ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1854/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2017, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, petenta A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 100 din 08 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/280/2009, pe motiv că este contrară sentinței civile nr. 4691 din 3 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Pitești, invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 100 din 08 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a evocat fondul, statuându-se definitiv cu privire la îndreptățirea revizuentei la reconstituirea dreptului său de proprietate în punctul "Lunca Mioveniului ", în suprafață de 15,1883 ha. S-a susținut, în continuare, că această dispoziție a instanței de recurs cuprinsă în decizia atacată cu revizuire este contrară sentinței civile nr. 4691 din 3 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Pitești, prin care s-a constatat dreptul său la reconstituire în natură pentru o suprafață de teren de 34 ha situată în punctul "Lunca Mioveniului".

Prin urmare, cele două hotărâri judecătorești definitive (Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă și sentința civilă nr. 4961 din 03 septembrie 2002 a Judecătoriei Pitești) conțin dispoziții potrivnice referitoare la întinderea dreptului de proprietate al revizuentei, fapt ce o prejudiciază.

Prin Decizia nr. 405 din 14 decembrie 2017, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire împotriva Deciziei nr. 100 din 8 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, în favoarea Curții de Apei Pitești.

Prin Decizia nr. 2 din 8 februarie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire.

În motivare, instanța a arătat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În această privință, instanța a analizat Decizia nr. 100 din 08 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș și a constatat că, prin această hotărâre judecătorească, s-a examinat, în cadrul celui de-al doilea proces, excepția autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că instanța de revizuire a pronunțat o hotărâre judecătorească greșită, pentru că a statuat diferit aspectul litigios referitor la întinderea dreptului său de proprietate, care anterior fusese dezlegat irevocabil, prin cele două hotărâri judecătorești (Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă și sentința civilă nr. 4961 din 03 septembrie 2002 a Judecătoriei Pitești) care sunt contradictorii.

A susținut și că decizia recurată este și nemotivată, pentru că instanța nu a verificat cu adevărat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ. și că, în lipsa dosarului în care s-a pronunțat Decizia nr. 100 din 08.03.2017 a Tribunalului Argeș, instanța nu putea verifica contradictorialitatea hotărârilor judecătorești mai sus amintite. în plus, autoritatea de lucru judecat nu a fost invocată în nici un dosar, cum greșit s-a reținut prin decizia recurată.

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri; 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Înalta Curte reține că, pentru a se invoca motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei;

b) să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză;

c) hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau, chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Instanța nu urmează să facă o analiză a celor două hotărâri, ci va aplica strict autoritatea de lucru judecat, înlăturând numai hotărârea care încalcă acest principiu.

Criticile formulate de revizuenta A. sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:

Așa cum a reținut și instanța care a soluționat cererea de revizuire, în litigiul în care s-a pronunțat Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 a Tribunalului Argeș, secția civilă, a fost invocată autoritatea lucrului judecat a sentinței civile nr. 4691 din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Pitești, iar instanța s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Astfel, prin cererea reconvențională formulată de Comisia locală de fond funciar a orașului Mioveni s-a susținut că se aduce atingere aspectului pozitiv ai autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 4961 din 3 septembrie 2002 pronunțată de judecătoria Pitești în Dosarul nr. x2/2002.

Relativ la acest aspect, Tribunalul Argeș s-a pronunțat, arătând că sentința civilă nr. 4691 din 3 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Pitești nu se poate opune intervenienților B. și C., precum și pârâtului D., cu autoritate de lucru judecat, întrucât aceștia nu au avut calitatea de parte în acel litigiu.

Cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat, recurenta a mai susținut și că instanța nu ar fi putut analiza respectiva excepție, tară dosarele de fond, în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești invocate, respectiv Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă și sentința civilă nr. 4961 din 03 septembrie 2002 a Judecătoriei Pitești, întrucât în ambele cauze au fost întocmite expertize de identificare a terenului.

Înalta Curte reamintește că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre, fără a reevalua probele administrate în dosare.

Așadar, instanța nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifica numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri, întrucât scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Or, pentru a verifica dacă Decizia nr. 100 din 08 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă este contradictorie sentinței civile nr. 4961 din 03 septembrie 2002 a Judecătoriei Pitești, nu era necesară atașarea dosarelor, fiind suficiente hotărârile pronunțate în acele dosare, care se regăsesc în dosar, la filele 21-46.

Prin urmare, se constată că, în al doilea proces, a fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar instanța s-a pronunțat cu privire fa acest aspect, astfel că nu este îndeplinită această condiție de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 ai art. 322 C. proc. civ., criticile recurentei revizuente pe acest aspect fiind nefondate.

Înalta Curte mai constată și că restul criticilor formulate de revizuentă nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât sunt critici privind reținerea și stabilirea situației de fapt în dosarele în care s-a reconstituit dreptul de proprietate al recurentei revizuente.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este legală, criticile recurentei sunt nefondate, iar recursul urmează a fi respins, ca atare.

Văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și chitanțele privind dovada onorariului de avocat, urmează să oblige recurenta revizuentă la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul C. și la plata sumei de 2.000 cheltuieli de judecată către intimații E., F. și G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 2 din 8 februarie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul C. și la plata sumei de 2.000 cheltuieli de judecată către intimații E., F. și G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2018.