ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 649 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamantul R.T.A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicita suspendarea executării hotărârii Colegiului de Conducere al D.I.I.C.O.T., prin care a fost acordat avizul cu privire la numirea în funcția de procuror șef al Biroului de Combatere a Infracțiunilor de Violență din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ședința Colegiului de Conducere al D.I.I.C.O.T din 05 octombrie 2011 au fost supuse dezbaterii candidaturile depuse de reclamant și de un alt procuror, A.A., pentru funcția de procuror șef al Biroului de Combatere a Infracțiunilor de Violență, votul membrilor Colegiului fiind în sensul avizării nefavorabile a candidaturii reclamantului și avizării favorabile a celeilalte candidaturi. La data de 05 decembrie 2011, Consiliul Superior al Magistraturii a hotărât numirea d-nei procuror A.A. în funcția respectivă (Hotărârea nr. 350/2011), la baza hotărârii stând recomandarea procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, avizul motivat al Colegiului de Conducere, referatul privind consultarea procurorilor biroului, precum și alte acte.

Conform art. 21 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, numirea procurorilor în alte funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu recomandarea conducătorului direcției. Conducătorul direcției consultă procurorii biroului pentru care s-a depus candidatura, cu respectarea confidențialității opțiunilor, și consemnează rezultatul într-un referat, semnat și datat. După consultarea procurorilor biroului, conducătorul direcției propune procurorului general solicitarea avizului consultativ al colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Avizul colegiului de conducere trebuie să fie motivat, pe baza elementelor privind competența profesională a candidatului și a percepției pe care colegii o au asupra acestuia. În cazul în care pentru aceeași funcție au fost depuse mai multe candidaturi, conducătorul direcției, pe baza aprecierilor proprii, a rezultatelor consultării procurorilor și a avizului motivat al colegiului de conducere, selectează una dintre candidaturi, pe care o înaintează procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după însușirea recomandării primite, formulează propunere motivată de numire în funcție, pe care o transmite Consiliului Superior al Magistraturii, însoțită de candidatura depusă de procurorul selectat, precum și de înscrisurile prevăzute la alin. (2), de avizul colegiului de conducere, de referatul privind consultarea procurorilor serviciului sau biroului, după caz, și de recomandarea prevăzută la alin. (1). Se reține, deci, că avizul consultativ nu este un act juridic, întrucât nu dă naștere la drepturi și obligații; în speță, acest aviz reprezintă punctul de vedere al Colegiului de Conducere cu privire la candidaturile depuse, fiind o operațiune administrativă, care nu produce efecte juridice, nesusceptibilă de executare.

Dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 se referă la suspendarea executării unui act administrativ, definit potrivit art. 2 lit. c) ca fiind actul emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, „care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”. Având în vedere că hotărârea Colegiului de Conducere privește adoptarea unui aviz consultativ, Curtea constată că dispozițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, cererea de suspendare a executării acesteia nefiind admisibilă.

Față de soluția pronunțată cu privire la excepția inadmisibilității, se constată că nu mai este util a se analiza dacă reclamantul justifică un interes practic în susținerea cererii de suspendare, față de emiterea actului administrativ de numire în funcție a contracandidatului reclamantului, soluționarea excepției inadmisibilității presupunând calificarea actului dedus judecății și verificarea condițiilor de admisibilitate a acțiunii, aspect care are prioritate față de excepția lipsei de interes. Împotriva acestei sentințe, precum și a încheierii de ședință din 24 ianuarie 2012, în care s-au consemnat dezbaterile și a fost amânată pronunțarea soluției și care, oricum, face parte integrantă din hotărâre, a declarat recurs reclamantul, considerându-le netemeinice și nelegale.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., se arată, în esență, că în mod greșit și nemotivat a reținut instanța de fond lipsa caracterului administrativ al actului contestat și a respins cererea de amânare a cauzei, formulată de reclamant în vederea invocării viciilor de legalitate ale actului contestat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a reiterat excepția lipsei de interes a acțiunii, invocând inexistența unui interes actual al reclamantului de a cere suspendarea executării actului contestat, în raport cu împrejurarea că postul pentru care recurentul-reclamant și-a depus candidatura nu mai este vacantă, fiind ocupată de către o altă persoană, a cărei numire a fost dispusă prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 350 din 05 decembrie 2011. Curtea apreciază că excepția lipsei de interes este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât, la data formulării acțiunii, care este anterioară adoptării de către Consiliul Superior al Magistraturii a Hotărârii nr. 350 din 05 decembrie 2011, invocată de intimată, interesul reclamantului de a cere suspendarea actului contestat era actual.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare: Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , constituie „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”. În cauză, așa cum corect și argumentat a reținut prima instanță, hotărârea Colegiului de Conducere al D.I.I.C.O.T., prin care a fost acordat avizul cu privire la numirea în funcția de procuror șef al Biroului de Combatere a Infracțiunilor de Violență din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Structura Centrală, a cărei executare se cere a fi suspendată în cauză, nu constituie act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citat, actului lipsindu-i aptitudinea de a produce, prin el însuși, efecte juridice. Documentul contestat de recurentul-reclamant este un act premergător Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 350 din 05 decembrie 2011, prin care s-a dispus numirea unei alte persoane în funcția vizată de recurent, această din urmă hotărâre fiind actul administrativ de autoritate, creator de efecte juridice, a cărui contestare putea conduce la analizarea inclusiv a legalității actelor premergătoare emiterii sale; cum nu acest act a fost contestat de către recurentul-reclamant, în mod corect a reținut prima instanță că acțiunea sa este inadmisibilă.

Nu este întemeiată nici critica referitoare la greșita respingere de către prima instanță a cererii reclamantului de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea invocării viciilor de legalitate ale actului contestat, instanța de judecată reținând în mod corect că amânarea judecății nu se impunea în raport cu împrejurarea că pricina urma să fie soluționată sub aspectul excepției de inadmisibilitate, a cărei analizare este limitată la calificarea actului dedus judecății și verificarea condițiilor de admisibilitate a acțiunii. Ca o consecință a celor reținute mai sus cu privire la temeinicia și legalitatea hotărârii recurate, apare ca fiind neîntemeiat și motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., urmând ca recursul să fie respins iar sentința atacată să fie menținută, ca fiind temeinică, legală și suficient motivată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes. Respinge recursul declarat de reclamantul R.T.A. împotriva sentinței nr. 649 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.