ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.02.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2018

HOTĂRÂRE
22.02.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta S.C. A. S.R.L. Pitești a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării Notei nr. x din 11 martie 2015, prin care s-a aplicat sancțiunea retragerii pentru patru ani a certificatului de agreare nr. x/21.02.2014.

La termenul de judecată din data de 11.08.2015, instanța a pus din oficiu în discuția părților excepția de inadmisibilitate a cererii privitoare la suspendarea executării actului administrativ, întrucât Nota nr. x/11.03.2015 este un act premergător care nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 111/F-CONT din 11 august 2015, Curtea de Apel Pitești a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru constată că, în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a solicitat anularea actului administrativ constând în Nota nr. x din 11 martie 2015, comunicată reclamantei în data de 22 aprilie 2015, prin care s-a aplicat sancțiunea retragerii pentru patru ani a certificatului de agreare nr. x/21.02.2014, în temeiul art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată; totodată, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, a solicitat suspendarea actului administrativ până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Prin sentința nr. 184 din 26.11.2015, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Cu privire la fondul recursului

Completul de filtru, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reținute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Înalta Curte constată că, în cauză, după cum s-a reținut și prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului - comunicat părților pentru a-și prezenta punctul de vedere -, recurenta-reclamantă a formulat cerere de anulare a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, iar prin sentința nr. 184 din 26.11.2015, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea formulată de aceasta.

Această sentință constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Or, în jurisprudența sa constată, secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că o soluție de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă și o confirmare a prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaimpuându-se analiza motivele de recurs privind condiția prevenirii pagubei iminente.

Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte, apreciind că nu este incident niciun motiv de casare al hotărârii recurate, va respinge recursului, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de S.C."A." S.R.L. împotriva sentinței nr. 111/F - Cont din 11 august 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-06-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2020
Ședința publică din data de 23 iunie 2020 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 13.09.2017
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #148174)
în mod eronat a considerat instanța de fond că excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare nu este un capăt de cerere, respingând ca inadmisibilă cererea de completare a hotărârii. În acest sens se arată că excepția inadmi
ÎCCJ 2015-04-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1639/2015
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 3.141 din data de 18 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
ÎCCJ 2018-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2018
în termenul legal de 30 de zile. În ceea ce privește sentința de completare, nr. 168/26.01.2016, pârâtul a susținut prin recursul exercitat împotriva acestei hotărâri că, este dată pe baza unor motive străine de natura cauzei și cu aplicare
ÎCCJ 2016-06-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2016
) din Constituția României, art. 12 alin. (1) și art. 555 C. civ., art. 7, 14, 15, 16, 17, 20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale U.E. Executarea actului este de natură a-i cauza recurentului grave pagube materiale și sociale, rapo
Sursă