu data de 1 decembrie 2015, prin asimilare cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare se stabilesc conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Începând cu aceeași dată, salariile aferente posturilor vacante se stabilesc conform anexei în condițiile prevăzute la alin. (1).

Conform art. 2 alin. (1) din Ordin, nivelul concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare se stabilește prin acte administrative individuale."

Din Anexa la ordinul în litigiu, care are ca referință Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, rezultă că asimilarea a vizat funcționarii publici și funcțiile specifice contractuale.

Acest ordin a fost dat în aplicarea prevederilor art. I punctul 2 și punctul 4 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Potrivit art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015,

"2. La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 11, cu următorul cuprins:

"11. La articolul 1, după alin. (81) se introduce un nou alineat, alin. (82), cu următorul cuprins:

«(82) Asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având ca referință dispozițiile ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.»".

Textul de lege vorbește despre "asimilarea funcțiilor și salariilor personalului" și nu face distincție între funcțiile publice și funcțiile contractuale, în cadrul funcțiilor publice nu deosebește între categoriile de funcții publice existente, iar cu privire la funcțiile contractuale nu face nicio distincție între cele specifice și cele comune.

Totodată, în aplicarea prevederilor legale menționate, în ceea ce privește personalul contractual neasimilat, atât la nivelul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, cât și al unităților subordonate acesteia s-a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să îi fie puse la dispoziție ordinele ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) și alin. (81) din O.U. G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, dar și clarificări de la instituții publice, printre care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Adresa nr. x din 10 decembrie 2015, se puteau asimila funcții publice cu funcții contractuale și invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, și nu la categoriile de personal, iar la asimilarea funcțiilor trebuia să se țină cont de nivelul studiilor și de ierarhia funcțiilor din cele două instituții ale căror salarii s-au asimilat.

Așa fiind, instituția recurentă a apreciat în mod corect că asimilarea funcției și a salariului din A.N.S.V.S.A. și din structurile subordonate județene se face cu funcția și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Astfel, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ținând cont de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate a acestora.

Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, intimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcționari publici și personal contractual).

Astfel, au fost asimilate atât funcțiile publice, cât și funcțiile contractuale specifice activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, exceptate fiind funcțiile contractuale comune.

În cauză, intimata-reclamantă face parte din personalul contractual al autorității intimate Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați, fiind inspector de specialitate, potrivit contractului individual de muncă și actului adițional depuse la dosar în prima fază procesuală, fiind încadrată pe funcție contractuală potrivit Anexei nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, s-a reținut că funcția de inspector de specialitate (Anexa nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010) nu este corespondentă cu funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor cu funcții publice, întrucât pentru aceste funcții legea prevede un nivel al studiilor necesar ocupării acestor funcții, conform Anexei nr. 1, Cap. II lit. K) - Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor din Legea nr. 284/2010.

La asimilarea funcțiilor publice și contractuale s-a ținut seama de nivelul studiilor și de ierarhia funcțiilor din instituțiile ale căror salarii se asimilează, iar funcția contractuală de inspector de specialitate, considerată nespecifică activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, nu a fost asimilată conform art. I pct. 2 din Legea nr. 293/2015.

Pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare, "Administrație", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015, prevedere în care se încadrează și reclamanta.

Rațiunea adoptării dispoziției legale de introducere a reglementării asimilării a fost, potrivit expunerii de motive din O.U.G. nr. 35/2015 și O.U.G. nr. 83/2014, aceea a înlăturării diferențelor salariale în cadrul autorităților care funcționează în coordonarea sau subordinea ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, cu atribuții specifice domeniului în care funcționează, având în vedere că în aceeași categorie de funcții, dar în cadrul altei autorități (APIA), intervenise o modificare salarială prin raportare la funcțiile din Ministerul Fondurilor Europene, conform art. 1 alin. (8) și (81) din O.U.G. nr. 83/2014.

Nu a rezultat că în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură s-a procedat, în baza celor două ordonanțe de urgență, la stabilirea unui alt nivel de salarizare pentru personalul contractual comun, cu atât mai mult cu cât prin Ordinul MADR nr. 1980/2014 s-a stabilit nivelul de salarizare al funcționarilor publici din cadrul APIA, iar împrejurarea că personalul contractual de specialitate a fost avut în vedere prin Ordinul nr. 1016/2015 nu înseamnă crearea unei situații discriminatorii pentru personalul contractual comun, fiind vorba despre situații diferite.

Cu referire concretă la salarizarea intimatei-reclamante, se constată că acesteia i s-a aplicat o majorare salarială de 10%, conform art. I punctul 4 din Legea nr. 293/2015.

În acest sens, autoritatea intimată Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați a emis acte administrative individuale prin care intimatei-reclamante i-a fost majorat salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 decembrie 2015, drepturile salariate astfel stabilite nefiind necontestate de parte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa, în parte, sentința atacată, cu consecința respingerii în tot a acțiunii, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și menținând celelalte dispoziții ale instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor împotriva Încheierii din 20 martie 2017 și Sentinței nr. 92 din 21 aprilie 2017 ale Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată și, în rejudecare, respinge acțiunea în tot, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale instanței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - LM