ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4063/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 508 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 470/20 iunie 2018, pronunțată în Dosar nr. x/2016 de Tribunalul Botoșani ce este contradictorie cu Decizia nr. 678/5 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2001, cu Decizia nr. 127/29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în Dosarul nr. x/2003.

În susținerea cererii de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că cele trei hotărâri judecătorești privesc aceleași părți, același obiect și cauză, că toate dosarele au avut ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. x din 25 iulie 1996, că prin cele trei decizii menționate s-a stabilit că nu există o clarificare a amplasamentului terenului solicitat de el și că, în cauză a fost invocată autoritatea de lucru judecat atât la fond cât și în apel, însă instanța dintr-o omisiune nu s-a pronunțat pe această excepție. Revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 470 din 20 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în condițiile care această hotărâre ar fi trebuit să evoce fondul, ceea ce nu s-a întâmplat din cauza instanței care a ignorat autoritatea de lucru judecat existentă în cauză.

S-a apreciat de către revizuent că cererea de revizuire este admisibilă întrucât cele trei hotărâri judecătorești privesc aceleași părți, obiect și aceeași cauză, în condițiile în care instanța de drept comun a fost învestită cu o cerere în constatarea nulității absolute (parțială) a Titlului de proprietate nr. x, prin care a solicitat să se excludă suprafața de teren înscrisă ilicit în acest titlu și care reprezintă terenul din Sentința de partaj nr. 910/12.10.1948, Dosarul nr. x a Tribunalului Dorohoi.

În acest sens s-a învederat că acest teren a fost reconstituit ulterior în procedura legii funciare, respectiv prin Sentința civilă nr. 988/30.03.2001, Dosar nr. x/2001 a Judecătoriei Dorohoi, pentru suprafața de 2,8 ha și, că ulterior prin Sentința civilă nr. 2254/25.09.2007, Dosar nr. x/2002 al Judecătoriei Dorohoi s-a dispus obligarea Comisiei Locale Hilișeu Horia, prin primar B., să efectueze punerea în posesie pentru terenul de 2,8 ha conform Sentinței civile nr. 988/30.03.2001, pe vechiul amplasament.

Revizuentul a arătat că la data respectivă nu se putea indica concret fostul amplasament din Sentința civilă nr. 910/1948, întrucât terenul a fost înscris în Titlu de proprietate nr. x/25.07.1996, emis pentru moștenitorii lui C.

În aceeași idee, s-a arătat că a inițiat demersul judiciar cu acțiunea în nulitate absolută parțială a Titlului de proprietate nr. x de trei ori, fără a se ajunge la judecata pe fond a nulității în primele două demersuri finalizate prin cele două decizii definitive ale Curții de Apel Suceava, care vizează aceleași părți, obiect și cauză, și care conțin considerente decizorii cu autoritate de lucru judecat întrucât antamau atât dreptul la acțiunea pe fond a nulității titlului menționat în contradictoriu cu intimații, cât și considerentul de stabilire prin operațiuni specifice de măsurătoare a amplasamentului vechi în mod concret și efectiv.

S-a învederat că tripla identitate rezultă din Decizia nr. 678/5.03.2002 Dosar nr. x/2001 a Curții de Apel Suceava, care statuează cu efect de dezlegare de drept că "în aceste condiții câtă vreme nu există o clarificare a amplasamentului terenului reclamantului, acesta nu poate pretinde anularea titlului pârâților, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea, iar în cazul în care se va rezolva această pretenție cu Comisia Comunală se va putea solicita ulterior anularea titlului pârâților".

Prin urmare, revizuentul susține că aceste considerente nu au fost formale, că, în acest context având în vedere dezlegările de drept câștigate și care se refereau la probatoriile pentru soluționarea fondului acțiunii în nulitate, ca o condiție obligatorie a promovat a treia acțiune din Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Dorohoi, între aceleași părți și împotriva aceluiași titlu solicitând instanței să administreze proba expertizei cadastrale prin care să se verifice corectitudinea măsurătorilor și constatărilor Comisiei Locale din Procesul-verbal nr. x/1.02.2016.

Față de cele expuse, revizuentul mai arată că autoritatea de lucru judecat a considerentelor din deciziile enunțate, ca o condiție de judecată a acțiunii din Dosarul nr. x/2016 a ridicat-o la fond și apel, însă instanța nu s-a pronunțat asupra ei dintr-o omisiune. Din perspectiva acelorași considerente revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 470 din 20 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, în condițiile care această hotărâre ar fi trebuit să evoce fondul, ceea ce nu s-a întâmplat din cauza instanței care a ignorat autoritatea de lucru judecat invocată în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații D., E., F., G. au solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă în condițiile în care interesul de a invoca excepția autorității de lucru judecat îl aveau doar ei și nu revizuentul, cu atât mai mult cu cât prin încheierea din 12 septembrie 2016 a Judecătoriei Dorohoi excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă.

Intimații au mai arătat că obiectul litigiului soluționat prin Sentința civilă nr. 2254 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Dorohoi, în Dosarul nr. x/2002, viza obligarea Comisiei Locale Hilieșu Horia la punerea în posesie a revizuentului pe o suprafață de teren de 2,8 ha, că raportat la aceasta în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, potrivit textului menționat, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru ipotezele strict și limitativ prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Sub aspectul obiectului revizuirii, potrivit articolului mai sus amintit se reține că poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, iar ceea ce interesează în materia revizuirii "a evoca fondul" în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză. În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac păstrându-se situația de fapt nu mai sunt susceptibile de revizuire. Numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanța a schimbat situația de fapt, păstrând totuși soluția atacată, revizuirea este admisibilă.

Art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (temei al cererii de revizuire formulate de revizuentul A.), reglementează un remediu procesual pentru situația în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat, instanța pronunță o hotărâre contrară.

Pentru ca o hotărâre să se impună însă cu efectul autorității de lucru judecat într-un al doilea proces, este necesar să fie vorba despre una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Altfel spus, tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 431 C. proc. civ., ce reglementează conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar primei judecăți. Prin urmare, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Cum revizuirea are menirea de a sancționa încălcarea autorității de lucru judecat, este de reținut că nu orice diferență de argumentare constituie o "contrarietate", fiind necesară pronunțarea de soluții contrare, în privința aceleiași situații litigioase, în două dosare judiciare.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în litigiul pendinte, se referă doar la "încălcarea autorității de lucru judecat", cum această instituție este reglementată de art. 430 și 431 C. proc. civ.

Potrivit art. 430 C. proc. civ. " hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată".

În cazul de față, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondată din dublă perspectivă și anume, a faptului că prin Decizia nr. 470/20 iunie 2018 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită a fost respins apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 1822 din 27 noiembrie 2017 a Judecătoriei Dorohoi, sentință prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., situație în care nefiind evocat fondul nici la prima instanță și nici în apel decizia sus-enunțată nu se circumscrie dispozițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., dar și din perspectiva faptului că prin decizia menționată nu a fost încălcată "autoritatea de lucru judecat", reglementată de art. 430 și 431 din C. proc. civ.

Revizuentul invocă în susținerea cererii de revizuire încălcarea autorității de lucru judecat în raport de Decizia nr. 678/5.03.2002, Dosar nr. x/2001 a Curții de Apel Suceava, susținându -se că prin această hotărâre s-a statut cu efect de dezlegare de drept că " în aceste condiții câtă vreme nu există o clarificare a amplasamentului terenului reclamantului, acesta nu poate pretinde anularea titlului pârâților, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea, iar în cazul în care se va rezolva această pretenție cu Comisia Comunală se va putea solicita ulterior anularea titlului pârâților".

Din această perspectivă Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 678/5.03.2002 Dosar nr. x/2001 a Curții de Apel Suceava nu a fost soluționat nici în tot și nici în parte, fondul procesului ce viza anularea titlului de proprietate și nici nu s-a statuat asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident, motiv pentru care această hotărâre nu se circumscrie cerințelor impuse de art. 430 C. proc. civ. în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat.

Reținerea în considerentele Deciziei nr. 678/5.03.2002, Dosar nr. x/2001 de către Curtea de Apel Suceava, a faptului că:

"câtă vreme nu există o clarificare a amplasamentului terenului reclamantului, acesta nu poate pretinde anularea titlului pârâților, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea" și a faptului că " în cazul în care se va rezolva această pretenție cu Comisia Comunală se va putea solicita ulterior anularea titlului pârâților", nu constituie și nici nu echivalează cu soluționarea fondului cauzei, și nici cu o dezlegare de drept a fondului acesteia, câtă vreme autoritatea de lucru judecat este reglementată în mod expres și imperativ în condițiile prevăzute de art. 430 C. proc. civ., condiții ce nu sunt întrunite în cauză.

Din perspectiva acelorași dispoziții legale ce reglementează autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reține că cererea de revizuire este nefondată și față de susținerea revizuentului că Decizia nr. 470/20 iunie 2016 a Tribunalului Botoșani ar încălca autoritatea de lucru judecat în raport de Decizia nr. 127/29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Suceava, în condițiile în care nici prin această hotărâre nu s-a soluționat nici în tot și nici în parte, fondul procesului ce viza anularea titlului de proprietate și nici nu s-a statuat asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident, cu atât mai mult cu cât prin această hotărâre a fost respins apelul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1034/1 septembrie 2003 a Judecătoriei Dorohoi, sentință prin care a fost respinsă acțiunea pentru anularea Titlului de proprietate nr. x/25 iulie 1996. De altfel, este de observat că autoritatea de lucru judecat în raport de Sentința nr. 1034/1 septembrie 2003 a Judecătoriei Dorohoi, a fost analizată atât în cuprinsul deciziei a cărei revizuire se solicită, precum și a Sentinței nr. 1822 din 27 noiembrie 2016, a Judecătoriei Dorohoi (ce a fost menținută prin decizia a cărei revizuire se solicită) fiind respinsă această excepție prin încheierea de ședință din 12 septembrie 2016, Dosar nr. x/2016 a Judecătoriei Dorohoi.

Din perspectiva celor expuse,nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 470 din data de 20 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.

Văzând prevederile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., precum și chitanța aflată la fila x, reprezentând onorariu de avocat, urmează a fi obligat revizuentul A. la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată, către intimații F., D., G., H. și I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 470 din data de 20 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă.

Obligă pe revizuent la plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimații F., D., G., H. și I.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN