ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.11.2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4134/2018

HOTĂRÂRE
22.11.2018
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4134/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 06.02.2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. Târgu Mureș, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a formulat plângere împotriva deciziei de invalidare nr. 11989/27.10.2016, emisă de ANRP București - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu privire la Dosarul nr. x/2011, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de invalidare nr. 11989/27.10.2016, emisă de ANRP - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu cheltuieli de judecată.

Temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 205 C. proc. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 165/2013.

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar, reclamanta a indicat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților București.

Prin Sentința civilă nr. 649 din 12 mai 2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins contestația în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins contestația formulată de contestatoarea A. Târgu Mureș în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea A. Târgu Mureș.

Prin Decizia civilă nr. 49A din 10 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

Împotriva acestei ultime hotărâri, contestatoarea a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, iar, în rejudecare, să se dispună anularea deciziei de invalidare nr. 11989/27.10.2016, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 8 mai 2018.

La data de 30 august 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 6 septembrie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

În cauză, contestatoarea a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil, întrucât acțiunea promovată este una evaluabilă în bani, fiind incidente în acest caz dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 369/30.05. 2017 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv din art. VIII alin. (2) a Legii nr. 2/2013.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ce a constituit temeiul juridic al acțiunii contestatoarei, stipulează:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, așadar, din interpretarea sistematică a textelor de lege evocate anterior, că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013, este apelul.

Înalta Curte reține că obiectul cererii deduse judecății îl constituie plângerea contestatoarei A. Târgu Mureș, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, în sensul de a se dispune anularea deciziei de invalidare nr. 11989/27.10.2016, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 35 ale Legii nr. 165/2013, enunțate anterior, Decizia civilă nr. 49A din data de 10 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată nu este susceptibilă de recurs, o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. care are suprimată calea de atac a recursului.

Nu pot fi reținute argumentele invocate de contestatoare în punctul de vedere depus la raport, în sensul admisibilității recursului pe considerentul că acțiunea promovată are un caracter patrimonial, care îi deschide calea la recurs potrivit celor stipulate în Decizia nr. 369/30.05.2017, pronunțată de Curtea Constituțională, cu privire cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, la care se referă alin. (2) al art. VIII din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte constată că, prin raportare la conținutul cererii de chemare în judecată și la temeiul juridic invocat, acțiunea contestatoarei este supusă prevederilor speciale ale Legii nr. 165/2013, neputând fi calificată drept una evaluabilă în bani, de natură să atragă incidența dispozițiilor Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale.

Așa fiind, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de reclamanta A. Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 49A din 10 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 49A din 10 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2043/2019
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1131 din 8 septembrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive privind pe pârâții Autoritatea Națională pentru Resti
ÎCCJ 2018-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3618/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x din 24 aprilie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu
ÎCCJ 2018-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3617/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x din 24 aprilie 2015, reclamanta A., a solicitat, în contradictori
ÎCCJ 2017-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1775/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 18 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăț
ÎCCJ 2018-12-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5355/2018
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș, sub nr. x/2016 la data de 30.08.2016, formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimații B. și C., a solicitat ad
Sursă