ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către persoană condamnată A.. A fost obligată persoana condamnată la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 500 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a constatat că prin Sentința penală nr. 165/F din 28.08.2018, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul dispozițiilor art. 154, art. 155 din Legea nr. 302/2004, a recunoscut Sentința penală nr. x din 18.03.2016 a Tribunalului Coroanei Preston, privind pe condamnatul A.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea de 9131 zile. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 29.07.2015 la 30.05.2018, (1036 zile) și de la 31.05.2018 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a acestei sentințe.

Examinând cererea de revizuire formulată de persoana condamnată A., Curtea a apreciat că cererea de revizuire formulată în cauză nu este admisibilă în principiu, întrucât niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen. nu sunt incidente având în vedere că petentul apreciază că pedeapsa aplicată este mult prea aspră pentru faptele reținute în sarcina sa și solicită să beneficieze de anumite zile de reducere pentru că a muncit și a participat la cursuri, precizând că au apărut probe noi fără a specifica care sunt acestea și ce schimbări pot determina în ansamblul cauzei. Nu în ultimul rând, s-a constatat că pedeapsa recunoscută în România este pronunțată în Marea Britanie, iar instituția revizuirii este aplicabilă doar hotărârilor definitive care au soluționat fondul cauzei pronunțate de instanțele naționale.

Împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, A. a declarat apel.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție primind termen aleatoriu la data de 22.10.2019.

În dezbateri, apărătorul ales al apelantului revizuentul a solicitat admiterea apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, susținând că au apărut împrejurări noi, potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., respectiv faptul că, potrivit art. 132 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 modificată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, revizuentului nu i-a fost comunicată citația și hotărârea străină împreună cu actele ce o însoțesc într-o limbă pe care o înțelege.

Examinând actele dosarului și hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de A. împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Examinând cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză). Revizuentul a invocat că nu i s-a comunicat condamnatului nici hotărârea străină împreună cu actele ce o însoțesc într-o limbă pe care o înțelege, potrivit art. 132 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 modificată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. De asemenea, motivele revizuentului se referă la faptul că i s-a aplicat o pedeapsă mult prea aspră pentru fapte pe care nu le-a comis, iar în timpul executării pedepsei de 3 ani și 7 luni, a muncit, a urmat diferite cursuri educative și a respectat regulile din interiorul penitenciarelor, obținând numai rapoarte pozitive, împrejurare care nu a fost avută în vedere de instanțele române.

Referitor la cazul de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), Înalta Curte constată că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Astfel, se constată că prin Sentința penală nr. 165/F din 28.08.2018, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul dispozițiilor art. 154, art. 155 din Legea nr. 302/2004, a recunoscut Sentința penală nr. x din 18.03.2016 a Tribunalului Coroanei Preston, privind pe condamnatul A.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea de 9131 zile. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 29.07.2015 la 30.05.2018, (1036 zile) și de la 31.05.2018 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a acestei sentințe.

Înalta Curte constată că pentru a fi declarată admisibilă revizuirea bazată pe cazul invocat de condamnat, elementele noi care sprijină cererea trebuie să conducă la o soluție diametral opusă celei a cărei revizuire se solicită. Expresia "fapte sau împrejurări", stipulată în cuprinsul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se referă la probe efective, respectiv orice întâmplare, situație sau stare care poate să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în mod constant, că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un defect fundamental, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, iar atunci când este/devine cunoscut în cursul procesului, părțile au la îndemână căile ordinare de atac (Cauza Popescu Stanca contra României). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai circumstanțele nou descoperite, iar nu circumstanțele noi. Circumstanțele care au legătură cu cazul și care au existat anterior în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt nou descoperite, în timp ce circumstanțele care privesc cazul, dar au luat naștere după proces, sunt circumstanțe noi (

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 10/2017, Dosar nr. x/2017, în materie penală, publicată în M. Of. nr. 392 din 25/05/2017).

În cauză motivele revizuentului, pe lângă chestiuni procedurale (privind comunicarea hotărârii de condamnare străine), au vizat și beneficiul unor zile de reducere pentru că a muncit și a participat la cursuri în penitenciar, care nu a fost avut în vedere de instanțele române. Înalta Curte reține că această analiză nu intră în atributul instanței penale române, decizia pronunțată de instanța străină neputând fi cenzurată sub acest aspect.

Drept urmare, Înalta Curte constată că motivele de revizuire invocate în cauză nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen., astfel că, nefiind îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., în mod corect instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțate în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 116 din data de 22 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțate în Dosarul nr. x/2019.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN