ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3765/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3765/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 4939 din 07 decembrie 2010,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamanții Primarul sectorului 3
al Municipiului București și Consiliul Local al sectorului 3 al Municipiului
București, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, solicitau
anularea Deciziei nr. 58 din 13 noiembrie 2009, emisă de pârât.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 58
din 13 noiembrie 2009
s-a
constatat, în temeiul art. 26 lit. b) din Legea nr. 21/1996, republicată,
încălcarea de către Consiliul General al Municipiului București, Primarul
General al Municipiului București, Consiliile Locale ale sectoarelor 1-4 și 6
și Primarii sectoarelor 1-4 și 6 a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea
concurenței nr. 21/1996, republicată, reclamanții, Consiliul Local al sectorului
3 și Primarul sectorului 3 București, pentru încheierea actului adițional nr.
17 din 20 octombrie 2004 care a prelungit durata contractului public de
delegare a gestiunii serviciului de salubrizare din 11 noiembrie 1999 pentru
încă 5 ani, respectiv până la data de 25 octombrie 2009, stabilindu-se în
sarcina reclamanților, ca măsuri de restabilire a mediului concurențial, în
cazul în care optează pentru delegarea gestiunii serviciului public de
salubrizare, să procedeze în acest sens în baza unei licitații publice, prin
care să asigure transparența și egalitatea de tratament între agenții economici
interesați să intre pe această piață.
Față de prevederile
art. 9 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, se apreciază că fapta reținută de pârât
în sarcina reclamanților, respectiv, încheierea actului adițional nr. 17 din 20
octombrie 2004 care a prelungit durata contractului public de delegare a gestiunii
serviciului de salubrizare din 11 noiembrie 1999 pentru încă 5 ani, respectiv până
la data de 25 octombrie 2009, reprezintă o încălcare a acestor dispoziții, fiind
de natură să împiedice concurența pe piața relevantă reprezentată de prestarea serviciilor
de salubrizare, în contextul în care autoritățile publice locale au decis încheierea
unui contract de delegare de gestiune, prelungirea automata a acestui contract cu
același agent economic conducând la favorizarea acestuia în raport cu alți agenți
economici care au ca obiect de activitate prestarea unor activități de salubrizare.
Susținerea potrivit căreia
pârâtul a menținut raportul de investigație nerăspunzând principalei criticii aduse
prin observațiile transmise Consiliului, anume aceea că autoritățile administrative
organizate la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale Municipiului
București nu mai pot fi subiecți activi ai încălcării art. 9 din Legea nr. 21/1996
și, drept urmare, nu mai pot fi sancționați potrivit acestei legi nu poate fi reținută.
Potrivit art. 9 din Legea
nr. 21/1996, în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, (1) Sunt
interzise orice acțiuni ale organelor administrației publice centrale sau locale,
având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea
concurenței, în special: a) să ia decizii care limitează libertatea comerțului sau
autonomia agenților economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale;
b) să stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici.
(2) Dispozițiile
alin. (1) nu fac obiectul aplicării excepției stabilite la art. 2 alin. (1)
lit. b).
(3) În cazul în care organele
administrației publice centrale sau locale nu se conformează deciziei Consiliului
Concurenței, acesta are posibilitatea de a ataca acțiunea la Curtea de Apel București.
Aceste dispoziții erau
în vigoare la data încheierii actului adițional nr. 17 din 20 octombrie 2004 care
a prelungit durata contractului public de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare
din 11 noiembrie 1999 pentru încă 5 ani, respectiv până la data de 25 octombrie
2009, iar din cuprinsul acestora rezultă că Primăria sectorului 3 București, putea
fi considerată subiect activ al faptelor cu caracter concurențial reținute în sarcina
acesteia.
Pe de altă parte, prin
decizia contestată în ansamblul său se reține săvârșirea unor fapte anticoncurențiale
atât de către Consiliul General al Municipiului București și Primarul General al
Municipiului București, cât și de către Consiliile Locale și Primarii sectoarelor
1-4 și 6, ca autorități ale administrației publice locale al Municipiului București,
faptele având o legătură între ele, iar actul adițional din 2004 prin care s-a prelungit
durata contractului public de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare pentru
încă 5 ani, a fost semnat de Consiliul Local al sectorului 3 și Primarul sectorului
3, astfel încât nu se poate susține că nu sunt subiecți activi ai faptei anticoncurențiale.
La data încheierii actului
adițional reclamanții au avut competența înființării, organizării, gestionării și
coordonării serviciului de salubrizare, iar faptul că Legea nr. 101/2006 a suferit
modificări ulterior în sensul că atribuirea contractelor de delegare de gestiune
serviciului de salubrizare și stabilirea procedurii de atribuire și a regimului
juridic al contractelor de delegare de gestiune a serviciului de salubrizare ar
reveni Consiliului General al Municipiului București, nu prezintă relevanță, întrucât,
prin decizia contestată, Consiliul Concurenței a reținut încălcarea Legii concurenței
de către autoritățile administrației publice locale din municipiul București în
ansamblul lor, inclusiv de către reclamante, iar măsurile au fost stabilite în sarcina
acestora, potrivit competențelor fiecăruia, în solidar cu Consiliului General
al Municipiului București și Primarul General al Municipiului București, având în
vedere specificul organizării autorităților administrației publice locale în Municipiul
București.
Potrivit art. 2 din Legea
nr. 101/2006, Legea serviciului de salubrizare a localităților, serviciul public
de salubrizare a localităților face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități
publice și se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților
administrației publice locale ori ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară,
în scopul salubrizării localităților.
(2) Serviciul public de
salubrizare a localităților, denumit în continuare serviciu de salubrizare, se organizează
pentru satisfacerea nevoilor populației, ale instituțiilor publice și ale operatorilor
economici de pe teritoriul respectivelor unități administrativ-teritoriale, ale
sectoarelor municipiului București sau ale asociației de dezvoltare intercomunitară,
după caz.
De asemenea, potrivit
art. 5 alin. (1) și (2) autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale
elaborează și aprobă strategiile locale cu privire la dezvoltarea și funcționarea
pe termen mediu și lung a serviciului de salubrizare, ținând seama de prevederile
legislației în vigoare, de documentațiile de urbanism, amenajarea teritoriului și
protecția mediului, precum și de programele de dezvoltare economico-socială a unităților
administrativ-teritoriale.
(2) Strategiile adoptate
la nivelul unităților administrativ-teritoriale și al sectoarelor municipiului București
vor urmări, în principal, următoarele obiective (…).
În sfârșit, potrivit
art. 11 din același act normativ,
gestiunea serviciului de salubrizare se realizează
în condițiile Legii nr. 51/2006, prin următoarele modalități: a) gestiune directă;
b) gestiune delegată.
(2) Alegerea modalității
de gestiune a serviciului de salubrizare se face prin hotărâri ale autorităților
deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau ale asociațiilor de dezvoltare
intercomunitară, după caz, în conformitate cu strategiile și programele de salubrizare
adoptate la nivelul fiecărei localități/sectoarelor municipiului București, precum
și în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/2006, cu modificările și completările
ulterioare.
Prin urmare, dispozițiile
legale incidente în materia dezvoltării și funcționării pe termen mediu și lung
a serviciului de salubrizare respective a delegării de gestiune a acestui serviciu
prevăd obligații în sarcina atât a Consiliului General al Municipiului
București și Primăria Municipiului București, cât și a Consiliilor Locale și Primarilor
de sectoare, astfel încât este mai puțin relevant cine are competența în momentul
actual să adopte deciziile de delegare a serviciului de salubrizare și să încheie
contractile, măsura fiind stabilită în solidar, așa cum s-a reținut.
Pe de altă parte, decizia
nu aplică vreo sancțiune prevăzută de Legea nr. 21/1996, ci constată încălcarea
art. 9 din acest act normative și stabilește măsuri în sarcina autorităților administrației
publice locale pentru restabilirea mediului concurențial, nefiind vorba despre o
obligație
imposibil de executat, de vreme ce obligațiile urmează să se execute în solidar
și cu Consiliul General al Municipiului București și Primăria Municipiului București.
Se mai susține de către
reclamanți că decizia Consiliului Concurenței este nelegală din perspectiva prevederilor
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 21/1996, întrucât, la încheierea actului
adițional nr. 17/2004 prin care a fost prelungit contractul privind achiziția serviciului
de salubrizare din 09 noiembrie 1999, instituția a acționat în aplicarea și cu respectarea
prevederilor legale în vigoare în momentul încheierii contractului.
Legislația în vigoare
de la momentul încheierii actului adițional nu prevedea obligația prelungirii contractelor
de delegare de gestiune cu aceiași operatori economici, aceasta fiind o decizie
a autorităților publice deliberative, dimpotrivă legislația în vigoare prevedea
obligativitatea organizării unor licitații; or, prin semnarea actului adițional
nr. 17/2004, s-a ajuns la stabilirea unei durate excesive a contractului de delegare
de gestiune a serviciului public de salubritate, ceea ce a însemnat o distorsionare
a mediului concurențial, prin favorizarea operatorului cu care s-a încheiat inițial
contractului și bararea accesului altor operatori care ar fi putut să efectueze
acest serviciu în condiții economice și de calitate superioare.
Decizia stabilește și
sancționează fapte anticoncurențiale întreprinse la nivelul anilor 2004, însă la
acel moment art. 9 din Legea nr. 21/1996 era în vigoare, fiind în vigoare și O.G.
nr. 87/2001, care prevedea la art. 14 alin. (5) că delegarea gestiunii acestor servicii
se face prin licitație publică, art. 2 și 13 din O.U.G. nr. 60/2001, care impunea
respectarea principiilor liberei concurențe, transparenței și tratamentului egal
la atribuirea contractelor de delegare a gestiunii și stabilea că această operațiune
se face prin licitație publică.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs reclamanții, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului,
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată, în esență, că
instanța de fond în mod greșit a reținut că au fost încălcate de către recurenții-reclamanți
dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 și că Primarul sectorului
3 al Municipiului București și Consiliul Local al sectorului 3 al Municipiului București
pot fi subiecți activi ai încălcării prevederilor legale sus-menționate.
Examinând sentința atacată
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de
recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale
art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după
cum se va arăta în continuare.
Prin decizia nr. 58
din 13 noiembrie 2009 emisă de Consiliul Concurenței,
s-a constatat, încălcarea
de către mai multe autorități administrative locale, între care și recurenții, a
dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată; în
ce-i privește pe recurenți, s-a reținut că încheierea actului adițional nr. 17
din 20 octombrie 2004 care a prelungit durata contractului public de delegare a
gestiunii serviciului de salubrizare din 11 noiembrie 1999 pentru încă 5 ani, respectiv
până la data de 25 octombrie 2009, este greșită, stabilindu-se în sarcina acestora,
ca măsuri de restabilire a mediului concurențial, în cazul în care optează pentru
delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare, să procedeze în acest sens
în baza unei licitații publice, prin care să asigure transparența și egalitatea
de tratament între agenții economici interesați să intre pe această piață.
Nu este întemeiată critica
recurenților referitoare la greșita apreciere a instanței de fond cu privire la
încălcarea de către aceștia a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea concurenței
nr. 21/1996.
Astfel, conform acestor
dispoziții legale, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, „
Sunt
interzise orice acțiuni ale organelor administrației publice centrale sau locale,
având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea
concurenței, în special: a) să ia decizii care limitează libertatea comerțului sau
autonomia agenților economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale;
b) să stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici”.
De asemenea, la data încheierii
de către autoritățile recurente a actului adițional nr. 17 din 20 octombrie 2004,
erau în vigoare prevederile următoarelor acte normative:
- O.G. nr. 87/2001
privind
serviciile publice de salubrizare a localităților
, potrivit căreia „
Delegarea
gestiunii și concesionarea serviciilor publice de salubrizare către operatorii atestați
se fac prin licitație publică, în conformitate cu prevederile regulamentului de
delegare a serviciilor publice locale
” [art. 14 alin. (5)] și „
operațiunile
de delegare (a gestiunii serviciilor publice de salubrizare – n.r.) se pot realiza
numai prin licitație publică organizată în condițiile legii
” art. 21 lit. e);
- O.U.G. nr. 60/2001 privind
achizițiile publice, conform căreia „Principiile care stau la baza atribuirii contractului
de achiziție publică sunt: a) libera concurență, respectiv asigurarea condițiilor
pentru ca orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii,
indiferent de naționalitate, să aibă dreptul de a deveni, în condițiile legii, contractant”
[art. 2 lit. a)];
- Legea serviciilor publice
de gospodărie comunală nr. 326/2001, potrivit căreia „În exercitarea competenței
și a responsabilității autoritățile administrației publice locale au următoarele
obligații față de utilizatorii serviciilor publice de gospodărie comunală: a) delegarea
gestiunii, respectiv gestiunea directă a serviciilor publice de gospodărie comunală,
pe criterii de competitivitate și eficiență managerială” [art. 13 alin. (1)
lit. a)].
Or, prin măsura prelungirii
valabilității contractului de salubrizare în discuție, cu nerespectarea prevederilor
legale referitoare la aplicarea principiului liberei concurențe în cadrul acestui
domeniu de activitate, respectiv a obligativității procedurii licitației publice,
menționate mai sus, au fost, evident, încălcate dispozițiile art. 9 alin. (1) din
Legea concurenței nr. 21/1996, acțiunea autorităților recurente reprezentând o intervenție
a administrației publice locale, prin care are loc o denaturare a concurenței, în
sensul prevederilor legale amintite.
Nici critica prin care
se susține că autoritățile recurente, respectiv Primarul sectorului 3 al Municipiului
București și Consiliul Local al sectorului 3 al Municipiului București, nu pot fi
subiecți activi ai încălcării dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea concurenței
nr. 21/1996 nu poate fi primită, întrucât, așa cum rezultă din prevederile legale
citate mai sus, obligațiile referitoare la aplicarea, în domeniul de activitate
supus discuției, a principiului liberei concurențe revin „autorităților administrației
publice locale”, din această categorie făcând parte și autoritățile recurente, în
raport cu dispozițiile art. 78 și 80 din Legea administrației publice locale
nr. 215/2001, care sunt suficient de explicite și nu lasă loc de interpretare cu
privire la acest aspect.
Înalta Curte reține, de
asemenea, că în cauză, contrar susținerii recurentelor, nu sunt incidente dispozițiile
cuprinse în teza finală a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996.
Astfel, conform acestor
prevederi legale, „Dispozițiile prezentei legi se aplică actelor și faptelor care
au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței
săvârșite de (…) b) organele administrației publice centrale sau locale, în măsura
în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin
în operațiuni de piață, influențând direct sau indirect concurența, cu excepția
situațiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea
unui interes public major.”
Excepția la care se referă
teza finală a dispozițiilor legale citate vizează, așadar, două ipoteze: existența
unei/unor legi care, prin norme exprese și pentru rațiuni explicite, să deroge de
la aplicarea principiului liberei concurențe, pe de o parte, și existența unui interes
public major, a cărui apărare să justifice decizia organelor administrației publice
de influențare a concurenței, pe de altă parte.
Or, în cauză, autoritățile
recurente nu au făcut dovada că au acționat în virtutea uneia dintre aceste ipoteze,
care să justifice derogarea de la respectarea principiului liberei concurențe.
Pentru considerentele
arătate, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind incident
nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul
art. 312 alin. (1) teza a II-a din același Cod, coroborat cu art. 20 din Legea
nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanții Primarul sectorului 3 al Municipiului București și Consiliul Local
al sectorului 3 al Municipiului București împotriva sentinței nr. 4939 din 07 decembrie
2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 27 septembrie 2012.