ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2245/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

l.Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, în principal anularea Deciziei nr. 161/26.03.2015 privind amendarea cu 100.000 RON, iar, în subsidiar, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea somației publice de intrare în legalitate sau, redozarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin aplicarea unei amenzi contravenționale orientate către minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția a VHI-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 95 din 19 ianuarie 2016, a admis în parte contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

A redus sancțiunea amenzii aplicate contestatorului prin Decizia nr. 161/26.03.2015 de la suma de 100.000 RON, la suma de 20.000 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței, respectiv ale art. 90 alin. (1), (2) și 4 din Legea audiovizualului, referitoare la criteriile de individualizare a sancțiunii.

II.Analiza cererii de recurs

Recursul pârâtei vizează exclusiv reindividualizarea sancțiunii de către instanța de fond, arătând că deși reține că în mod legal, corect și temeinic CNA a constatat și reținut prin decizia contestată încălcarea dispozițiilor legale și săvârșirea faptelor contravenționale, instanța de fond apreciază doar cu privire la cuantumul amenzii, "reține că sancțiunea de 100.000 RON este disproporționată" și reduce sancțiunea amenzii la suma de 20.000 RON.

Potrivit art. 90 alin. (1) din Lege, constituie contravenții următoarele fapte: h) nerespectarea prevederilor art. 3, art. 17 alin. (4), art. 49, art. 54 alin. (2) și ale art. 58 alin. (1);

j) retransmisia de către distribuitori a serviciilor de programe, cu încălcarea prevederilor art. 74 și 82;

k) furnizarea unui serviciu media fără a deține licență audiovizuală sau în lipsa notificării prevăzute la art. 74 alin. (5);

(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 10.000 RON la 200.000 RON.

Se arată totodată, că se află în prezența unui cumul de fapte, că față de gravitatea celor reținute în sarcina reclamantei, respectiv difuzarea unui program de televiziune fără a mai deține o licență audiovizuală valabilă și retransmisia unei oferte de servicii de programe cu nerespectarea dispozițiilor legale, amenda în cuantum de 100.000, jumătate din limita maximă prevăzută de lege pentru încălcarea oricăreia dintre dispozițiile sale, nu depășește dreptul de apreciere al autorității, iar faptele intimatei-reclamante nu pot fi apreciate ca având "efecte minore" pentru a se afla în situația în care Consiliul să fi decis aplicarea unei somații publice, așa cum pretindea aceasta.

Recursul apare ca neîntemeiat, întrucât la individualizarea sancțiunii s-a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 RON, jumătate din limita maximă prevăzută de lege.

O astfel de apreciere simplistă nu are cum a fi primită câtă vreme aceasta trebuie să ia în considerare nu doar cumulul de fapte, ci și celelalte aspecte contravenționale reținute, și mai mult, în opinia Înaltei Curți, și aria de acoperire a S.C. A. S.R.L., respectiv, în afara orașului Zimnicea, doar a câtorva localități rurale.

A nu cuantifica și acest lucru, nefăcând o decalare între ariile de acoperire ale diferitelor firme ce retransmit prin cablu programe TV reprezintă un mod simplist de a realiza o reală individualizare a sancțiunilor.

Pe de altă parte celelalte sancțiuni la care se referă recurenta au fost aplicate intimatei într-o perioadă anterioară, chiar și ultima sancțiune prin Decizia nr. 316/29.04.2014 - care a fost una de somare nu de amendare s-a aplicat în anul anterior aplicării Deciziei nr. 161/26.03.2015.

În aceste condiții, în raport de argumentele invocate, de actele și lucrările dosarului, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 95 din 19 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2018.