ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

30.01.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 777 din 7 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis excepția invocată din oficiu în conformitate cu art. 47 alin. (4) C. proc. pen. și, în consecință;

În baza art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de revizuentul A., deținut în Penitenciarul Mioveni împotriva Sentinței penale nr. 777 mai 2018 a Tribunalului Dâmbovița, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 777 din 7 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în prezent aflat în Penitenciarul Mioveni, împotriva Sentinței penale nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 662/A din 3 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul a fost obligat la 100 RON cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub numărul mai sus rubricat la data de 17 ianuarie 2018, petentul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 662/A din 3 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2017 însă urmare a constatării incompatibilității tuturor judecătorilor secției penale ai acestei instanțe, Curtea de Apel Pitești a desemnat ca instanță competentă să judece prezenta cerere Tribunalul Dâmbovița în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (8) C. proc. pen.

În motivarea cererii de revizuire, s-a precizat esențialmente că ar fi incidente prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen. în sensul că în cauză ar exista împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanțele care au soluționat fondul și care ar fi de natură să ducă la o altă soluție în cauză. Acestea ar consta într-o ordonanță a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul de parchet nr. x/2006, o sesizare înregistrată sub nr. x/21.06.2006 către Prefectura Râmnicu Vâlcea, în care ar fi denunțat falsurile pentru care ar fi fost acuzat fie ca le-ar fi executat fie ca le-ar fi acceptat de conivență cu o altă persoană condamnată, sesizări la Ocolul Silvic Voineasa din anul 2006.

Revizuentul a mai susținut că ar fi revendicat alături de familia sa suprafețe de teren aflate pe cei 3 munți la care face referire dosarul (fiind depuse anumite mijloace de probă în acest sens) aspect ce ar demonstra că nu ar fi avut nici un interes să-l ajute pe B. și C. în reconstituirea drepturilor de proprietate în sensul în care a fost acuzat.

În plus, la termenul din 7 mai 2018 a fost depus la dosar un Protocol din 2009 încheiat între DNA și SRI asupra colaborării dintre aceste instituții, revizuentul arătând prin apărător că anumite probe de la dosar ar fi rezultatul acestei colaborări, revizuentul fiind interceptat de SRI în intervalul 2009 - 2014.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 453 lit. f) C. proc. pen. petentul a arătat că urmare a deciziilor Curții Constituționale a României din 22 iunie 2017, respectiv 405/2016, ar fi fost dezincriminată infracțiunea de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat.

A fost atașat dosarul de fond al Tribunalului Vâlcea nr. 1043/90/2012, dar și Ssentința penală nr. 100/2017 a Tribunalului Vâlcea definitivă prin Decizia penală nr. 325 din 27 martie 2018 a Curții de Apel Pitești.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că prin Sentința penală nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 662/A din 3 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru un concurs de infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art. 248 și art. 248

C. pen. anterior rap. la art. 13

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Referitor la cererea de revizuire, tribunalul a constatat că nu se mai poate repune în discuție pe calea revizuirii reinterpretarea probelor administrate într-un dosar, astfel cum solicită revizuentul pentru a se acredita că soluția retrocedării ar fi corectă, pentru că statul nu ar fi avut drept asupra munților respectivi. Aspectele învederate asupra fondului sau asupra unor înscrisuri ce se referă la acțiuni de retrocedare ale familiei sale pentru suprafețe din munții respectivi nu au nici o relevanță asupra soluției de condamnare ce a vizat un fapt pozitiv - restituirea frauduloasă către terții care au falsificat un act în legătură cu dreptul de proprietate, a unor suprafețe de pădure. Nici repunerea în discuție a probatoriului administrat în cauză pe motiv că actualmente Curtea Constituțională a României ar fi pronunțat hotărâri din care să reiasă faptul că s-ar încălca drepturile fundamentale ale omului prin implicarea Serviciului Român de Informații în procesul administrării unor probe (interceptarea convorbirilor telefonice în cauză) nu este posibilă pe calea revizuirii, neputând fi încadrată într-unul dintre motivele prevăzute expres de lege pentru a interveni revizuirea hotărârii de condamnare.

S-a mai reținut de către instanța de fond că nici existența unui protocol încheiat în anul 2009 între Direcția Națională Anticorupție (organ de urmărire penală ce a realizat ancheta în cauză) și Serviciul Român de Informații și care s-ar reflecta în cauză printr-un sprijin logistic al efectuărilor interceptărilor convorbirilor telefonice (inclusiv ale revizuentului) nu are semnificația unui înscris nou care să dovedească o situație de fapt contrară și să ducă la netemeinicia hotărârii de condamnare.

În final, s-a constatat că cerere de revizuire nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen. motiv pentru care instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă, cu consecința obligării revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva Sentinței penale nr. 777 din 7 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în termen legal a declarat apel inculpatul A. care, fiind deținut în Penitenciarul Mioveni unde a fost citat pentru fiecare termen de judecată, a solicitat repetat și constant ca în conformitate cu dispozițiile art. 364 alin. (4) C. proc. pen., cauza să fie soluționată în lipsa sa.

În ședința dezbaterilor, în prezența apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, Curtea a pus în discuție cu prioritate excepția de necompetență a soluționării apelului exercitat în cauză și luând concluziile procurorului de ședință și ale apelantului-revizuent prin avocat, astfel cum au fost consemnate în partea introductivă a deciziei de față, constată următoarele:

S-a arătat că revizuentul A. a adresat cererea sa Tribunalului Vâlcea, fiind înregistrată sub nr. x/2017 însă urmare admiterii cererilor de abținere formulate de toți judecătorii secției penale a instanței respective, Curtea de Apel Pitești, ca instanță ierarhic superioară în sensul dat de art. 68 alin. (8) C. proc. pen. a desemnat Tribunalul Dâmbovița ca fiind competent să soluționeze cererea de revizuire.

La această din urmă instanță, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2018 și a fost soluționată prin Sentința penală nr. 777 pronunțată 7 mai 2018, ce face obiectul controlului de legalitate și temeinicie în apelul de față, exercitat de apelantul-revizuent și înregistrat la Curtea de Apel Ploiești cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează normele de competență fiindcă spre deosebire de procedura strămutării, al cărei efect similar cu cel de desemnare a unei instanțe egale în grad cu cea în fața căreia s-au formulat cererile de abținere, este acela de prorogare de competență.

În pofida acestui efect, cele două instituții procesual penale au norme diferite de competență.

Astfel, prin voința legiuitorului, numai în cazul strămutării unei pricini, norma procesual penală care este de strictă și imediată aplicare, prevede expres prin art. 75 alin. (1) și (4) C. proc. pen., că după strămutare, contestațiile și celelalte căi de atac se judecă de instanțele corespunzătoare din circumscripția instanței la care cauza a fost strămutată, situație valabilă și în ipoteza rejudecării dispuse după admiterea apelului.

Drept urmare, s-a arătat că, dacă voința legiuitorului ar fi fost aceeași și în situația desemnării unei instanțe egale în grad cu cea în fața căreia s-au formulat și admis cererile de abținere ale tuturor judecătorilor, prevăzută de art. 68 alin. (8) C. proc. pen., la fel ca și în ipoteza strămutării, ar fi instituit reguli de competență derogatorie de la cele de drept comun care fiind imperative, în caz de încălcare sunt sancționate cu nulitatea.

În consecință, cum norma procesuală nu permite analogia pe de o parte, iar pe de alta, Curtea de Apel Ploiești nu a fost desemnată la rândul ei să soluționeze apelul de față printr-o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii prevăzute de art. 68 alin. (8) C. proc. pen., precum în cazul primei instanțe, s-a constatat că nu există nici un fundament legal care să permită judecarea căii de atac de către o altă curte de apel decât cea competentă potrivit legii și care este Curtea de Apel Pitești ca instanță de control judiciar față de Tribunalul Vâlcea, unde cererea de revizuire a fost corect depusă inițial de revizuentul A..

Prin Decizia penală nr. 1130/A din data de 5 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis excepția ridicată de către revizuentul A., în prezent aflat în Penitenciarul Mioveni.

În baza dispozițiilor art. 50 C. proc. pen. s-a declinat competența soluționării apelului în favoarea Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 51 C. proc. pen. s-a constatat intervenit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Analizând excepția invocată de apelant, Curtea a constatat că acesta este fondată având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (2) din C. proc. pen. curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și tribunale.

Din textul de lege enunțat rezultă că legiuitorul a instituit regula generală conform căreia apelurile formulate împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii și tribunale sunt soluționate de curtea de apel în circumscripția căreia se află judecătoriile și tribunalele ale căror hotărâri sunt apelate.

Având în vedere că Sentința penală nr. 777 din 7 mai 2018 a fost pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, tribunal ce se află în circumscripția Curții de Apel Ploiești, rezultă cu evidență că această din urmă curte de apel este competentă să soluționeze prezenta cale de atac, dispozițiile art. 38 alin. (2) C. proc. pen. stabilind competența curții de apel în funcție de instanța care a pronunțat hotărârea ce este apelată, iar nu în funcție de instanța la care a fost inițial înregistrată cauza.

Curtea a constatat că nu există niciun text de lege care să deroge de la regula generală impusă de art. 38 alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile art. 75 alin. (1) din același cod reluând aceeași soluție legislativă instituită prin dispozițiile legale anterior menționate.

Examinând conflictul de competență ivit între Curtea de Apel Ploiești și Curtea de Apel Pitești, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. proc. pen. curtea de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și tribunale.

În prezenta cauză, revizuentul A. a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 777 din data de 7 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, tribunal care se află în circumscripția Curții de Apel Ploiești.

Din actele dosarului rezultă că obiectul cauzei îl constituie cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 662/A din data de 3 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, cauza fiind înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vâlcea.

Însă, datorită constatării incompatibilității tuturor judecătorilor secției penale din cadrul Tribunalului Vâlcea, Curtea de Apel Pitești a desemnat ca instanță competentă să judece prezenta cerere Tribunalul Dâmbovița în conformitate cu dispozițiile art. 68 alin. (8) C. proc. pen.

Din modul de organizare ierarhică a instanțelor judecătorești, calea de atac nu poate fi soluționată decât de o instanță de control judiciar, care este instanța ierarhic superioară în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 777 din data de 7 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este Curtea de Apel Ploiești.

În baza art. 51 alin. (6) C. proc. pen. va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe revizuentul A. în favoarea Curții de Apel Ploiești, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.