ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1639/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 3.141 din data de 18 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei de interes în formularea cererii, așa cum a fost restrânsă; a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la anularea programului de transport interjudețean valabil în perioada 1.05.2013 - 30.06.2019, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română; s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea celorlalte capete de cerere.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, arătându-se că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, a dispozițiilor art. 1, 23, 42 și 43 din O.G. nr. 27/2012 și a dispozițiilor art. 59 din Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 modificat prin Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 1.640/2012.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Procedura de examinarea a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 15 iulie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 6 octombrie 2014.

Procedura derulată în fața instanței de recurs

Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2014, după pronunțarea încheierii din acea dată, aflată la dosar, recurenta-reclamantă SC A. SRL a solicitat să se ia act că renunță la acțiunea ce formează obiectul acestui dosar, solicitare reiterată și prin cererea înregistrată la dosar la data de 15 aprilie 2015.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că, la data de 06 octombrie 2014, reclamanta SC A. SRL a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a admite recursul și a anula hotărârea recurată, luând act de renunțarea recurentei-reclamante la judecarea cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. ia act de renunțarea recurentei-reclamante la judecarea cauzei care face obiectul dosarului nr. x/2013.

Dispune anularea Sentinței nr. 3.141 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 aprilie 2015.

Procesat de ED