ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2202/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 28.11.2017, conform datei aflată pe plicul de corespondență atașat la dosar, reclamanta A., în calitate de persoană vătămată, prin mandatar B., solicită desființarea celor două rezoluții emise de Inspecția Judiciară, nr. x/2017 și x/2017 și rejudecarea sesizărilor inițiale.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata a invocat excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel București.

II. Decizia Înaltei Curți

a. Cererea reclamantei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 25.05.2018,mandatarul B., pentru A., a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 alin. (2) din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, se susține că problema de constituționalitate a dispozițiilor invocate este importantă, întrucât se instituie o discriminare față de persoanele care nu au studii juridice, în sensul împiedicării susținerii orale a cauzei de către mandatar.

b. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale

Deliberând asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Unele dintre condițiile de admisibilitate, desprinse din textul de lege anterior citat, sunt îndeplinite în cauza de față, având în vedere faptul că:

- excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții din legi;

- excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale;

- excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar;

- excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către una din părțile din proces;

- excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața instanței de judecată.

În ceea ce privește condiția existenței unei legături între excepția de neconstituționalitate invocată cu soluționarea cauzei în care s-a ivit această chestiune, Înalta Curte reține neîndeplinirea cerinței, văzând faptul că dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale vizează prevederi care nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății, ce privește contestarea unor rezoluții emise de pârâtă, ci reprezintă dispoziții care se referă la reprezentarea convențională a persoanelor fizice, situație în care se află mandatarul reclamantei.

Nu există o legătură de cauzalitate între imposibilitatea acestuia de a pune concluzii în fața instanței și soluția ce va fi pronunțată în cauză.

Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admiterea acestei cereri Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale,.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând cu prioritate excepția de necompetență materială, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va admite excepția și va trimite cauza instanței competente a soluționa contestația, respectiv, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorescă competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. "necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;".

Înalta Curte, examinând cererea de chemare în judecată, constată că obiectul cererii îl reprezintă anularea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară, acte emise de pârâtă ca răspuns la sesizările formulate de reclamantă. Calea de atac împotriva rezoluțiilor emise de pârâtă este expres prevăzută de lege.

Astfel, dispozițiile art. 47 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii prevăd că rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c), iar potrivit alin. (5) rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, se apreciază că, indiferent de soluția dispusă prin rezoluție (clasarea, respectiv respingerea sesizării), curtea de apel este instanța competentă material să soluționeze contestația introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

În ceea ce privește contestația formulată împotriva rezoluției de respingere a sesizării, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 stabilește în mod expres competența Curții de Apel București pentru soluționarea acesteia.

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile legale menționate, coroborate cu prevederile art. 97 din C. proc. civ., rezultă că soluționarea în primă instanță a acestei cauze este de competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care Înalta Curte va trimite spre competentă soluționare contestația în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Trimite cererea formulată de A. prin mandatar B. spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.