ÎCCJ, Decizia nr. 5/2019

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 3889 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 882 din 23 martie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (pronunțată în recurs).

Împotriva hotărârii menționate la pct. 1, a declarat recurs A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează o vizează o decizie pronunțată într-o contestație în anulare, hotărâre care este definitivă, iar recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 octombrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părților la datele de 15, 16 și 22 octombrie 2018.

Recurentul a depus punct de vedere asupra raportului, înregistrat la dosar la data de 1 noiembrie 2018, prin care combate concluziile raportului și susține admisibilitatea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Completul de filtru constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, calea de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare, care, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Aplicând dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că Decizia nr. 3889 din 7 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ., întrucât nici decizia atacată pe calea contestației în anulare - Decizia nr. 882 din 23 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal - nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind o decizie a instanței de recurs, definitivă conform art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nemaiputând fi supusă, astfel, reformării și dat fiind faptul că recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, contrar susținerilor din punctul de vedere la raport depus de recurent, față de dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Completul de filtru va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 3889 din 7 decembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2019.

Procesat de GGC -NN