ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 35/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta S.C. "A." S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea Adreselor CNAS înregistrate sub nr. x din 11.12.2013 și nr. x din 31.01.2014, precum și împotriva Notificării nr. x din 31.03.2013, prin care a fost comunicată valoarea BAt și a procentului "p" aferent trimestrului III 2013, precum și consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului III 2013 și obligarea autorității la emiterea actului administrativ cu respectarea prevederilor legale incidente.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2738 din 15 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a dispus anularea adreselor nr. x din 11.12.2013 și x din 31.01.2014 și a Notificării nr. x din 31.10.2013 emise de pârâtă.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 RON, reprezentând timbraj.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora, hotărârea este nelegală când instanța a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material inicidente speței.

Criticile subsumate motivului de casare invocat sunt, în esență următoarele:

Precizează recurenta că din consumul centralizat de medicamente depus de CNAS la dosarul instanței de fond rezultă că medicamentul codificat x a fost raportat de C.A.S. Timiș ca fiind consumat în trimestrul III 2013, medicamentul codificat x a fost raportat de C.A.S. Brașov, C.A.S. Cluj, C.A.S. Constanța, C.A.S. Galați, C.A.S. Iași, C.A.S. Mureș, C.A.S. Satu - Mare și C.A.S. Timiș ca fiind consumat în trimestrul III 2013; medicamentul codificat x a fost raportat de C.A.S. Buzău și C.A.S. Suceava, iar medicamentul codificat x a fost raportat de C.A.S. - Municipiul București.

Arată recurenta că potrivit datelor electronice transmise de către casele de asigurări de sănătate, medicamentele mai sus menționate au fost raportate numai de către furnizorii de servicii medicale (unități sanitare cu paturi/centre de dializă) la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienților în trimestrul III 2013.

Mai susține recurenta-pârâtă că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 117 din 27 martie 2013 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și a Ordinului MS/CNAS nr. 423/191/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2013 a Contractului-cadru, Casele de Asigurări de Sănătate au obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente pe baza facturilor însoțite de documentele justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract, iar toate documentele necesare decontării serviciilor medicale și a medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, precum și a dispozitivelor medicale în ambulatoriu se certifică pentru realitatea și exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor.

Se mai afirmă că valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului III 2013, corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate nu reprezintă același lucru cu valoarea medicamentelor comercializate pe teritoriul României în trimestrul III 2013, deoarece între data de achiziție a medicamentului de către deținătorii de autorizații de procurare/comercializare, deținere (depozitare)/manipulare, livrare, facturare, import paralel (denumiți în continuare distribuitori angro) pe deoparte și ulterior, de către furnizori de servicii medicale (unități sanitare cu paturi și centre de dializă)/furnizorii de medicamente (farmacii cu circuit deschis) pe de altă parte și data de eliberare către pacient (consum) poate exista un decalaj important de timp, iar în cadrul lanțului de distribuție deținătorii de autorizație de punere pe piață comercializează medicamente prin intermediul mai multor distribuitori angro de medicamente.

Învederează autoritatea recurentă faptul că în preambulul adresei este menționat temeiul de drept, respectiv dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, precum și O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește starea de fapt, menționează recurenta că prin adresa ce face obiectul acțiunii de față s-a adus la cunoștință procentul de contribuție pentru trimestrul III 2013, precum și consumul de medicamente pentru trimestrul III 2013 suportat din FNUASS și din bugetul MS aferent reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011,

Precizează, totodată, că baza de calcul a contribuției trimestriale se stabilește potrivit O.U.G. nr. 77/2011, având la bază raportările furnizorilor de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă) către casele de asigurări de sănătate. Aceste instituții transmit în format centralizat consumul de medicamente validat de acestea, pe baza raportărilor furnizorilor de servicii medicale.

Se menționează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 1518/890/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente, furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea și exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate.

Față de cele arătate recurenta solicită să se constate că prin adresa transmisă reclamantei de CNAS au fost comunicate toate datele necesare reclamantei pentru a calcula contribuția trimestrială aferentă trimestrului III 2013.

Față de motivarea instanței de fond, recurenta face precizarea că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin legislația derivată, iar existența unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumul centralizat de medicamente de către CNAS și, pe cale de consecință, furnizarea mai multor informații privind calculul acestui consum, creează premisele utilizării în mod discreționar a acestor informații de către deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidențialității informațiilor furnizate și totodată ar putea încuraja înțelegerile anticoncurențiale

1

'.

Sub acest aspect, afirmă recurenta, chiar Curtea Europeană a arătat că un nivel crescut al transparenței pe o piață deja foarte concentrată nu ar permite concurența reziduală (sau efectul surpriză) între participanții la schimbul de informații care ar fi mai puțin expuși la o eventuală reacție agresivă a altor concurenți.

Precizează că CNAS a solicitat Consiliului Concurenței comunicarea unui punct de vedere, în sensul de a se preciza cât de detaliat pot fi comunicate în mod individual datele de vânzări ale medicamentelor proprii privind fiecare plătitor de taxă clawback, iar prin adresa nr. x/2013, înregistrată la Casa Națională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/20.09.2013, Consiliul Concurenței ne-a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esențiale pentru verificarea modalității de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal.

Se mai precizează faptul că la stabilirea contribuției trimestriale se are în vedere valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportat din bugetul fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, iar valoarea consumului total trimestrial de medicamente, se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă mai afirmă că, în conformitate cu prevederile art. 17 lit. b) din H.G. nr. 117/2013 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, casele de asigurări de sănătate au obligația să deconteze furnizorilor de servicii medicale și de medicamente pe baza facturilor însoțite de documente justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate și validate conform normelor, în limita valorii de contract. Astfel, consumul de medicamente înregistrat conform prevederilor art. 5 alin. (4) și (6) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare s-a determinat de CNAS în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă. În acest sens arată recurenta că pentru trimestru III al anului 2013 din bugetul FNUASS au fost decontate integral farmaciilor de către casele de asigurări de sănătate contravaloarea medicamentelor eliberate de către acestea, iar societatea reclamanta a încasat la rândul ei contravaloarea acestor medicamente în urma plăților făcute de farmacii și nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate și nici consumul de medicamente aferente.

În final susține recurenta-pârâtă că, față de situația că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, deci inclusiv de reclamanta din prezenta cauză sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, în condițiile neefectuării plății ar rezulta o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma motivului de casare invocat și a criticilor dezvoltate în cadrul acestuia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, prin Notificarea nr. x, transmisă prin corespondenta electronică la data de 31.10.2013, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat societății reclamante valoarea BAt și a procentului "p" aferent trimestrului III 2013, precum și consumul centralizat de medicamente aferent trimestrului III 2013.

Reclamanta a contestat datele transmise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, apreciind ca acestea sunt nelegale, deoarece a fost inclusă, în mod eronat, suma de 853.942,69 RON, sumă ce nu trebuia avută în vedere cu ocazia calculării contribuției de clawback.

În acest sens, contrar celor menționate in lista anexata notificării contestate, societatea A. a arătat că nu a comercializat, nici în perioada de referință și nici anterior, produsele având codul OM x.

Or, includerea acestor medicamente în lista cuprinsă în notificarea contestată a condus la majorarea bazei de calcul a contribuției clawback cu sume ce nu au fost suportate în mod real din fondurile publice, ceea ce este nelegal.

Astfel, după cum rezulta din actele și lucrările dosarului, recurenta s-a limitat pe tot parcursul procesului la simpla afirmație că datele comunicate sunt cele reale, fără a face în niciun fel dovada realității acestora, iar cu ocazia promovării recursului și-a completat aceste susțineri prin afirmația, potrivit căreia, medicamentele codificate x, x, x și x ar fi fost raportate ca fiind consumate de o serie de case de asigurări.

Trecând peste împrejurarea ca aceste susțineri au fost formulate pentru prima oara în calea de atac, în fata instanței de fond nefiind prezentate niciun fel de dovezi referitoare la consumul acestor medicamente, Înalta Curte observă că autoritatea recurentă se limitează, în continuare, la a prezenta niște informații generate de un sistem electronic fără a exista posibilitatea verificării realității raportărilor în sistem.

Prin urmare, nu există nicio certitudine că aceste suțineri prezintă situația reală de fapt, în lipsa unor documente care să ateste situațiile privind consumul efectiv și real de medicamente în perioada de referință.

Pe de altă parte, deși autoritatea recurentă nu și-a îndeplinit obligația legală de a furniza date exacte, ce pot fi susținute de documentațiile aferente privitoare la vânzările reale ale medicamentelor în sistem, prin criticile formulate în recurs susține că societatea intimată subscrisa am fi cea care nu aducem nicio proba contrarie cu privire la corectitudinea înregistrărilor din sistem.

Or, dincolo de împrejurarea că sarcina probei corectitudinii acestor informații revine în mod evident recurentei, reclamanta neputând fi ținută să facă dovada unui fapt negativ - respectiv ca nu a comercializat o serie de produse, Înalta Curte reține că la dosarul cauzei au fost depuse declarații cuprinzând lista tuturor medicamentelor autorizate puse in vânzare pe piața din România de producătorul B., în care nu sunt incluse produsele in discuție, situație sesizată, în mod corect și de instanța de fond, .

În acest sens, se reține că, în mod corect, a apreciat prima instanța că dacă obligația de centralizare și comunicare a datelor, în raport de care este ulterior instituită obligația de plată a taxei claw-back, aparține autorității, tot autoritatea era aceea care trebuia să asigure și să verifice corectitudinea acestora și mai ales să fie în măsură să justifice "contribuabilului" realitatea consumului în raport de care se stabilește contribuția trimestrială.

Potrivit susținerilor recurentei însă, o astfel de verificare nu este niciodată posibilă deoarece CNAS nu ar fi în măsura sa verifice trasabilitatea produselor sau valabilitatea APP-urilor, or alte informații relevante în ceea ce privește cantitatea de medicamente comunicată totuși de aceeași autoritate ca reprezentând vânzări efective în sistem.

Cu alte cuvinte, ceea ce a încercat în fata primei instanțe și încearcă și în prezenta cale de atac să demonstreze autoritatea recurentă este faptul că, deși are obligația legală de a comunica datele necesare calculării taxei de claw - back, date care reprezintă în concret consumul real de medicamente provenind de la un anume producător, într- o perioadă determinată de timp, nu are nicio posibilitate de a verifica dacă datele centralizate corespund sau nu realității sau dacă există vreo eroare de raportare.

Mai mult decât atât, CNAS pretinde ca nu are nici măcar obligația de a lua în seamă și de a verifica susținerile plătitorilor de taxe în ipoteza în care se contestă comercializarea unui tip de produs or cantitățile pretins a fi fost comercializate deoarece nu are la dispoziție date în acest sens.

O astfel de susținere nu poate fi însă primită în dovedirea veridicității datelor menționate în notificarea contestată, având în vedere fie și numai natura operațiunii primare de vânzare - cumpărare, operațiune care se realizează pe baza de documente atât specifice cât și financiar contabile, astfel încât nu se poate afirma faptul ca aceste date nu ar putea fi verificate.

A admite o astfel de interpretare ar însemna că niciodată o eroare cu privire la consumul de medicamente nu ar putea fi verificată sau remediată, consecința fiind aceea a obligării la plata taxei de claw - back indiferent dacă medicamentele în speță au fost sau nu comercializate pe piața din România.

O astfel de concluzie nu este admisibilă, deoarece ar contraveni chiar textului de lege care impune plata acestei taxe raportat la consumul efectiv de medicamente în sistem, consum ce poate fi determinat și verificat cu ușurința în baza documentelor financiar contabile care au stat la baza comercializării produselor (facturi, avize de insotire, cerificate de proveniența, etc.)

În lipsa posibilității de a efectua orice fel de verificare s-ar ajunge, ceea ce s - a și întâmplat în speță, la plata unor taxe, nu numai disproporționate, dar mai ales nedatorate pentru produse care fie nu au fost niciodată comercializate, fie au fost comercializate în cantități mai mici.

Or, în speța de față, așa cum corect a reținut prima instanța, societatea reclamantă a fost în situația în care trebuie să plătească taxa claw-back pentru cel puțin 4 produse incluse în notificarea contestată, care nu au fost niciodată comercializate în România, aspect care rezulta din rapoartele de vânzări ale societății, precum și din Declarațiile de asigurare a produselor pe piață depuse la CNAS și aflate la dosarul cauzei.

În contextul argumentelor expuse anterior, Înalta Curte constată că nicuna dintre criticile dezvoltate de recurenta-pârâtă nu este întemeiată, urmând a respinge recursul ca nefondat.

De asemenea, luând act de cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A. de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum acestea au fost dovedite cu documentele justificative depuse la dosar, Înalta Curte o va admite, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 452 și art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.

Totuși, în raport de circumstanțele și complexitatea cauzei, precum și proporțional cu activitatea desfășurată de avocat, Înalta Curte va proceda la aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. și va reduce cuantumul onorariului de avocat la suma de 5000 de RON.

Pentru considerentele sus-arătate, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 2738 din 15 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2738 din 15 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimata S.C. A. S.A. a sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.