ÎCCJ, Decizia nr. 61/2019

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 199 din 5 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018 s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 37 din 27 martie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație în anulare revizuenții A. și B., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate ca fiind dată de o instanță necompetentă absolut și reluarea judecății pricinii, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

În susținerea acesteia, s-a menționat că hotărârea atacată a fost dată de o instanță necompetentă absolut, în condițiile în care componența Completului de 5 judecători a fost stabilită în afara regulilor edictate de legiuitor și cu nerespectarea normelor constituționale; contestatorii au făcut trimitere la decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, solicitând să se dea prevalență garanțiilor convenționale ale art. 6 parag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și să se constate că, potrivit art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prezenta cerere reprezintă singura cale procedurală (recurs efectiv) prevăzută de legea internă pentru anularea hotărârii în revizuire pronunțate de o instanță necompetentă absolut, cu înfrângerea principiilor unui proces echitabil.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimata Inspecția Judiciară s-a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare, în raport cu prevederile art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora pe calea contestației în anulare pot fi atacate numai hotărârile pronunțate în recurs și nu în revizuire, cum este cazul în speță. Intimata a invocat și inadmisibilitatea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 5 noiembrie 2018, când s-a pronunțat decizia atacată.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Conform art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia".

În ceea ce privește motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., se constată că acesta a fost invocat pur formal de către contestatori, fără a fi formulate niciun fel de susțineri referitoare la nelegala citare a acestor părți în litigiul soluționat prin decizia contestată.

Analizând contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succedă.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, contestația în anulare vizează o decizie pronunțată în revizuire, or, potrivit textelor de lege incidente anterior expuse, pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile instanțelor de recurs și cele ale instanțelor de apel nesupuse recursului.

Se constată, așadar, că nu este admisibilă contestația în anulare formulată ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 503 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale determinate ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Înalta Curte mai reține că art. 13 din Convenție, la care fac trimitere contestatorii, garantează existența în dreptul intern a unei căi de atac care permite prevalarea de drepturile și libertățile consacrate de convenție.

Or, se constată că în dreptul intern există un mijloc procedural eficient, care răspunde cerințelor articolului 13 invocat, și anume calea de atac ce trebuie exercitată cu respectarea cerințelor impuse de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., atunci când se invocă încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 199 din 5 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2019.

Procesat de GGC - GV