ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4293/2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către A. a daunelor-interese constând în contravaloarea pagubelor suferite de aceasta ca urmare a viciilor ascunse identificate la clădirea B. - o clădire cu destinație birouri, corpul principal având 4 subsoluri, parter și 19 etaje, situată în București, Strada x, nr. 2-4, distrusă în incendiu, al cărei proprietar actual este A. ("L."); A. a precizat că își rezervă dreptul de a actualiza aceste pretenții până la suma de 42.000.000 Euro la care se adaugă pierderea rezultată din chirii, plățile efectuate sau care urmează a fi efectuate unor terți pentru prejudicii cauzate de incendiu și beneficiul nerealizat;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către C. la cursul de schimb valutar al BNR valabil la data efectuării plății a oricăror sume de bani deja achitate sau care vor fi achitate de societatea de asigurare către A. cu titlu de indemnizație de asigurare pentru pagubele produse clădirii B.;

- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de daune-interese moratorii către reclamante, de la data notificării prin invitația la conciliere prealabilă, până la data executării obligației de plată;

- obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, acțiunea formulată de reclamanta C. se întemeiază pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 și art. 6 din polița de asigurare, aceasta solicitând obligarea pârâtelor, despre care se arată că sunt persoanele responsabile de producerea prejudiciului, la plata sumelor achitate cu titlul de indemnizație de asigurare către asiguratul său S.C. A. S.R.L.

Cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. a avut în vedere recuperarea prejudiciului ce depășește despăgubirea acordată de asigurător, vizând acoperirea integrală a prejudiciului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), 7, 9, 112-115 C. proc. civ., art. 998-999 C. civ., art. 969-970 C. civ., art. 5-7, 22, 28 și 29 din Legea nr. 10/1995, Normativele x și x, Regulamanetul din 21.11.1997, art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială; art. 149 pct. 5 din Legea nr. 105/1992, art. 22 din Legea nr. 136/1995, art. 6 din Poliță.

Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. G. S.R.L. și H. S.R.L.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost respinsă, în consecință, cererea formulată în contradictoriu cu J.

În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în principal, că demersul judiciar al reclamantei A. S.R.L. are ca finalitate repararea integrală a prejudiciului suferit, ca urmare a incendiului produs asupra clădirii, al cărei proprietar este, prin obținerea indemnizației de asigurare de la societatea de asigurare și, în măsura în care aceasta nu acoperă întreg prejudiciul, de la persoanele răspunzătoare de viciile ascunse ale clădirii.

În acest sens, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, însăși reclamanta A. S.R.L. a justificat pretențiile solicitate ca diferență între despăgubirile necesare acoperirii integrale a prejudiciului și indemnizația de asigurare plătită de asigurător.

În acest context, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța de apel reținând că soluția ce urmează a fi dată prezentei cereri de chemare în judecată (ce are ca obiect acțiunea formulată de proprietarul clădirii și asigurătorul acesteia împotriva persoanelor considerate responsabile de producerea incendiului) depinde de soluția pronunțată în litigiul având ca obiect cererea de despăgubiri formulată de proprietarul clădirii împotriva asigurătorului acesteia.

S-a mai avut în vedere că, atât admiterea, în tot sau în parte, cât și respingerea acestei din urmă cereri are consecințe juridice asupra temeiniciei cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, influențând însăși existența și întinderea dreptului reclamantei A. S.R.L.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că nu constituie un impediment pentru suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținerile apelantelor-pârâte și ale intimatelor-pârâte, în sensul că nu sunt parte în procesul purtat între proprietarul clădirii și asigurătorul său, așa încât ar putea fi prejudiciate prin pronunțarea unei soluții în dosarul nr. x/2011 pe baza unor probe la administrarea cărora nu pot participa.

Astfel, probele administrate într-un proces fac dovadă între părți; totodată, pentru respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, printre care și dreptul la apărare, contradictorialitatea și nemijlocirea, terții au dreptul de a face dovada contrară acestora într-un litigiu distinct.

Prin urmare, instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că soluția ce urmează a fi dată prezentului litigiu depinde de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr. x/2011.

1

C. proc. civ.

5.1. Recursul reclamantei C. - Sucursala București.

În motivarea recursului s-a arătat că, încheierea de ședință din 19 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și cu interpretarea greșită a celor două spețe aflate în discuție, din moment ce soluția din prezentul litigiu nu depinde nici în tot și nici în parte de rezolvarea cu prioritate a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2011 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Astfel, la termenul de judecată din 12 martie 2018, instanța de apel a pus în discuția părților cazul de suspendare legală facultativă solicitând părților litigante să depună puncte de vedere în acest sens, context în care opinia exprimată de către aceștia a fost cea a dezacordului față de o eventuală aplicare a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., opinie față de care nu s-a ținut cont.

În cauză, măsura suspendării legale facultative nu se justifică întrucât prima condiție nu este îndeplinită, respectiv cea referitoare la situația când soluția dintr-un proces depinde de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar, fapt ce face irelevantă îndeplinirea celei de a doua condiții.

Obiectul celor două dosare - nr. x/2010 și y/2011 - este diferit întrucât se întemeiază pe raporturi de drept distincte, cu izvoare de drept distincte și cu răspunderi civile și obligații distincte, după cum urmează:

În prezentul litigiu - dosarul nr. x/2010 - acțiunea are ca obiect: obligarea pârâtelor la plata, în solidar, către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 1 milion de euro, cu titlu de daune-interese, reprezentând contravaloarea pagubelor suferite de reclamantă ca urmare a viciilor ascunse ale imobilului aflat în discuție; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către reclamanta C. - Sucursala București a oricăror sume de bani deja achitate sau viitoare pe care la va achita către cealaltă reclamantă cu titlu de indemnizație de asigurare pentru pagubele produse la imobil; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de daune-interese moratorii.

Cel de al doilea litigiu - dosarul nr. x/2011 - vizează acțiunea în pretenții, prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu societatea de asigurare C. - Sucursala București, solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de: 15.480.982 euro reprezentând diferența dintre suma totală asigurată acoperită cu polița locală și suma plătită până în prezent de asigurător ca și indemnizație de asigurare; 1.008.965,04 RON reprezentând daune-interese pentru perioade diferite.

Așadar, în dosarul nr. x/2010, la soluționarea cauzei sunt avute în vedere relațiile comerciale dintre proprietarul clădirii B., respectiv reclamanta A. S.R.L. și executanții clădirii, și anume părțile implicate direct și indirect în edificarea construcției.

Totodată, sunt avute în vedere și relațiile dintre asiguratorul clădirii B., respectiv reclamanta C. - Sucursala București și executanții clădirii, prin prisma dreptului de subrogare de care beneficiază societatea asiguratoare, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 și Clauza 6 din Polița Locală.

Or, în dosarul nr. x/2011 sunt avute în vedere relațiile izvorâte din contractul de asigurare, strict între A. S.R.L. și C. - Sucursala București.

Privitor la diferența izvorului obligațiilor dintre cele două dosare s-au arătat următoarele:

În cadrul dosarului nr. x/2010, A. S.R.L. și C. - Sucursala București - reclamante - solicită angajarea răspunderii părților implicate direct sau indirect în edificarea clădirii pentru prejudiciul creat în legătură cu construcția.

În dosarul nr. x/2011, reclamanta A. S.R.L. acuză o insuficiență a despăgubirilor deja achitate de pârâta C. - Sucursala București, în temeiul poliței locale, ca urmare a incendiului produs la clădirea B., cu titlu de indemnizație de asigurare.

Intersectarea unor aspecte importante pentru justa soluționare a celor două dispute nu reprezintă, ele în sine, obiect al pretenției vreuneia dintre părțile aflate în cele două pricini, ci doar argumente aduse în sprijinul pretențiilor efective dintre aceste dosare, care au un izvor al obligațiilor total distinct.

Probatoriul avut la dispoziție de către cele două instanțe este aproape identic, iar hotărârile pronunțate de către Tribunalul București sunt confirmate reciproc, ambele instanțe beneficiind de aceleași probe spre o justă soluționare a diferendelor cu care au fost învestite.

În căile de atac, probatoriul administrat în dosarul nr. x/2010 nu va suferi nicio modificare sau, în niciun caz nu o modificare notabilă, în măsură să anuleze concluziile probelor încuviințate și administrate în primul ciclu procesual și care susțin sub aspectul legalității și temeiniciei sentinței primei instanțe.

Totodată, în etapa procesuală a apelului din prezentul litigiu se află în curs de administrare două expertize tehnice judiciare de specialitate cu privire la costul total al daunei în două variante, anii 2009 și 2012, respectiv evaluarea proprietății imobiliare.

De altfel, cele două sentințe pronunțate de prima instanță în cele două litigii se confirmă reciproc.

Contrar celor reținute de către instanța de apel, prin încheierea recurată, rezultă că soluția din acest proces nu are cum să depindă de rezolvarea cu prioritate a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2011, iar judecătorii Curții de Apel București nu trebuie să aștepte pronunțarea unei soluții irevocabile în cel de al doilea litigiu pentru a putea folosi probatoriul, care se află de altfel la dosar, așa cum nici judecătorii din primă instanță nu a fost nevoiți să o facă.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că, în cadrul dosarului nr. x/2011, prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2017, instanța de apel a analizat la rândul ei chestiunea suspendării judecării pricinii, în raport cu art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., concluzionând în mod just că o atare măsură nu se impune.

Totodată, s-a mai susținut că nu trebuie neglijată nici durata exagerat de mare a prezentului litigiu pornit în cursul anului 2009 și nesoluționat irevocabil nici în anul 2018, reclamanta C. - Sucursala București suferind un prejudiciu extrem de grav ca urmare a plății efectuate deja în cuantum de 18.200.000 euro, cu titlu de indemnizație de asigurare.

Or, o eventuală suspendare a judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2011 nu face decât să anuleze și cele mai mici șanse ale reclamantei de a recupera cândva sumele de bani de la executanții clădirii asigurate.

5.2. Recurenta-pârâtă S.C. F. S.R.L. a dezvoltat următoarele critici:

Instanța de judecată a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru a dispune suspendarea judecării cauzei.

Sub acest aspect s-a arătat că dezlegarea prezentei pricinii nu depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul dosarului nr. x/2011, neexistând un raport de interdependență care să influențeze în mod hotărâtor soluționarea prezentului litigiu.

În cauză, caracterul relației de presupusă dependență între cele două litigii nu este îndeplinit, iar soluția din dosarul nr. x/2011 nu este de natură să influențeze în mod hotărâtor soluția din prezenta cauză.

Astfel, prin acțiunea ce face obiectul prezentului litigiu - dosarul nr. x/2010 - reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata prejudiciului suferit ca urmare a viciilor ascunse, precum și plata prejudiciului constând în pierderea veniturilor din chirii și dobânzi legale aferente.

Totodată, reclamanta C. - Sucursala București a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 18.200.000 euro, achitată către cealaltă reclamantă - A. S.R.L. - cu titlu de indemnizație de asigurare, compusă din 14.000.000 euro pentru reconstrucția clădirii și 4.200.00 euro reprezentând beneficiu nerealizat, constând în veniturile ce s-ar fi putut realiza din chirie, plus dobânzile aferente acestor sume.

Sumele acordate reclamantei C. - Sucursala București în primă instanță, admise doar în parte, nu au fost contestate prin formularea unui apel în acest sens, societatea de asigurări fiind mulțumită sub aspectul cuantumului.

În cadrul celuilalt dosar - nr. x/2011 - reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea societății de asigurare C. - Sucursala București la plata diferenței dintre suma totală asigurată acoperită de polița de asigurare și suma plătită până în prezent de C. ca și indemnizație de asigurare.

Așadar, atât raporturile de drept cât și natura juridică a pretențiilor formulate în cele două dosare, inclusiv cuantumul sumelor și finalitatea urmărită, sunt diferite.

În prezentul litigiu se va tranșa problema răspunderii pârâtei S.C. F. S.R.L. față de reclamanta A. S.R.L., în timp ce în dosarul nr. x/2011 se tranșează obligațiile societății de asigurarea C. - Sucursala București față de A. S.R.L. în baza poliței de asigurare.

De asemenea, îndeplinirea sau nu a condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale invocate de reclamante pot fi stabilite în acest dosar în mod complet autonom și nu în raport de soluția pe care o va pronunța instanța de judecată în dosarul nr. x/2011, importantă fiind și împrejurarea că reclamanta C. - Sucursala București nu a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 7241 din 18 decembrie 2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, astfel încât aceasta nu-și mai poate majora cuantumul pretențiilor din prezentul dosar.

S-a mai susținut că nu este niciun pericol de a apărea posibilitatea unor hotărâri potrivnice, cele două dosare având raporturi civile diferite, condiții diferite ale răspunderii civile și nu în ultimul rând de cuantumuri diferite ale pretențiilor.

Astfel, criteriile de determinare a indemnizației de asigurare solicitată de reclamanta A. S.R.L. de la societatea de asigurare C. - Sucursala București în dosarul nr. x/2011 sunt diferite de modul în care poate fi evaluat cuantumul prejudiciului solicitat de reclamanta A. în prezenta cauză.

Prin urmare, întinderea indemnizației de asigurare stabilită de instanță în cadrul dosarului nr. x/2011 nu reprezintă o chestiune prejudiciabilă de care depinde soluționarea cauzei de față, în care se solicită daune în solidar pe tărâm delictual.

Potrivit prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea ar putea fi dispusă doar atunci când dezlegarea pricinii de față ar depinde de existența sau neexistența unui drept care ar face obiectul dosarului nr. x/2011.

Or, în dosarul nr. x/2011 instanța nu urmează să se pronunțe pe existența sau nu a unui drept al A. S.R.L., ci doar pe întinderea indemnizației de asigurare, solicitată de C. - Sucursala București.

Astfel, dezlegarea prezentei pricinii nu depinde de un drept care ar urma să se stabilească în dosarul nr. x/2011.

În ceea ce privește dovedirea prejudiciului și întinderea acestuia, A. S.R.L. și C. - Sucursala București nu pot să substituie efectuarea de probatorii în acest dosar - x/2010 - cu probatoriile pe care le solicită și le administrează în dosarul în care doar acestea sunt părți.

Recurenta-pârâtă S.C. F. S.R.L. a mai susținut că împreună cu celelalte pârâte nu pot participa la administrarea probelor din cadrul dosarului nr. x/2011.

Prin urmare, suspendarea judecării prezentului litigiu pentru soluționarea unor chestiuni care fac obiectul unui alt proces, în care recurenta-pârâtă S.C. F. S.R.L. nu este parte și de care nu depinde dezlegarea prezentei cauze, nu doar că nu se încadrează în motivul de suspendare prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dar este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.

În final, s-a mai susținut că, având în vedere perioada îndelungată de timp în care se va soluționa irevocabil dosarul nr. x/2011, suspendarea prezentului dosar va aduce numeroase prejudicii apelantelor-pârâte, atât timp cât acestea nu pot cunoaște dacă valoarea prejudiciului stabilit de instanță va rămâne cea din fond sau va fi modificată de instanța de apel.

Pentru considerentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare a judecării.

Cu titlu prealabil, față de împrejurarea că prin recursurile declarate de reclamanta C. - Sucursala București și de pârâta S.C. F. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 19 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă se invocă critici referitoare la greșita soluție de suspendare a judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acestea vor fi analizate împreună urmând a se răspunde printr-un considerent comun:

Chestiunea judicioasă supusă analizei vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a neîndeplinirii condiției referitoare la relația de interdependență dintre prezentul litigiu și dosarul nr. x/2011.

Suspendarea cursului judecății unui proces în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. poate fi dispusă de instanță, când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Măsura suspendării judecării cauzei, în raport cu textul de lege evocat, este de natură să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri greșite, în raport cu alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii și se impune a fi luată numai dacă soluția care s-ar pronunța într-o cauză ar influența hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.

Contrar susținerilor recurentelor, condiția vizând relația de interdependență dintre prezentul litigiu și dosarul nr. x/2011 este îndeplinită, iar măsura suspendării judecării cauzei dispusă de către instanța de apel, prin încheierea de ședință 19 martie 2018, în raport cu art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este temeinică și legală.

În cauză, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, primul petit al acțiunii constă în obligarea pârâtelor la plata, în solidar, către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 1 milion de euro, cu titlu de daune-interese, reprezentând contravaloarea pagubelor suferite de reclamantă ca urmare a viciilor ascunse identificate la clădirea B. și beneficiu nerealizat, sub rezerva actualizării sumei până la 42.000.0000 euro.

Prin cel de al doilea petit, reclamanta C. - Sucursala București tinde la valorificarea acțiunii în regres pentru sumele deja plătite și cele viitoare care vor fi achitate asiguratului A. S.R.L., cu titlul de indemnizație de asigurare pentru pagubele produse la clădirea B.

Ultimul petit se referă la obligarea pârâtelor la plata de daune-interese moratorii către cele două reclamante, începând cu 24.04.2011, până la data executării obligației de plată.

Litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2011 vizează acțiunea în pretenții a reclamantei A. S.R.L., în calitate de asigurată, împotriva asigurătorului C. - Sucursala București, în calitate de pârâtă, prin care se tinde la valorificarea Poliței Locale, respectiv la plata sumei de 15.480.982 euro reprezentând diferența dintre suma totală asigurată și acoperită și cea deja achitată - 3.000.000 euro - ca și indemnizație de asigurare.

Totodată, în cadrul aceluiași litigiu, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune-interese în cuantum de 1.008.965,04 RON pentru perioada cuprinsă între 24.04.2011 - până la data introducerii cererii de chemare în judecată, dată precizată ulterior până la 12.02.2016, când prima instanță a rămas în pronunțare, precum și la plata unor daune-interese sub formă de dobânzi legale ce se calculează de la 12.02.2016 până la plata efectivă.

Așadar, disputa din cel de al doilea proces - dosarul nr. x/2011 - vizează demersul judiciar al reclamantei A. S.R.L. ce are ca finalitate repararea integrală a prejudiciului suferit, în urma incendiului produs asupra clădirii B., prin obținerea unei despăgubiri în bani cu titlu de indemnizație de asigurare cât și sub forma unor daune-interese, ca urmare a executării obligațiilor de către pârâtă cu întârziere.

Determinarea câtimii stabilită în sarcina asigurătorului C. - Sucursala București în cadrul litigiului din dosarul nr. x/2011 are relevanță în prezenta cauză, prin care reclamanta societatea de asigurare s-a îndreptat contra celor răspunzători de producerea pagubei, ca urmare a viciilor ascunse de proiectare și execuție ale clădirii B.

Relația de interdependență dintre prezentul litigiu și dosarul nr. x/2011 rezultă din rezolvarea judiciară a diferendului sub aspectul cuantumului final derivat din Polița Locală încheiată între reclamantele din prezentul litigiu, ce va fi stabilit în sarcina societății de asigurare C. - Sucursala București.

Astfel, consecințele juridice și economice ce se vor statua în cadrul dosarului nr. x/2011 influențează soluționarea prezentului litigiu sub aspectul cuantumului pretențiilor solicitate de către reclamanta C. - Sucursala București, prin acțiunea în regres formulată împotriva pârâților ce face obiectul celui de al doilea petit al cererii de chemare în judecată.

Așadar, constatarea de către instanța de apel, în speță, a incidenței dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este de natură să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri greșite.

Susținerile recurentei-pârâte S.C. F. S.R.L. cu privire la lipsa calității de parte în procesul purtat între proprietarul clădirii și asigurătorul său, și că poate fi prejudiciată prin pronunțarea unei soluții în dosarul nr. x/2011, pe baza unor probe la administrarea cărora nu poate participa, nu pot fi valorificate împotriva măsurii suspendării judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C. - Sucursala București și de pârâta S.C. F. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 19 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C. - Sucursala București și de pârâta S.C. F. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 19 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2018.