ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de competență de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
1.
Obiectul acțiunii judiciare
Prin
cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 august 2011 pe rolul
Tribunalului Botoșani, reclamantul N.L., în contradictoriu cu pârâta Garda
Financiară Botoșani, a contestat preavizul din 23 iunie 2011 emis de Garda
Financiară Botoșani, solicitând anularea acestuia, întrucât nu este un act
administrativ și, prin urmare, conținutul său nu poate produce efecte juridice
în ceea ce privește execuția și stingerea raportului de serviciu în relația sa
cu pârâta.
Hotărârea primei instanțe aflate în
conflict
Prin Sentința nr. 2390 din 24 mai 2012,
Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Botoșani,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu privire la
cererea formulată de reclamantul N.L., în contradictoriu cu pârâta Garda
Financiară, secția Botoșani și a declinat competența de soluționare a cererii
în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul
a reținut că, în speță, se contestă preavizul din 23 iunie 2011 emis de Garda
Financiară Botoșani, act care nu produce efecte juridice de sine stătător,
pentru a putea fi analizat conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
554/2004, întrucât prin acest preaviz este doar anunțat reclamantul asupra
susținerea examenului pentru numirea în funcție, urmând ca față de rezultatul
examenului raportul de serviciu să fie modificat sau să înceteze.
Ca urmare, instanța a apreciat că în cauză
sunt incidente dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, fiind vorba
despre un act premergător actului de eliberare din funcție, singurul care poate
fi analizat în principal, cu ocazia acestei analize putând fi verificat și
Preavizul.
Cum potrivit art. 3 alin. (4) din H.G. nr.
1324/2011, Comisarul general al GF - Comisariatul General este cel care
numește, angajează, sancționează și eliberează din funcție personalul de
execuție din Garda Financiară, deci cel care emite actul administrativ
principal, devin incidente prevederile legii cadru în materia contenciosului
administrativ - Legea nr. 554/2004, iar pornind de la rangul Comisarul general
al GF - Comisariatul General, de instituție centrală, curtea de apel este
competentă să soluționeze aceste litigii, în temeiul art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate
în conflict
Prin Sentința nr. 335 din 22 octombrie 2012,
Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Suceava,
invocată de pârâta Garda Financiară Botoșani, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de
competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și
Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de
apel a constatat că, în speță, reclamantul a înțeles să conteste actul emis de
Garda Financiară, secția județeană Botoșani, autoritate publică județeană,
astfel încât, potrivit normelor de competență mai sus invocate, cenzurarea
legalității acestui act - pentru motivele evocate de reclamant - revine în
competența Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal.
În raport de criteriile precizate în lege
pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios
administrativ, în speță cel al rangului autorității emitente, nu prezintă
relevanță juridică aspectele evocate de prima instanță, respectiv faptul că
actul emis de pârâtă nu produce efecte juridice în sensul Legii nr. 554/2004,
că pârâta nu avea competențe legate de emiterea actului, întrucât aceste
aspecte țin mai degrabă de fondul cauzei și urmează a fi analizate de instanța
competentă.
Regulatorul de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va
pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale
incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate
în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată
formulată, reclamantul a contestat adresa din 23 iunie 2011 emisă de Garda
Financiară, secția județeană Botoșani, prin care autoritatea pârâtă, în
derularea raportului de serviciu cu reclamantul, îl informează pe acesta cu
privire la o serie de măsuri care vizează în principal funcția publică de
execuție pe care reclamantul o ocupă - comisar clasa I, grad profesional
superior, clasa 59 de salarizare, gradația 5 - în cadrul pârâtei, respectiv
faptul că, potrivit H.G. nr. 1324/2009 și, respectiv Ordinului Președintelui
ANAF nr. 2253/2011, s-a procedat la reorganizarea Gărzii Financiare și că,
urmare acestei reorganizări, funcția publică ocupată de reclamant a fost
desființată, astfel încât, adresa comunicată reclamantului reprezintă preaviz
de 30 zile calendaristice și, în același context, reclamantului îi sunt
prezentate o serie de variante privind posibilități de ocupare a unor funcții
publice vacante corespunzătoare potrivit noii structuri aprobate, precum și
termenele și modalitățile în care reclamantul își poate exprima și comunica
opțiunea.
Înalta Curte constată că preavizul contestat
(dosarul tribunalului) a fost emis de secția județeană Botoșani a Gărzii
Financiare.
Or, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de
autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5
miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale,
iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se
soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale
curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Deci, în privința competenței materiale,
legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a
actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte
cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act
administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul
local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de
instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține
unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de contencios
administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau
instituții centrale, cu competență națională.
În cauză, actul administrativ este emis de
Secția Județeană Botoșani a Gărzii Financiare, unitate teritorială a Gărzii
Financiare care funcționează în subordinea Comisariatului General, conform art.
5 alin. (1) din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii
Financiare, modificată și completată prin H.G. nr. 566/2011.
Rezultă că emitentul actului administrativ
contestat este o autoritate publică județeană, astfel că, față de criteriul
rangului autorității publice prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Botoșani,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Totodată, Înalta Curte reține că, referitor
la litigiile privind funcționarii publici, avute în vedere de dispozițiile art.
109 din Legea nr. 188/1999 republicată (2), în jurisprudența sa constantă,
secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și
Justiție a reținut criteriul rangului local sau central al structurii/
instituției/autorității în cadrul căreia s-a realizat raportul de serviciu al
funcționarului public.
Or, în cauză, din dispozițiile generale ale
O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare și ale H.G. nr.
1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, rezultă că
Secțiile județene și Secția Municipiului București sunt structuri
administrative de nivel județean care au competențe proprii și autonomie
funcțională, aflate în subordinea Comisariatului General.
Astfel fiind, în cauza de față, competența de
soluționare aparține Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și
fiscal, raportul de funcție al reclamantului realizându-se în cadrul unei
structuri administrative de nivel județean, nu central.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamantul N.L. în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară,
secția județeană Botoșani, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12
martie 2013.
Procesat
de GGC - CL