ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4371/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 ianuarie 2010,

reclamanții Consiliul local al sectorului 2 și Primarul sectorului 2 au

solicitat anularea deciziei din 13 noiembrie 2009 emisă de pârâtul Consiliul

Concurenței cu privire la încălcarea art. 9 alin. (1) Legea nr. 21/1996,

republicată, de către autoritățile administrației publice locale din municipiul

București, prin intervențiile acestora pe piața serviciului de salubrizare a

localităților.

În motivarea acțiunii,

s-a arătat că, prin decizia contestată pârâtul a impus față de autoritățile publice

locale din municipiul București, între care și Primăria sectorului 2, măsura organizării

de licitații publice pentru delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare,

astfel încât să se asigure transparența și egalitatea de tratament între agenții

economici interesați să intre pe această piață, iar perioada de valabilitate a fiecărui

contract să fie proporțională cu aceea necesară amortizării investiției.

Reclamanții au apreciat

ca nelegal și netemeinic modul în care Consiliul Concurenței a justificat încălcarea

dispozițiilor art. 9 alin. (1) Legea nr. 21/1996, deși pentru delegarea gestiunii

serviciului public de salubrizare s-a încheiat contractul din 25 octombrie 1999

cu perioadă de valabilitate de 5 ani și cu obligația prelungirii termenului, conform

prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Existența acestui contract,

cu valabilitatea prelungită prin actul adițional din 21 octombrie 2004, a fost considerată

de reclamanți ca temei pentru lipsa de incidență în cazul lor a dispozițiilor legale

referitoare la obligația organizării unor forme de concurs de oferte pentru delegarea

gestiunii serviciului public de salubrizare.

În acest sens, reclamanții

au invocat prevederile art. 298 O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora, contractele

în curs de executare și procedurile de atribuire în curs de desfășurare la data

intrării în vigoare a actului normativ respectiv se definitivează pe baza prevederilor

legale în vigoare la data inițierii lor.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată

prin sentința civilă nr. 3472 din 21 septembrie 2010, constatând legalitatea deciziei

din 13 noiembrie 2009 emisă de Consiliul Concurenței.

Instanța de fond a reținut

că decizia atacată s-a întemeiat pe obligația autorităților publice de a lua decizii

conforme cu dezideratul asigurării concurenței impus de dispozițiile art. 9

alin. (1) Legea nr. 21/1996, care prevăd că, sunt interzise orice acțiuni ale organelor

administrației publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect

restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, în special, să ia decizii

care limitează libertatea comerțului sau autonomia agenților economici ce se exercită

cu respectarea reglementărilor legale sau să stabilească condiții discriminatorii

pentru activitatea agenților economici.

Din acest punct de vedere

s-a considerat că Primăria sectorului 2 avea posibilitatea să organizeze în anul

2004 o nouă licitație pentru atribuirea contractului de salubrizare, nefiind obligată

să prelungească durata contractului din 25 octombrie 1999 peste termenul de 5 ani

stabilit inițial.

Instanța de fond a apreciat

că, prelungirea acestui contract pentru încă o perioadă de 5 ani a avut ca efect

avantajarea societății contractante și implicit, împiedicarea concurenței, fiind

astfel încălcate dispozițiile legale susmenționate.

Deși autoritățile publice

beneficiază de o marjă de apreciere în luarea deciziilor, decizia de prelungire

a duratei contractului din 25 octombrie 1999 a fost caracterizată de instanța de

fond ca depășind această marjă de apreciere, deoarece a fost contrară prevederilor

art. 9 alin. (1) Legea nr. 21/1996, pe care s-au întemeiat decizia emisă de pârâtul

Consiliul Concurenței.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs reclamanții Consiliul Local al sectorului 2 și Primarul sectorului

2, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării

deciziei din 13 noiembrie 2009 emisă de Consiliul Concurenței.

Recurenții au susținut

că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 298 O.U.G.

nr. 34/2006, conform cărora a fost legal prelungită durata contractului din 25 octombrie

1999 și nu se impunea să fie reziliat.

De altfel, recurenții

au învederat că, prin Caietul de sarcini pct. III, care face parte integrantă din

contract, s-a prevăzut că, durata contractului de achiziție este de 10 ani, cu posibilitatea

prelungirii prin hotărârea consiliului general al municipiului București, cu acordul

scris al ambelor părți.

În condițiile în care,

la momentul atribuirii contractului, a fost asigurată concurența agenților economici

pentru a intra pe piața de salubrizare, recurenții au susținut că, prelungirea contractului

nu poate fi considerată ca aducând atingere concurenței.

Recurenții au mai arătat

că, nu au fost analizate de instanța de fond apărările referitoare la investițiile

efectuate în perioada derulării contractului pentru asigurarea calității serviciului

de salubrizare cu mijloace financiare reduse. De asemenea, s-a considerat că nu

a fost avută în vedere situația de la finele anului 2004, când nu era finalizat

cadrul legislativ privind organizarea serviciilor de salubrizare și nu se prevedea

în mod clar dacă obligația organizării licitației aparținea municipiului București

sau sectoarelor 1-6, ca subdiviziuni administrative.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond a analizat

corect aplicarea în timp a actelor normative din materia serviciilor de salubrizare,

constatând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 298 O.U.G. nr. 60/2001,

deoarece acestea se referă la efectele în derulare ale contractelor legal încheiate

și nu pot avea ca obiect convenții contrare reglementărilor anterioare.

Astfel, se reține că,

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006, erau aplicabile dispozițiile

O.U.G. nr. 60/2001, ale Legii nr. 326/2001, ale O.G. nr. 87/2001, nr. 71/2002 și

ale H.G. nr. 955/2004, conform cărora, Primăria sectorului 2, în calitate de autoritate

contractantă, avea obligația să reorganizeze serviciile de salubrizare în modalitățile

și conform procedurilor impuse prin aceste acte normative.

Reglementarea în vigoare

la data prelungirii duratei contractului din 25 octombrie 1999 prin actul adițional

din 21 octombrie 2004 a prevăzut în mod neechivoc obligația organizării de licitație

pentru operațiunile de delegare a gestiunii serviciilor publice de salubrizare a

localităților.

Încălcarea acestei obligații

de către Primăria sectorului 2 a fost de altfel constatată și în raportul de control

întocmit la 21 mai 2008 de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea

Achizițiilor Publice, raport care nu a fost contestat de către recurenți și care

a fost avut în vedere la emiterea deciziei din 13 noiembrie 2009 a Consiliului Concurenței.

Din acest motiv, instanța

de fond a considerat în mod judicios că sunt nefondate apărările invocate prin acțiune

privind posibilitatea încheierii contractului pe o durată de 10 ani, cu posibilitatea

prelungirii sau cele referitoare la volumul investițiilor efectuate pe durata executării

contractului pentru asigurarea calității serviciului de salubrizare cu mijloace

financiare reduse.

Pentru aceleași considerente,

nu sunt întemeiate nici susținerile prin care s-a invocat în recurs caracterul neclar

al legislației de la finele anului 2004 cu privire la titularul obligației de a

organiza licitația pentru delegarea gestiunii serviciilor de salubrizare și aceasta

cu atât mai mult cu cât, Primăria sectorului 2 nu a contestat calitatea sa de parte

în contractul din 25 octombrie 1999 și respectiv, în actul adițional din 21 octombrie

2004.

Față de aspectele expuse,

constatând că nu există motive pentru casarea sau pentru modificarea hotărârii atacate,

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Local

al sectorului 2 București și Primarul sectorului 2 București împotriva sentinței

nr. 3472 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie

2011.