ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 734/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 390 R din 12 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta intimată A. împotriva Deciziei civile nr. 120R/29 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Împotriva acestei decizii, la data de 12 decembrie 2018, recurenta intimata a formulat recurs.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta intimată A. împotriva Deciziei civile nr. 120R din 29 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Or, așa cum s-a menționat anterior, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs (având în vedere sistemul unicității căilor de atac).

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de față.

Aceasta întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac, după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului "accesorium sequitur principale".

Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speță în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 390R din 12 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL