ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6081/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6081/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată și înregistrată inițial sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor obligarea acesteia să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea unor acte de asimilare a funcțiilor și salariilor.
Prin cererea înregistrată la aceeași instanță sub nr. x/2016 reclamantul B., angajat al DSVSA Galați în funcția de șofer a formulat aceleași solicitări, precizând că la pct. 17, 18 din Legea nr. 284/2010 sunt reglementate cu caracter specific sistemului bugetar și, deci, inclusiv sistemul public sanitar-veterinar, funcțiile de "șofer ambulanțe, autolaboratoare, mașini de dezinfecție, mașini de intervenție și alte mașini".
La primul termen de judecată fixat în Dosarul nr. x/2016 Tribunalul Galați a dispus conexarea Dosarului nr. x/2016 la Dosarul nr. x/2016. La același dosar a fost conexat și Dosarul nr. x/2016 privind pe reclamanții B. și C.
Cu cererea aflată la dosar, reclamantul B. a precizat că înțelege să rectifice eroarea materială strecurată în petitul și în motivarea cererii de chemare în judecată, în sensul în care, ori de câte ori se face trimitere și/sau se invocă art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, trebuie înțeles de fapt art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014.
Pârâta Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind completarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea unor acte de asimilare a funcțiilor și salariilor. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de solicitarea de completare a Ordinului nr. 1016/2015, apreciind că această operațiune intră în atribuțiile DSVSA.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, Tribunalul Galați a apreciat-o întemeiată și a admis-o ca atare, sens în care prin Sentința civilă nr. 1481 din 16 decembrie 2016 a dispus declinarea competenței la Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, incidența disp.art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel sunt competente în ceea ce privește soluționarea cauzelor prin care se solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală.
La Curtea de Apel Galați cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016.
La primul termen de judecată, verificându-și competența, Curtea s-a considerat legal sesizată, având în vedere obiectul principal al acțiunii, acela al completării unui act administrativ emis de o autoritate centrală.
De asemenea, la același termen, s-a constatat că au calitatea de reclamanți în cauză, B. și A., numitul C. având formulată acțiunea separată cu același obiect, înregistrată sub nr. x/2016, neînsușindu-și acțiunea formulată în numele său de către Sindicatul Veterinarilor din Galați.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 58/F pronunțată în data de 14 martie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca fiind nefondate, excepțiile invocate de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) București prin întâmpinare, respective excepția lipsei calității sale procesuale pasive și cea a inadmisibilității acțiunii;
- a admis acțiunea formulată de reclamanții B. și prin Sindicatul Veterinarilor Galați și A., în contradictoriu cu pârâtele: Autoritatea Națională Sanitară Veterinară București, și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Galați și, în consecință:
- a obligat pârâta ANSVSA să completeze Ordinul emis de către aceasta, în temeiul art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, sub nr. x din 23 decembrie 2015, în sensul inserării în Anexa, la pct. 1 lit. b), tabelul 2 și a funcțiilor de șofer și, respectiv, de muncitor calificat,
- obligând deopotrivă pârâta DSVSA Galați la emiterea pentru reclamanți a deciziilor de asimilare a funcției și a salariului, în conformitate cu Ordinul completat în sensul celor susmenționate și la plata eventualelor diferențe salariale.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinței nr. 58/F din data de 14 martie 2017 a Curții de Apel Galați, secția a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.
În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a menționat, în esență, că Sentința civilă nr. 58/F din 14 martie 2017, este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărârea cuprinde motive contradictorii și, de asemenea este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (dispozițiile H.G. nr. 1415/2009, O.G. nr. 42/2004, O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 293/2015, Legii nr. 500/2002 și O.G. nr. 22/2002), motive de recurs prevăzute de 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 și pct. 8 din noul C. proc. civ.
O primă critică este referitoare la soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale a ANSVSA, în ceea ce privește solicitarea reclamanților, în sensul obligării instituției să completeze Ordinul președintelui ANSVSA nr. 1016 din 23 decembrie 2015 prin emiterea unor acte administrative de asimilare.
Se arată de recurentă că pentru completarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015 emis de Președintele ANSVSA în maniera solicitată de intimații-reclamanți nu poate fi realizată decât de către direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București întrucât ANSVSA organul ierarhic superior nu emite decizii (indiferent de ce natură, inclusiv salarială) pentru personalul încadrat în instituțiile din subordinea sa.
Conform prevederilor art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. f) din Anexa nr. 2 la Ordinul președintelui ANSVSA nr. 571 din 27 iunie 2014 pentru aprobarea structurii organizatorice cadru și a Regulamentului de organizare și funcționare ale direcțiilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, cu modificările și completările ulterioare, directorul executiv, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, emite decizii privind încadrarea, modificarea, sancționarea, pensionarea și încetarea raporturilor de muncă/raporturilor de serviciu ale personalului din instituție, respectiv personalului contractual/funcționarilor publici.
Așadar, raportat la motivele de fapt și de drept și la obiectul prezentei cauze, ANSVSA nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât intimații-reclamanți nu au raporturi de muncă directe cu ANSVSA, aceștia fiind personal contractual numiți în funcții de execuție de șofer și muncitor calificat în cadrul DSVSA Galați, astfel că aceștia se găsesc într-un raport juridic cu DSVSA Galați și nu cu recurente, organ ierarhic superior.
Totodată, calitatea ANSVSA de ordonator principal de credite nu poate justifica legitimarea sa procesuală în cauza dedusă judecății, întrucât atribuțiile sale prevăzute de art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, privind repartizarea creditelor către bugetele instituțiilor publice din subordine privesc o etapă ulterioară a procesului, respectiv cea a executării hotărârii definitive de admitere a acțiunii.
Având în vedere că intimații-reclamanți au solicitat "completarea Ordinului ANSVSA nr. 1016 din 23 decembrie 2015 (...), prin emiterea unor acte de asimilare", acte care așa cum s-a detaliat mai sus, nu pot fi emise decât DSVSA Galați, rezultă ca fiind neîntemeiată reținerea instanței de fond în sensul că ANSVSA are calitate procesuală pasivă, întrucât "modificarea (Ordinului nr. 1016/2015) vizează autoritatea emitentă (ANSVSA)".
Sentința civilă nr. 58F din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2016 este netemeinică și nelegală, întrucât instanța fondului a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut la 488 alin. (1) pct. 4 din noul C. proc. civ.
Din modul de formulare al acțiunii, se poate observa foarte clar că intimații-reclamanți au solicitat "completarea Ordinului ANSVSA nr. 1016 din 23 decembrie 2015 prin emiterea unor acte de asimilare", adică prin decizii de asimilare, acte administrative individuale care pot fi emise numai de către pârâta DSVSA Galați .
Consideră recurenta că solicitarea intimaților-reclamanți este inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) și (12) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și la cele ale art. 60 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Solicitarea intimaților-reclamanți, de completare a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (prin emiterea unor decizii de asimilare) nu poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ, întrucât o astfel de posibilitate nu se regăsește printre cazurile limitativ, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Se consideră că soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei inadmisibilității primului petit al acțiunii intimaților-reclamanți invocată este dată cu depășirea de către instanța fondului a atribuțiilor puterii judecătorești.
Sentința civilă nr. 58/F din 14 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, cu privire la fondul cauzei, cuprinde motive contradictorii și este dată cu încălcarea normelor de drept material, motive de recurs prevăzute la 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din noul C. proc. civ.
Se apreciază că reținerile instanței de fond sunt neîntemeiate și contradictorii, întrucât, începând cu data de 1 decembrie 2015, funcțiile și salariile personalului din cadrul structurilor subordonate instituției recurente au fost asimilate cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, potrivit prevederilor art. 1 punctul 2 din Legea nr. 293/2015, care prevăd că: asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție, pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariate se face prin ordin al președintelui autorității naționale sanitare veterinare pentru siguranța alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având ca referință dispozițiile ordinelor Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (81), cu respectarea normelor legale în vigoare.
A mai arătat recurenta că ANSVSA a procedat la asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul președintelui ANSVSA nr. 1016/2015, ținând cont de nivelul studiilor și de vechimea în specialitate a acestora.
Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul președintelui ANSVSA nr. 1016/2015, recurenta-pârâtă DSVSA Galați a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcționari publici și personal contractual).
Asimilarea funcțiilor contractuale s-a realizat, în conformitate cu Legea nr. 293/2015, în mod corespunzător, ținând cont de specificul sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției contractuale, fiind asimilate numai funcțiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, Litera K "Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru funcțiile specifice contractuale din cadrul instituțiilor subordonate, salariul de încadrare este cel stabilit în Tabelul nr. 2, prin asimilare cu salariile aferente funcțiilor publice. Asimilarea se realizează în mod corespunzător cu specificul sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor conform coloanei 2 a Tabelului nr. 2".
În concluzie, au fost asimilate nu doar funcțiile publice, ci și funcțiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor cu funcții publice, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.
Totodată, DSVSA Galați a emis pentru fiecare intimat-reclamant în parte, acte administrative individuale prin care acestora le-a fost majorat salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 decembrie 2015 și că intimații-reclamanți nu au contestat drepturile salariale stabilite de către recurenta-pârâtă DSVSA Galați.
Ținând seamă de cele expuse mai sus și având în vedere faptul că, în sistemul personalului plătit fonduri publice, contractele individuale de muncă și actele administrative individuale prin care este consfințit salariul sunt încheiate sau emise cu respectarea și în temeiul prevederilor legii în vigoare la acel moment, recurenta arată că nu se poate pune în discuție nerespectarea prevederilor Legii nr. 293/2015, întrucât actele administrative individuale de majorare a salariului intimaților-reclamanți sunt subsecvente legii și se supun acesteia, prevederile lor neavând o existență de sine stătătoare, ci fiind guvernate de lege, recurenta-pârâtă DSVSA Galați acționând în baza și temeiul legii.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de recurenta-pârâtă au formulat întâmpinare intimații-reclamanți B. și A., prin Sindicatul Veterinarilor Galați, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică, reiterând apărările de la instanța de fond.
Răspunsul la întâmpinare
Recurenta - pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat răspuns la întâmpinarea celor doi intimați - reclamanți, în cuprinsul căruia a susținut că sentința civilă este netemeinică și nelegală, fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, cu aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea cuprinzând și motive contradictorii.
Procedura de soluționare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față la data de 3 decembrie 2019.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Se reține că reclamanții sunt angajații DSVSA, în funcția de șoferi, respectiv muncitori calificați, în baza unor contracte de muncă perioadă nedeterminată, desfășurând activități evidențiate și salarizate în baza Legii nr. 284/2010, Anexa I - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", Cap. II. lit. D) - Alte funcții comune din sectorul bugetar, lit. b) - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Reclamanții solicită aplicarea de către pârâte și în ceea ce îi privește a prevederilor O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și aplicarea O.U.G. nr. 83/2014, adoptată prin Legea nr. 293/2015, care a modificat O.U.G. nr. 83/2014 prin introducerea art. 2, având următorul conținut:
"asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având ca referință dispozițiile ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (81), cu respectarea normelor legale în vigoare".
Pentru punerea în aplicare a noilor modificări legislative, ANSVSA a emis Ordinul 1016 din 23 decembrie 2015 prin care s-au asimilat funcțiile și salariile personalului ANSVSA/DSVSA cu funcțiile și nivelurile de salarizare din cadrul MADR/APIA.
În aplicarea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015, începând cu data de 1 decembrie 2015, DSVSA Galați a emis decizii prin care a stabilit noile salarii pentru funcționarii publici/personalul contractual care s-au regăsit ca funcții și salarizare în Anexa de la Ordinul nr. 1016/2015.
ANSVSA a arătat că funcțiile de șofer și de muncitor calificat deținute de reclamanții din prezenta cauză nu s-a identificat în Anexa Ordinului nr. 1016/2015 la pct. 1, lit. b), Tabelul nr. 2 ca făcând parte din rândul funcțiilor specifice contractuale existente la nivelul DSVSA pentru care să se calculeze asimilarea conform punctelor II - X din Anexa la Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015.
Ca urmare a acestui fapt, nu a fost posibilă, pentru funcțiile de muncitor calificat și de șofer din cadrul DSVSA Galați, asimilarea cu funcțiile și salariile din cadrul APIA. În consecință, nici prevederile art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 modificat prin O.U.G. nr. 35/2015 nu au putut fi aplicate în ceea ce-l privește pe reclamant.
Referitor la motivul de recurs privind greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a ANSVSA și DSVSA Galați
Înalta Curte constată că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015 și emiterea unor acte de asimilare a funcțiilor și salariilor personalului contractual reprezentați de muncitori calificați (șofer) din cadrul DSVSA Galați cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul MADR, respectiv APIA.
Așa cum a reținut corect instanța de fond, acest ordin este emis de ANSVSA București, astfel că această pârâtă are calitate procesuală în cauză, existând o identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Se înțelege că modificarea ordinului vizează emitentul ANSVSA, iar celelalte capete de cerere privesc pârâta DSVSA, așa încât se constată o soluționare corectă din partea instanței de fond a excepției lipsei calității procesual pasive a celor două pârâte.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii, se reține că nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta ANSVSA întemeiată pe argumentarea că pe calea acțiunii în contencios administrativ nu se poate solicita completarea unui act administrativ se reține, având în vedere obiectul și finalitatea acțiunii deduse judecății precum și regula generală de interpretare în materia actelor juridice precum că acestea trebuie interpretate în sensul în care sunt apte de a produce efecte juridice iar nu în sensul în care nu pot produce astfel de efecte, regulă de interpretare aplicabilă și în materia actelor de procedură, că, prin primul capăt de cerere formulat prin prezenta acțiune se solicită obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ (ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor) prin care să se facă asimilarea salarială reglementată de dispozițiile art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, alineat introdus în O.U.G. nr. 83/2014 prin Legea nr. 293/25 noiembrie 2015, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, în vigoare de la data de 28 noiembrie 2015.
Reclamantul pentru membrii de sindicat reprezentați în cauză cere ca prin actul administrativ la a cărui emitere se solicită a fi obligată pârâta să se facă asimilarea salarială prevăzută de art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 începând cu data de 1 ianuarie 2015, invocând faptul că salarizarea personalului din categoria din care fac parte membrii de sindicat reprezentați în prezenta acțiune (operator date I și muncitor I) a fost omis a fi făcută prin Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015 al președintelui ANSVSA, privind salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și a institutelor veterinare.
Prin acțiune se invocă și faptul că sindicatul reclamant în cauză s-ar fi adresat în sensul celor solicitate prin acțiune pârâtei ANSVSA prin intermediul D. însă răspunsul ANSVSA la această cerere a fost unul evaziv și formal, evitându-se un punct de vedere care să rezolve situația categoriilor de personal neavute în vedere la emiterea Ordinului nr. 1016/23.12.2015.
În raport de cele anterior reținute acțiunea formulată în cauză nu poate fi reținută ca inadmisibilă prin prisma argumentelor aduse de pârâtă deoarece aceasta, așa cum este argumentată, vizează nesoluționarea în termenul legal a unei cereri sau refuzul nejustificat de a soluționa o cerere în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004, aspect care poate face obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ potrivit art. 8 alin. (1) din același act normativ.
Din lecturarea cererilor de chemare în judecată și temeiul de drept invocat rezultă că această "completare" solicitată reprezintă de fapt o modificare în parte a acestui ordin și nu are înțelesul "completării unui act normativ" în accepțiunea art. 60 - 62 din Legea nr. 24/2000.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 pct. 8 C. proc. civ., este întemeiat.
Se reține că începând cu data de 1 decembrie 2015, funcțiile și salariile personalului din cadrul structurilor subordonate instituției pârâte au fost asimilate cu funcțiile și salariile din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, potrivit prevederilor art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, respectiv:
"Asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcțiile și nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate, precum și stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se face prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, corespunzător specificului funcțiilor Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, având ca referință dispozițiile ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (81), cu respectarea normelor legale în vigoare."
Pentru punerea în aplicare a prevederilor legale mai sus menționate, la nivelul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și al unităților subordonate acesteia, instituția pârâtă a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale să îi fie puse la dispoziție ordinele ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) și alin. (81) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, documente transmise ulterior.
De asemenea, în același scop, s-au solicitat clarificări de la o serie de instituții publice, printre care și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Având în vedere că în textul de lege mai sus menționat legiuitorul nu face distincție între funcția publică și funcția contractuală, potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Adresa nr. x din 10 decembrie 2015, se puteau asimila funcții publice cu funcții contractuale și invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, și nu la categoriile de personal. Potrivit aceluiași punct de vedere, la asimilarea funcțiilor, trebuia să se țină cont de nivelul studiilor și de ierarhia funcțiilor din cele două instituții ale căror salarii s-au asimilat.
Astfel, la nivelul sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, s-a procedat la emiterea unor acte administrative privind salarizarea personalului din acest sistem, potrivit cărora funcțiile contractuale au fost asimilate, din punct de vedere al stabilirii drepturilor salariale, cu funcțiile publice, ținând cont de nivelul studiilor și de vechimea în specialitatea acestora.
Asimilarea funcțiilor contractuale s-a realizat, în conformitate cu actul normativ mai sus precizat, în mod corespunzător, ținând cont de specificul sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției contractuale, fiind asimilate numai funcțiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, Litera K "Administrația publică sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, s-a dat posibilitatea asimilării numai funcțiilor contractuale specifice activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, exceptând funcțiile contractuale comune. Funcțiile contractuale nu au fost stabilite ca funcții publice, ci s-a realizat asimilarea strict din punct de vedere al salarizării.
În cuprinsul Ordinului Președintelui ANSVSA nr. 1016 din 23 decembrie 2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcțiilor sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și al institutelor veterinare, cu modificările ulterioare, care are ca referință dispozițiile Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, se precizează:
"Pentru funcțiile specifice contractuale din cadrul instituțiilor subordonate, salariul de încadrare este cel stabilit în Tabelul nr. 2, prin asimilare cu salariile aferente funcțiilor publice. Asimilarea se realizează în mod corespunzător cu specificul sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor conform coloanei 2 a Tabelului nr. 2 ".
Astfel, au fost asimilate funcții contractuale specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor cu funcții publice, ținând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condițiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.
Având în vedere problematica ridicată cu privire la personalul contractual neasimilat, instituția pârâtă a procedat la solicitarea unor noi lămuriri din partea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice cu privire la posibilitatea asimilării funcțiilor comune, printre care cea de șofer, respectiv muncitor, funcții pentru care Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede vreun nivel de studii, a funcțiilor cuprinse în alte anexe decât cea specifică sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor (Anexa nr. 1 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", Cap II, lit. D). - Alte funcții comune din sectorul bugetar, lit. b) - Funcții de execuție pe trepte profesionale, corespondente din punct de vedere al funcțiilor (nivel al studiilor și activității specifice) celor din Anexa nr. 1 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", Cap II, lit. K) - Administrația publica sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor) precum și a unor funcții specifice sistemului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor, cum este cazul agentului veterinar, funcție pentru ocuparea căreia sunt necesare studii generale sau de nivel inferior, cu funcțiile și salariile din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv cu cele din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură pentru unitățile subordonate Autorității.
Ordinul comun al ministrului fondurilor europene, viceprim-ministrului, ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, viceprim-ministrului, ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, ministrului mediului și schimbărilor climatice, ministrului economiei și ministrului transporturilor nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 și Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, documente care au stat la baza emiterii actelor administrative privind salarizarea personalului din cadrul ANSVSA și structurilor subordonate, nu reglementează nici salarizarea funcțiilor comune, nici salarizarea unor funcții pentru a căror ocupare sunt necesare studii generale sau de nivel inferior.
Instituția pârâtă a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și ca, în situația în care această instituție apreciază că sunt posibile asimilările despre care se face vorbire în cele de mai sus, să precizeze și funcțiile cu care se pot realiza aceste asimilări, cu respectarea prevederilor legale incidente.
Prin Adresa nr. x din 30 mai 2016, înregistrată la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor cu nr. x din 2 iunie 2016, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a apreciat că "pot fi asimilate atât funcțiile comune, funcțiile specifice sistemului sanitar și pentru siguranța alimentelor, precum și funcția publică de secretar general și funcțiile din cadrul cabinetului demnitarului, cu funcții asemănătoare ca nivel de studii și de nivel de complexitate a atribuțiilor din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, după caz, din Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în cazul unităților subordonate ", fără a preciza și funcțiile cu care se pot realiza aceste asimilări, în conformitate cu respectarea prevederilor legale incidente.
În opinia instanței, este corectă aprecierea pârâtei ANSVSA în sensul că este în imposibilitate obiectivă de a realiza asimilarea solicitată de reclamant, pentru membri săi de sindicat, ținând cont de faptul că, pentru funcțiile contractuale de șofer, respectiv muncitor, Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede vreun nivel de studii, în timp ce pentru funcțiile cuprinse în anexele la următoarele acte administrative, respectiv Ordinul comun al ministrului fondurilor europene, viceprim-ministrului, ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, viceprim-ministrului, ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, ministrului mediului și schimbărilor climatice, ministrului economiei și ministrului transporturilor nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014, Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, Ordinul comun al ministrului fondurilor europene, ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului educației și cercetării științifice, ministrului energiei, Întreprinderilor mici și mijlocii și mediului de afaceri, ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și ministrului pentru societatea informațională nr. 348/93/3164/62/201/42/2015 privind aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (7) și alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 639 din 9 aprilie 2015, legea prevede, pentru ocupare, studii superioare de lungă durată, studii superioare de scurtă durată și, respectiv, studii medii.
Astfel, nu se pune problema aplicării preferențiale art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, doar pentru anumite categorii de personal contractual și nici a unei discriminări indirecte, interzise prin art. 5 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, cum susține reclamantul iar, referitor la afirmația potrivit căreia, independent de denumirea formală a funcțiilor ocupate de membri de sindicat, aceștia desfășoară în realitate activități profesionale specifice, similare personalului contractual pentru care s-a făcut aplicarea art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, aceasta este irelevantă, prin raportare la argumentele expuse mai sus.
Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:
"Ordonatorii principali de credite au obligația să stabilească salariile de bază, soldele funcțiilor de bază/salariile funcțiilor de bază, indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariate în bani și în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu."
Dispoziția legală mai sus citată nu reglementează însă faptul că stabilirea drepturilor salariale se face prin act administrativ. De altfel, în situația personalului contractual, o astfel de reglementare ar fi contrară dispozițiilor legislației specifice dreptului muncii potrivit cărora salarizarea acestei categorii de personal se stabilește prin contractul colectiv de muncă (art. 229 alin. (1) C. muncii), în situația dedusă judecății contractul colectiv de muncă la nivel de sector de activitate și contractul individual de muncă (art. 10 Codul muncii) care nu poate conține drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă (art. 11 C. muncii).
De altfel și Legea dialogului social 62/2011 statuând în art. 138 alin. (1) că:
"Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal.", prevede principiul căruia stabilirea drepturilor salariale ale personalului contractual se face potrivit dispozițiilor legislației în vigoare prin contractul colectiv de muncă.
În acest context, art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 invocat de reclamant ca temei al acțiunii, arată că, asimilarea funcțiilor și salariilor personalului Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, institutelor centrale și structurilor subordonate județene, potrivit acestui act normativ, se fac prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, însă aceeași dispoziție legală arată că această asimilare prin act administrativ se face "având ca referință dispozițiile ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (81), cu respectarea normelor legale în vigoare".
Astfel asimilarea funcțiilor și salariilor făcută prin ordinul președintelui ANSVSA, potrivit art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014 este limitată, fiind ținută să aibă ca referință dispozițiile ordinelor ministrului agriculturii și dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) și (81) al aceleiași dispoziții legale.
Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1980 din 29 decembrie 2014, cu modificările ulterioare, avut ca referință la emiterea Ordinului nr. 1016 din 23 decembrie 2015 al președintelui ANSVSA nu reglementează nici salarizarea funcțiilor comune, nici salarizarea unor funcții pentru a căror ocupare sunt necesare studii generale sau de nivel inferior.
Temeiul legal al soluției adoptate
În conformitate cu prevederile art. 488 pct. 8 raportat la art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa în parte sentința recurată, se va respinge acțiunea ca nefondată și vor fi menținute dispozițiile privind excepțiile invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr. 58/F din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința civilă recurată și, rejudecând,
Respinge acțiunea, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții privind excepțiile invocate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2019.