ÎCCJ, Decizia nr. 265/2019

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

I. Hotărârea a cărei anulare se cere

Prin Decizia nr. 74 din 25 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a anulat cererile privind excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în cauză, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene și suspendarea judecății, formulate de revizuenta A., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 51 din 19 martie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018, și a obligat revizuenta la plata sumei de 3.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata B., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

În motivarea deciziei, s-a reținut că, în ședința publică din 25 februarie 2019, instanța a dispus citarea revizuentei cu mențiunea semnării cererii de revizuire și a actelor depuse ulterior, sub sancțiunea anulării cererii, citația cu această mențiune fiind primită de revizuentă la data de 5 martie 2019; cum revizuenta nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității și aduse la cunoștință de către instanță, potrivit dispozițiilor art. 196 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus anularea cererilor astfel depuse la dosar.

Cu privire la cererea de revizuire, s-a arătat, referitor la art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., că prima condiție ce trebuie analizată în cauză este aceea a pronunțării asupra fondului sau evocării fondului prin hotărârea atacată, or, prin hotărârea atacată s-a soluționat o contestație în anulare, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, deci nu s-a evocat fondul. În consecință, s-a constatat că este inadmisibilă în raport cu această împrejurare cererea de revizuire, fapt care face inutilă cercetarea îndeplinirii condițiilor specifice pct. 5 al art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, invocată de revizuentă în prezenta cauză, s-a admis sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României și s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat de Legea nr. 255/2013. Or, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că revizuenta A. nu a formulat, în niciun stadiu al pricinii, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale ce au făcut obiectul analizei în Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, astfel încât s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire și cu privire la cazul consacrat de dispozițiile pct. 11 al art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Contestația în anulare

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii contestate și rejudecarea cauzei de către un complet legal compus, indicând ca temei prevederile art. 503 alin. (1) și art. 503 alin. (2) pct. 1 și 2 din C. proc. civ.

În motivare, a arătat că hotărârea este expresia nelegalei citări, după cum rezultă din înscrisurile de la dosar, instanța efectiv refuzând să dispună citarea revizuentei, menționând în fals că aceasta a fost citată pentru termenul din 25 martie 2019 cu obligația de a semna și actele subsecvente, nu doar acțiunea introductivă.

Totodată, hotărârea a fost pronunțată de o instanță nelegal compusă fiind respinsă cererea de către judecători nespecializați în materie disciplinară, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia în condițiile în care componența Completului de 5 Judecători a fost stabilită în afara regulilor edictate de legiuitor și cu nerespectarea normelor constituționale. În acest, sens, a făcut trimitere la o serie de acte normative și la Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, solicitând să se dea prevalență garanțiilor convenționale, precum și să se constate că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, prezenta cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea internă pentru anularea hotărârii atacate. De asemenea, decizia este și rezultatul unei erori materiale.

III. Apărările intimaților

Intimata intervenientă B. a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât este formulată împotriva unei decizii date în revizuire, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

IV. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimata-intervenientă, Înalta Curte reține că, de lege lata, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ., invocat de contestatoare drept temei al prezentei cereri:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Totodată, potrivit art. 504 - "Condiții de admisibilitate" din C. proc. civ.:

"(1) Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului."

Prin urmare, pentru motivul legat de neregularitatea procedurii de citare, reglementat de alin. (1) al art. 503 din C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare toate hotărârile definitive.

În schimb, alin. (2) (pct. 1 și 2, în speță) al art. 503 din C. proc. civ. reglementează motive pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare doar împotriva hotărârilor instanțelor de recurs, ceea ce nu este cazul deciziei a cărei anulare se cere, care a fost pronunțată într-o revizuire, iar nu în soluționarea unei cereri de recurs.

În aceste condiții, Înalta Curte va dispune respingerea excepției inadmisibilității prezentei căi de atac invocate de intimata-intervenientă și, respectiv, va analiza pe fond contestația în anulare formulată doar prin raportare la primul motiv invocat, prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. (fiind dedusă judecății o contestație în anulare obișnuită, care se poate exercita împotriva oricărei hotărâri definitive), iar nu și prin raportare la motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 din același Cod.

În acest cadru legal, Înalta Curte reține că, pentru a exista motivul de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., este necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, sancțiunea nerespectării prevederilor referitoare la procedura de citare fiind nulitatea.

Or, în speță, procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecarea cererii de revizuire a fost legal îndeplinită, regularitatea acesteia rezultând din actele de procedură efectuate de instanță și documentele depuse de contestatoare la filele x ale Dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat decizia atacată, dovezile de comunicare cuprinzând toate elementele prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității.

Situațiile expuse de contestatoare în susținerea prezentei cereri nu constituie cazuri de citare nelegală, vizând regularitatea invocării unor excepții sau formulării unor cereri incidentale, iar nu procedura de citare pentru judecarea cererii de revizuire.

Argumentele expuse de contestatoare, în sensul că era posibil, dacă se ajungea la soluționarea incidentelor procedurale, să se dispună o altă soluție și cu privire la cererea de revizuire nu este de natură să conducă la concluzia că este întemeiată invocarea nelegalei citări, autorul prezentei căi extraordinare de atac tinzând să obțină o nouă apreciere cu privire la revizuire, care, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata.

Față de aceste considerente, în baza art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 74 din 25 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ca nefondată.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata intervenientă accesorie B., Înalta Curte va dispune respingerea cererii de acordare a acestora, întrucât intimata a intervenit în proces doar pentru sprijinirea apărării formulate de Inspecția Judiciară, parte care în prezenta cauză nu a exprimat însă nicio poziție care să fie susținută suplimentar, astfel încât, în raport cu această intimată-intervenientă, contestatoarea nu se află în culpă procesuală și, deci, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata-intervenientă.

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 74 din 25 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, ca nefondată.

Respinge cererea intimatei-interveniente B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2019.

GGC - NN