ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2019

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, s-a solicitat anularea actelor administrative reprezentate de adresa nr. x din 29 aprilie 2014, cu privire la valoarea procentului "p" și a consumului individual al DAPP în Trimestrul I 2014, precum și a adresei nr. x din 16 iunie 2014 prin care s-a soluționat plângerea prealabilă formulată de reclamantă, ca fiind nelegale și netemeinice.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1245 din 16 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate. A anulat parțial notificarea nr. x din 29 aprilie 2014, comunicarea în format electronic din data de 29 aprilie 2014 și adresa de răspuns a CNAS nr. x din 16 iunie 2014, în ceea ce privește suma de 1249,46 de RON. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.100 de RON, proporțional cu pretențiile admise, cu titlu de taxă judiciară de timbru și onorariu expert judiciar și a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 1245 din 16 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește reținerile instanței de fond cu privire la faptul că medicamentele codificate W51715001, W04552009, W04553001 au fost în mod eronat incluse în valorile comunicate de către CNAS, având în vedere faptul că acesta nu mai puteau fi compensate după data de 01 ianuarie 2013, precizează următoarele: Referitor la medicamentul codificat W51715001, acesta a fost raportat numai de furnizori de servicii medicale (unități sanitare cu paturi/centre de dializă) la casele de asigurări de sănătate ca medicament eliberat pacienților în trimestrul I 2014 și se regăsește în lista medicamentelor, pentru care se datorează contribuția trimestrială, depusă la CNAS prin adrese de înaintare în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. Medicamentul codificat W51715001 a avut preț avizat de Ministerul Sănătății în trimestrul IV 2008 - trimestrul II 2012 și este prezent chiar și la data de 17 ianuarie 2015 în Nomenclatorul electronic al medicamentelor de uz Uman pe site-ul ANMDM în care conform Rezumatului Caracteristicilor Produsului aferent autorizației de punere pe piață 6212/2006/01 rezultă că medicamentul a fost reautorizat în februarie 2006 (a se vedea pct. 9 din RCP), iar în conformitate cu prevederile art. 730 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, Autorizația de punere pe piață reînnoită este valabilă pe o perioadă nelimitată, cu excepția cazului în care Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale decide, din rațiuni justificate legate de farmacovigilență, inclusiv de expunerea unui număr insuficient de pacienți la medicamentul respectiv, să recurgă la o reînnoire suplimentară pe o perioadă de 5 ani. Referitor la medicamentele codificate W04552009 și W04553001, cu privire la care instanța de fond reține că acestea au fost retrase de către deținătorul de autorizație de punere pe piață de pe lista medicamentelor compensate, astfel încât nu mai puteau fi compensate după data de 01 ianuarie 2013, acestea au fost raportate numai de furnizori de servicii medicale (unități sanitare cu paturi/centre de dializă) la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienților în trimestrul I 2014 și se regăsesc în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, depusă de reclamantă la CNAS prin adrese de înaintare în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011. Având în vedere că medicamentele codificate W04552009 și W04553001 au fost raportate numai de furnizori de servicii medicale (unități sanitare cu paturi/centre de dializă) potrivit prevederilor O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, contribuția trimestrială nu se limitează doar la medicamentele incluse în Lista medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate elaborată pe baza H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare. În condițiile în care, potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, obligația de a plăti contribuția trimestrială este stabilită: pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este evident că anexa 1 la H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu face referire la toate medicamentele: folosite în cadrul serviciilor medicale acordate în tratamentul spitalicesc și utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Conform prevederilor Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și a pachetelor de servicii medicale aprobate a fi acordate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, furnizorii de servicii medicale includ în contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate conform normelor și valoarea cheltuielilor cu medicamente, necesare pentru rezolvarea cazului, suportate pentru pacienții internați; medicamente care pot fi suportate din FNUASS și Bugetul MS în tratamentul spitalicesc, la nivelul prețului de achiziție, în baza prevederilor art. 252 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la dispoziția instanței de judecată prin care aceasta a obligat pârâta CNAS la plata către reclamantă a sumei de 1.100 RON cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise, Casa Națională de Asigurări de Sănătate este instituție publică, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor Guvernului în domeniul sanitar, în coordonarea Ministerului Sănătății. Întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influențe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora și pe cale de consecință să respingeți ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligarea CNAS la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 13 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 aprilie 2019.

Aspecte de fapt și de drept relevante Reclamanta A. SRL este reprezentant legal, în condițiile art. 2 și art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 pentru stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, al B., C., D., E., F. SA, G. și H., deținătoare de autorizații de punere pe piață pentru anumite medicamente comercializate în România. O parte dintre medicamentele pentru care reclamanta deține autorizații de punere pe piață sunt incluse pe lista medicamentelor suportate în beneficiul pacienților din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății și pentru care se datorează contribuția reglementată de O.U.G. nr. 77/2011 (medicamente cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate în alte unități sanitare). Astfel, A. SRL a depus, în numele DAPP, Lista actualizată a medicamentelor pentru care datorează contribuție trimestrială aferentă trimestrului I al anului 2014, prin adresa nr. x din 17 aprilie 2014. Pentru Trimestrul I/2014, în data de 29 aprilie 2014, CNAS a comunicat către I. adresa nr. x din 29 aprilie 2014, care prevede o serie de informații cu privire la: (a) valoarea Procentului, în cuantum de 20,18%; (b) consumul de medicamente pentru Trimestrul I/2014 suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor plătitorului contribuției pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială. De asemenea, CNAS a solicitat DAPP "să deducă" TVA din cadrul consumului individual comunicat.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor intimatei-reclamante invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În sarcina reclamantei, în calitate de reprezentant legal al deținătorilor autorizației de punere pe piață a medicamentelor B., C., D., E., F. SA, G., și H. a fost instituită obligația de a plăti trimestrial o taxă pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu, pe bază de prescripție medicală, prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Calculul acestei taxe s-a realizat prin aplicarea procentului "p", care se calculează asupra valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS a comunicat, prin adresa nr. x din 29 aprilie 2014, valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul I/2014, aferent vânzărilor plătitorilor de contribuție precum și valoarea procentului "p" ca fiind de 20,18%. Instanța de fond a admis în parte acțiunea, doar în ceea ce privește suma de 1.294,46 RON. Singurele critici formulate în recurs de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate vizează susținerile reclamantei, îmbrățișate de către instanța de fond, potrivit cărora există medicamente ce nu au fost comercializate în România în trimestrul I 2014, fiind scoase de pe piață încă din luna iunie 2012 respectiv medicamente ce au fost retrase de către DAPP de pe lista medicamentelor compensate, astfel încât nu mai puteau fi compensate după data de 01 ianuarie 2013, fiind incluse eronat în baza de calcul a procentului "p". Înalta Curte apreciază că, de principiu, recurenta expune argumente viabile, în condițiile în care valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului I/2014 corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate nu reprezintă același lucru cu valoarea medicamentelor comercializate pe teritoriul României în trimestrul I/2014 deoarece între data de achiziție a medicamentului de către deținătorii de autorizații de procurare/comercializare, deținere (depozitare)/manipulare, livrare, facturare, import paralel (distribuitori angro) pe deoparte și ulterior de către furnizori de servicii medicale/furnizorii de medicamente pe de altă parte și data de eliberare către pacient (consum) poate exista un decalaj important de timp, iar în cadrul lanțului de distribuție deținătorii de autorizație de punere pe piață pe care îi reprezintă A. SRL comercializează medicamente prin intermediul mai multor distribuitori angro de medicamente. Trebuie făcută distincția dintre acțiunile de comercializare ale medicamentelor (ce pot fi evidențiate prin acte de vânzare-cumpărare de către participanții la aceste acțiuni) și acțiunile de eliberare a medicamentelor către pacient (ce se referă la consumul de medicamente și nu implică în general acte de vânzare-cumpărare între participanții la aceste acțiuni), cu atât mai mult cu cât, pentru pacienții internați, momentul în care se eliberează medicamentele în unitățile sanitare cu paturi sau centre de dializă nu reprezintă în mod obligatoriu același moment în care medicamentul a fost comercializat către unitățile sanitare cu paturi/centre de dializă. Nu trebuie făcută confuzie nici între o autorizație de punere pe piață inițială emisă de ANMDM și o autorizație de punere pe piață deja reînnoită (medicament reautorizat), așa cum este și cazul de față, care are valabilitate nelimitată. Retragerea prețului din CaNaMed poate fi o decizie exclusivă a deținătorului de autorizație de punere pe piață fără a întrerupe, suspenda sau înceta autorizația de punere pe piață, valabilă. Pentru perioada care susține raportarea furnizorilor de servicii medicale pe coduri de identificare în trimestrul I/2014, medicamentele puteau fi comercializate și au avut preț avizat de Ministerul Sănătății. Ordinul ministrului sănătății nr. 75/2009, la art. 1 din anexa 1 la Normele privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman, precizează că acesta se aplică tuturor medicamentelor de uz uman pentru care a fost emisă o autorizație de punere pe piață valabilă pe teritoriul României și care se comercializează pe teritoriul României în conformitate cu prevederile legii. Având în vedere că, în privința medicamentului codificat W51715001, acesta a fost raportat numai de furnizori de servicii medicale (unități sanitare cu paturi/centre de dializă) conform prevederilor Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și a pachetelor de servicii medicale aprobate a fi acordate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, furnizorii de servicii medicale includ în contravaloarea serviciilor medicale contractate, efectuate, raportate și validate conform normelor și valoarea cheltuielilor cu medicamente, necesare pentru rezolvarea cazului, suportate pentru pacienții internați, medicamente care pot fi suportate din FNUASS și Bugetul MS în tratamentul spitalicesc, la nivelul prețului de achiziție, în baza prevederilor art. 252 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 95/2006. De asemenea, având în vedere că medicamentele codificate W04552009 și W04553001 au fost raportate numai de furnizori de servicii medicale (unități sanitare cu paturi/centre de dializă), potrivit O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestrială nu se limitează doar la medicamentele incluse în Lista medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală. Concluzionând, Înalta Curtea reține că medicamentele față de care se susține că în mod eronat au fost cuprinse în consum, raportate de furnizorii de servicii medicale la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienților în trim. 1/2014, se pot regăsi în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială depusă de reclamantă la CNAS în ciuda decalajul existent între data achiziționării și data eliberării către pacient a medicamentelor de către furnizorii de servicii medicale, acestea nefiind retrase din circuitul terapeutic. Obligația de plată a contribuției nu este înlăturată chiar dacă pentru respectivele medicamente codurile CIM s-au schimbat, între timp APP și-a pierdut valabilitatea sau anumite medicamente nu mai au preț avizat în Canamed, cât timp aceste evenimente au intervenit ulterior vânzării și nu au împiedicat eliberarea respectivelor medicamente către pacienți. În aplicarea prevederilor legale, în speță, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a transmis în format electronic, fiecărui deținător de autorizație de punere pe piață, respectiv reprezentant legal al acestuia, procentul "p" și consumul centralizat la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferente medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială. Așa cum a reținut însă și instanța de fond, limitele verificării pe calea expertizei judiciare a corectitudinii datelor transmise în format electronic sunt justificate chiar de prevederea legală, constatată ca fiind constituțională prin decizii ale Curții Constituționale. În speță, expertul a constatat că din datele furnizate de CNAS, conform CD-ului aflat la dosarul instanței și datele obținute de la o parte din Casele de Asigurări de Sănătate, comparate cu datele din anexa de la Adresa CNAS nr. x din 29 aprilie 2014 rezultă o diferență nejustificată, ceea ce afectează valabilitatea, în parte, a notificării. Existând un dubiu în ceea ce privește consumul de medicamente despre care se susține ca au fost scoase de pe piață din luna iunie 2012, respectiv au fost retrase de către DAPP de pe lista medicamentelor compensate, neputându-se verifica, în concret, de către expertul tehnic judiciar numit de prima instanță, susținerile reclamantei sub acest aspect și implicit, neputându-se face un control de legalitate al actului din această perspectivă, se impune respingerea criticilor de nelegalitate a hotărârii, formulate de către recurenta pârâtă. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina autorității, Înalta Curte constată că instanța de fond a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 1.100 RON, cheltuieli de judecată, proporțional cu admiterea acțiunii (100 RON taxă judiciară de timbru și 1.000 RON onorariu parțial expert, din totalul de 5.000 RON), cu aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ. Obligativitatea plății cheltuielilor de judecată, de către partea ale cărei pretenții nu au fost admise de instanța de judecată are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia. Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. determină debitorul obligației de plată a cheltuielilor de judecată (partea care pierde procesul) și creditorul obligației având ca obiect cheltuielile de judecată (partea care câștigă), fundamentul suportării cheltuielilor de judecată rămânând culpa procesuală și despăgubirea integrală a părții câștigătoare. Buna-credință a părții care a pierdut procesul nu justifică exonerarea ei de plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere, între partea care a obținut câștig de cauză, dreptul ei fiind recunoscut prin hotărâre, și partea care acceptă judecata și pierde procesul, riscul acestei situații trebuie să fie suportat de această din urmă parte care, prin comportamentul său, chiar dacă nu a fost de rea-credință, a obligat pe partea potrivnică câștigătoare să angajeze cheltuielile din proces. Așa fiind, este indusă o culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul și cu ocazia desfășurării procesului. Raportat la aceste considerente, afirmațiile recurentei, în sensul că întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influențe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora sunt lipsite de relevanță.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împotriva Sentinței nr. 1245 din 16 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, ca nefondat.