ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 671/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1533/8 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantelor A., B., C., D. și E., formulată în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, pe care a obligat-o să plătească reclamantelor suma de 79.576,46 RON (6.576,46 RON daune materiale și 73.000 RON daune morale), suma de 74.455,69 RON (4.455,69 RON daune materiale și 70.000 RON daune morale), suma de 70.000 RON daune morale, suma 40.000 RON daune morale și respectiv 30.000 RON daune morale, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin Decizia civilă nr. 537/A din 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC F. SA, împotriva Sentinței civile nr. 1533/08.11.2016, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC F. SA, solicitând admiterea căii de atac, modificarea, în parte, a Deciziei civile nr. 537/A/2017 și rejudecând să se dispună stabilirea cuantumului daunelor morale și materiale prin reținerea și stabilirea unui procent de culpă în sarcina victimei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 și art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că un prim motiv pentru care critică hotărârea instanței de apel, este acela că instanțele de fond nu au stabilit cuantumul despăgubirilor în raport de reținerea unei culpe concurente și în sarcina victimei.

Recurenta-pârâtă critică decizia atacată și prin prisma faptului că instanțele inferioare au stabilit cuantumul daunelor morale fără respectarea condiției rezonabilității și proporționalității în cauză, putând constitui o îmbogățire fără justă cauză.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 14 martie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs către intimați, precum și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, în termen legal, intimatele-reclamante A., B., C., D., E., au solicitat anularea recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

În cuprinsul întâmpinării, intimatele au arătat că motivele de recurs se referă, în mare parte, la cuantumul daunelor morale, iar aceste aspecte nu pot fi considerate drept critici încadrabile în art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

La data de 24 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, reținându-se că prezenta cale de atac este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, este declarată în termen legal și îndeplinește condițiile de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ.

Totodată, s-a constatat că intimatele-pârâte au depus întâmpinare, prin care au solicitat anularea recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar acestea nu au formulat puncte de vedere cu privire la conținutul acestuia.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare și reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiția încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În prezenta cauză, se constată că, deși recurenta-pârâtă a indicat formal motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate. Prin motivele de recurs recurenta-pârâtă critică cuantumul daunelor materiale și morale, întrucât acesta nu a fost stabilit în raport de reținerea unei culpe concurente și în sarcina victimei.

În speță, prin Decizia nr. 537/A din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC F. SA împotriva Sentinței civile nr. 1533 din 08.11.2016, pronunțată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. x/2016, instanța reținând că, față de motivele invocate de pârâtă, și de modalitatea efectivă în care instanța de fond a cuantificat daunele morale la un nivel care se încadrează în media jurisprudențială națională, pârâta nu a fost în măsură să ofere contraargumente care să infirme acest lucru.

Raportat la susținerile din memoriul de recurs referitoare la faptul că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au stabilit cuantumul despăgubirilor în raport cu reținerea unei culpe concurente și în sarcina victimei, Înalta Curte constată că instanța de apel a arătat expres că aspectele privind gradul de vinovăție în producerea accidentului de circulație soldat cu decesul părții vătămate au fost avute în vedere de instanța penală la stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate persoanei răspunzătoare, respectiv inculpatului G., intervenient forțat în cauză, iar daunele morale, potrivit art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA 14/2011, se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, lipsind criterii legale de cuantificare.

Totodată, nici cele susținute de către recurenta-pârâtă, în sensul că instanțele inferioare au stabilit cuantumul daunelor morale fără respectarea condiției rezonabilității și proporționalității în cauză, putând constitui o îmbogățire fără justă cauză, nu pot fi circumscrise vreunui motiv de casare prevăzut de lege. În privința aplicării criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daunele morale și materiale, instanța supremă a fost constantă în a stabili imposibilitatea analizei în recurs a chestiunii cuantumului daunelor morale sau materiale în astfel de acțiuni în răspundere civilă delictuală, apreciindu-se că aceasta nu reprezintă o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, astfel încât nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate (de exemplu deciziile: nr. 1617/2014; nr. 1045/2014; nr. 692/2014 etc.).

Înalta Curte constată astfel că, deși au fost indicate ca temei juridic al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe de o parte, situațiile reglementate de acest text legale nu se regăsesc în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele deciziei atacate, sens în care calea extraordinară de atac este lovită de nulitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecații, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurenta-pârâtă SC F. SA nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva Deciziei civile nr. 537/A din data de 11 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.

Procesat de GGC - GV