Decizia nr. 2379/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație împotriva sentinței nr. 131/2016 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Academia de Studii Economice a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x și a deciziei nr. 01/812/ES/18.05.2015 privind soluționarea contestației depuse.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 131 din 21 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile legale menționate, precum și de împrejurarea că S.C. A. S.R.L. avea sediul social în municipiul București, s-a observat că în mod corect a reținut pârâtul că acest ofertant avea obligația de a depune certificat de atestare fiscală emis de către organul fiscal competent de la domiciliul său fiscal, situat în București. De asemenea, s-a reținut că depunerea certificatului fiscal emis de Consiliul Local al municipiului Constanța - Serviciul public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local în virtutea existenței unei proprietăți a societății situate pe raza municipiului Constanța nu este de natură a înlătura obligația depunerii unui certificat de atestare fiscală emis de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 2 București. S-a mai arătat că, în condițiile în care ofertantul declarat câștigător nu a prezentat certificat de atestare fiscală privind îndeplinirea obligațiilor exigibile de plată a impozitelor și taxelor de stat, inclusiv cele locale, pentru sediul central și pentru filiale, sucursale sau puncte de lucru, respectiv privind plata obligațiilor la bugetul de stat și a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale: asigurări sociale de stat, șomaj, asigurări de sănătate, și certificat privind plata impozitelor și taxelor locale eliberate de către organul fiscal competent, în mod corect a concluzionat pârâtul că au fost încălcate prevederile art. 36 alin. (1), art. 37 și art. 81 din H.G. nr. 925/2006, reclamanta desemnând câștigător un ofertant care a depus o ofertă inacceptabilă.

Cererea de recurs Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamanta Academia de Studii Economice, solicitând casarea sentinței și, în rejudecare pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele: -instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că societatea a încălcat prevederile legale desemnând câștigător un ofertant care a depus o ofertă inadmisibilă. Achiesând doar la punctul de vedere al pârâtei, fără a lua în considerare situația de fapt în ansamblul ei, instanța de judecată a procedat la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie în vigoare în anul 2010. -așa cum s-a învederat și instanței de fond, fiind o procedură de achiziție prin intermediul SEAP, în măsura în care s-ar fi încălcat prevederile legale, ANRMAP, ca organism prudențial și de control ar fi sesizat, având în vedere că documentele transmise în format electronic sunt supuse controlului de legalitate al acestuia ca urmare a prevederilor legale instituite în sarcina acesteia în temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (2), (21) și 22 din O.U.G. nr. 34/2006. -nu pot fi primite observațiile instanței de fond care a concluzionat că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. b), 37 și 81 din H.G. nr. 925/2006, privind admisibilitatea ofertei depuse de S.C. A. S.R.L.. -prevederile art. 181 lit. c) sunt în sensul verificării situației de fapt a ofertantului și au ca scop protejarea autorității contractante de a nu intra în relații parteneriale cu un ofertant neserios. Cerința prevăzută de art. 181 putea fi considerată îndeplinită inclusiv printr-o declarație pe proprie răspundere a ofertantului ((art. 9 alin. (3) a Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, art. 11 alin. (4) al H.G. nr. 925/2006 și art. 176 lit. a) din OUG nr. 34/2006.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că: -simpla nemulțumire a uneia dintre părțile din litigiu față de hotărârea pronunțată prin care instanța nu achiesează la reținerile și opiniile proprii, nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea având obligația să-și întemeieze recursul sau măcar să ofere instanței posibilitatea reală ca în virtutea rolului judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 din C. proc. civ., să stabilească exact temeiul de drept al căii de atac exercitate și să-l încadreze, în măsura în care este posibil, într-unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 488. -în vederea demonstrării capacității de exercitare a activității profesionale, operatorul economic desemnat câștigător, S.C. A. S.R.L. a prezentat un certificat de atestare fiscală ce nu era valabil la data deschiderii ofertelor și mai mult decât atât, era emis într-o altă localitate decât cele în care societatea își avea sediul sau punctele de lucru la momentul respectiv, așa cum erau acestea individualizate în certificatul constatator emis de Registrul Comerțului.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 15.02.2018, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 29.03.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ..

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva deciziei nr. 01/812/ES/18.05.2015 emisă de Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, privind soluționarea contestației formulate împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând, în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, din actele și documentele aflate la dosar, rezultă că în urma controlului efectuat privind suspiciunea de neregulă, ce a avut drept scop verificarea aspectelor menționate în Raportul Autorității de audit nr. x/17.06.2013, a fost întocmită nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x, valoarea creanței stabilite în sarcina Academiei de Studii Economice fiind în cuantum de 24.823,07 RON. S-a reținut că recurenta reclamantă a atribuit acordul cadru aferent lotului I către ofertantul S.C. A. S.R.L., deși oferta depusă de către acest operator economic nu îndeplinea toate criteriile de calificare prevăzute prin documentația de atribuire. În fișa de date a achiziției s-a solicitat la punctul IV.2) A - Capacitatea de exercitare a activității profesionale - 4. "Certificate constatatoare privind îndeplinirea obligațiilor exigibile de plată a impozitelor și taxelor de stat, inclusiv cele locale, pentru sediul central și pentru filiale, sucursale sau puncte de lucru, respectiv: • Certificate privind plata obligațiilor la bugetul de stat și a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale: asigurări sociale de stat; șomaj; asigurări de sănătate -original sau copie legalizată; • Certificat privind plata impozitelor și taxelor locale - original sau copie legalizată." În vederea demonstrării acestui criteriu de calificare, operatorul economic desemnat câștigător, S.C. A. S.R.L., a prezentat un certificat de atestare fiscală ce nu era valabil la data deschiderii ofertelor și era emis într-o altă localitate decât cele în care societatea își avea sediul sau punctele de lucru la momentul respectiv, așa cum erau acestea individualizate în certificatul constatator emis de Registrul Comerțului. Conform certificatului constatator nr. x/19.02.2010, S.C. A. S.R.L. avea atât sediul social cât și punctele de lucru pe raza municipiului București, însă societatea a prezentat certificatul privind plata impozitelor și taxelor locale nr. x/22.02.2010 emis de către Serviciul public de impozite și taxe Constanța. Acest certificat a expirat în data de 28.02.2010, iar operatorul economic a depus oferta în data 02.03.2010, deschiderea ofertelor făcându-se în data de 03.03.2010. Recurenta nu contestă această situație de fapt, însă critică sentința primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri a săvârșirii unei nereguli astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 stabilește dreptul și nu obligația autorității contractante de a exclude din procedură ofertanții ce nu și-au îndeplinit obligațiile fiscale. Potrivit art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, forma în vigoare la momentul desfășurării procedurii de achiziție: "Autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziție publică orice ofertant/candidat care se află în oricare dintre următoarele situații: a) a intrat în faliment ca urmare a hotărârii pronunțate de judecătorul-sindic; b) *** Abrogată de O.U.G. nr. 76/2010 c) nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în țara în care este stabilit; c 1 ) în ultimii 2 ani nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia; d) a fost condamnat, în ultimii trei ani, prin hotărârea definitivă a unei instanțe judecătorești, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greșeli în materie profesională; e) prezintă informații false sau nu prezintă informațiile solicitate de către autoritatea contractantă, în scopul demonstrării îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție." De asemenea, potrivit art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006 "(1) Oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situații: (…) b) a fost depusă de un ofertant care nu îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele de calificare stabilite în documentația de atribuire sau nu a prezentat, conform prevederilor art. 11 alin. (4) - (5), documente relevante în acest sens", iar art. 37 prevede că "(1) Ofertele care nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 36 sunt singurele oferte care pot fi considerate admisibile. (2) Oferta câștigătoare se stabilește numai dintre ofertele admisibile și numai pe baza criteriului de atribuire precizat în anunțul de participare și în documentația de atribuire.", iar art. 81 prevede: "Comisia de evaluare are obligația de a respinge ofertele inacceptabile și ofertele neconforme." Analizând în mod coroborat aceste dispoziții legale, Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentei în sensul că avea un drept și nu o obligație de a exclude din procedură ofertantul ce nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale. De vreme ce autoritatea contractantă a prevăzut cerința depunerii unui certificat privind plata impozitelor și taxelor locale în documentația procedurii de achiziție, era obligată să verifice îndeplinirea acestui criteriu de către toți ofertanții participanți și să acționeze potrivit prevederilor legale menționate mai sus, în caz contrar fiind încălcate principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică, respectiv nediscriminarea și tratamentul egal, astfel cum sunt prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Chiar dacă S.C. A. S.R.L. avea o proprietate în Constanța, aceasta nu figura în evidențele Oficiului Registrului Comerțului ca punct de lucru, în registru fiind menționate doar sediul și punctele de lucru din București, fapt ce impunea ca Certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local să fie eliberat de Consiliul Local al Municipiului București- Sector 2, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță. În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante, vizând împrejurarea că întreaga procedură de achiziție a fost monitorizată/evaluată de autoritățile competente (ANRMAP, UCVAP) de la stadiul elaborării anunțului de participare până la semnarea contractului, Înalta Curte reține că potrivit disp. art. 32 4 alin. (2) din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale "...autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziei de activitățile desfășurate de ANRMAP și UCVAP". În aceste condiții este nerelevantă împrejurarea monitorizării anterioare a procedurii și a rezultatului acesteia. Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Academia de Studii Economice împotriva sentinței nr. 131 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ce nefondat.