ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 773/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2014 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate (în continuare ANI) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x din 19 iunie 2014 întocmit de pârâtă cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 21/2015 din 6 februarie 2015, a admis contestația formulată de A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate și, în consecință a anulat Raportul de evaluare x din 19 iunie 2014 întocmit de pârâtă și a obligat pârâta la 50 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că raționamentul instanței de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente.

Astfel, Legea nr. 176/2010 și Legea nr. 161/2003 reprezintă cadrul legal privind atât exercitarea funcțiilor și demnităților publice, în conformitate cu regulile asumate de România odată cu aderarea la Uniunea Europeană cât și procedurile de evaluare a respectării acestora și sancțiunile aplicabile în situația încălcării regimului juridic privind incompatibilitățile și conflictual de interese.

Aceleași acte normative instituie conceptul de integritate în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, concept care este construit în baza principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public.

Invocă dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010, act normativ cu forță juridică obligatorie, cu caracter procedural și de strictă aplicare pentru subiecții de drept ce intră sub incidența acestuia.

În ceea ce privește pretinsa aplicare retroactive a legii, apreciază recurenta că susținerile instanței de fond sunt complet nefondate, atât prin raportare la principiul "tempus regit actum", cât și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 161/2003 și ale Legii nr. 215/2001.

Invocă Deciziile Curții Constituționale nr. 53 din 25 ianuarie 2011, nr. 3 din 2 februarie 1993 și nr. 291/2004, susținând că, în jurisprudența sa Curtea a statuat constant că o lege nu poate retroactiva atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Din aceste decizii rezultă că retroactivitatea legii privește modificarea unei situații pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situații juridice pentru viitor.

În considerarea practicii Curții Constituționale referitoare la interpretarea dispozițiilor articolului 15 alin. (2) din Constituția României și văzând dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, apreciază recurenta că sunt pe deplin incidente prevederile din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Prin urmare, consideră greșit aplicată interpretarea data textelor legale de Curtea de Apel Alba Iulia.

În continuare, recurenta susține că articolul 96 din Legea nr. 1/2011, în forma în care a fost reținut și redat de către instanța de fond în considerente, este aplicabil începând cu data de 30 iunie 2014, data la care a fost publicată, în Monitorul Oficial al României nr. 486 din 30 iunie 2014, O.U.G. nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative.

Perioada supusă evaluării, în cazul reclamantului este 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013, iar Raportul de evaluare este datat 19 iunie 2014.

La data evaluării situației reclamantului, Legea educației naționale nu prevedea posibilitatea ca primarul să facă parte din Consiliul de administrației al unei școli, singur reprezentantul primarului/consiliului local având această posibilitate.

În cauză, rămâneau astfel incidente dispozițiile din Legea nr. 161/2003, prin care era prevăzută expres interdicția primarului de a face parte din Consiliul de administrație al unei instituții publice, așa cum sunt și instituțiile de învățământ.

Întrucât prevederile legislative se interpretează și se aplică prin metoda sistematică, în mod coroborat și în armonie reciprocă, starea de incompatibilitate în care a fost găsit intimatul - reclamant este una care subzistă, atât prevederilor Legii nr. 161/2003 cât și celor ale Legii nr. 1/2011, forma în vigoare la data efectuării procedurii de evaluare.

Recurenta nu consideră că "intenția legiuitorului a fost ca primarul să fie membru în Consiliul de administrație al școlii fără ca îndeplinirea acestei obligații legale să poată fi considerată o încălcare a regimului incompatibilităților prevăzut de Legea nr. 161/2003", atât timp cât legiuitorul a legiferat în mod expres în acest din urmă act normativ tocmai faptul că situația descrisă atrage starea de incompatibilitate și aceasta tocmai în virtutea adagiului " Specialia generalibus derogant".

Apreciază astfel recurenta că intimatul avea obligația respectării regimului juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese.

În concluzie, consideră că rezultă cu certitudine faptul că intimatul, primar al comunei Meteș, județul Alba, a încălcat dispozițiile prevederilor art. 87 din Legea nr. 161/2003 referitor la nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților generat de deținerea funcției de primar al Comunei Meteș, județ Alba, simultan cu cea de reprezentant al Consiliului Local Meteș în Consiliul de Administrație al Școlii cu Clasele I - VIII Meteș.

Solicită astfel admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului, ca nefondată.

Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

În esență, a susținut că nicăieri instanța de fond nu a reținut că legea aplicabilă retroactivează, ci dimpotrivă, a analizat pentru fiecare perioadă în parte care era legea în vigoare aplicabilă.

Astfel, s-a reținut că începând cu data de 18 iunie 2008 reclamantul este primarul Comunei Meteș și că prin H.C.L. nr. 74 din 26 septembrie 2008, H.C.L. 9 din 22 februarie 2013, în perioada 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013 a fost reprezentantul Consiliului Local al comunei Meteș în Consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale Meteș.

Legea nr. 176/2010 care constituie temeiul legal al activității ANI și care a conferit acesteia competențe de control în perioada exercitării funcțiilor publice și 3 ani după încetarea acestora (art. 11 din lege) a intrat în vigoare la 5 septembrie 2010 prin urmare, numai începând cu această data sunt aplicabile dispozițiile acestei legi; activitatea ANI putându-se raporta numai la situațiile născute după data de 5 septembrie 2010.

În aceste condiții, ANI a realizat o interpretare a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

În continuare, intimatul își însușește considerentele avute în vedere de instanța de fond în pronunțarea sentinței.

Susține, de asemenea, intimatul că este neîntemeiat motivul de recurs invocat de recurentă, în sensul că instanța de fond a motivat incorect hotărârea data.

Instanța de fond a analizat legislația aplicabilă în mod cronologic și indiferent de perioadă, din consiliul de administrație al școlii trebuia să facă parte primarul sau un reprezentant al primarului sau al consiliului local.

În situația din prezenta cauză reclamantul, fiind ales în calitate de primar al comunei Meteș, a acceptat să fie numit reprezentant al Consiliului Local în cadrul Consiliului de Administrație al Școlii Generale cu clasele I - VIII Meteș. Chiar dacă textul de lege invocat prevede o incompatibilitate a aleșilor locali cu calitatea de membru al consiliului de administrație al instituțiilor publice, această stare trebuie apreciată atât prin raportare la exercițiul atribuțiilor desfășurate, cât și la dezideratele Legii nr. 161/2003.

Având în vedere caracterul de reprezentant în Consiliul de administrație al unei școli și atribuțiile pe care le implică această titulatură, apreciază intimatul că, prin cumularea celor două funcții nu s-a adus atingere imparțialității și transparenței cu care a exercitat funcția de primar.

Chiar dacă la data adoptării Legii nr. 161/2003, intenția legiuitorului a fost aceea de separare efectivă a funcțiilor de demnitate publică, pentru a nu exista dubii cu privire la modul de exercitarea a mandatului, nu poate conchide că, în situația concretă în care s-a aflat reclamantul s-a adus atingere principiilor prevăzute de art. 71.

Invocă intimatul și Ordinul nr. 4619/2014, care prevede obligativitatea ca primarul sau un reprezentant al acestuia să facă parte din Consiliul de administrație al unei școli.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-pârâtă a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - reclamant, în cuprinsul căruia arată că intimatul a susținut argumentele înaintate în fața instanței de fond, considerând însă că, din perspectiva prevederilor Legii nr. 161/2003 precum și a celorlalte acte normative incidente, întâmpinarea intimatului a fost formulată cu greșita înțelege a temeiurilor legale, devenind nefondată.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 25 septembrie 2018, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului de față, la data de 19 februarie 2019.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Raportului de evaluare nr. x din 19 iunie 2014, emis de pârâtă Agenția Națională de Integritate.

În motivarea actului administrativ atacat s-a reținut că intimatul-reclamant A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013 a deținut simultan funcția de primar al comunei Meteș județul Alba și calitatea de reprezentant al Consiliului Local al comunei Meteș Județul Alba în cadrul Consiliului de Administrație al Școlii cu clasele I - VIII Meteș, fiind încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1)lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a admis acțiunea și a dispus anularea raportului de evaluare contestat, apreciind că intimatul nu se află în stare de incompatibilitate, soluție neîmpărtășită de instanța de control judiciar.

Analizând criticile formulate de recurentă, se observă că problema de drept ce suscită dezbatere în prezenta cauză este cea referitoare la aplicarea retroactivă a Legii nr. 176/2010.

A reținut instanța de fond că activitatea Agenției Naționale de Integritate se poate raporta numai la situațiile născute după data de 5 septembrie 2010, aceasta fiind data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Instanța de control judiciar nu împărtășește această opinie, reținând că, în cauză autoritatea recurentă avea competența materială și funcțională de a emite raportul de evaluare contestat, verificările fiind începute de Agenție în decembrie 2013, urmare a sesizării acesteia cu lucrarea nr. 59487/S/II din 13 decembrie 2013, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Prin urmare întreaga perioadă de evaluare s-a derulat sub imperiul normelor procedurale reglementate în Legea nr. 176/2010, iar din punct de vedere al dreptului material, faptele au fost analizate și încadrate juridic în prevederile Legii nr. 161/2003, de asemenea, în vigoare pe întreaga perioadă supusă evaluării, 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013, cu respectarea principiului tempus regit actum.

Situația juridică generatoare a stării de incompatibilitate este reglementată de normele de drept substanțial cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare și în perioada avută în vedere de inspectorul de integritate (26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013), pe când prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se prevede că activitatea procedurală de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează de către Agenția Națională de Integritate, evident cu respectarea principiului tempus regit actum, atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Sub acest aspect, nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție; Legea nr. 176/2010 fiind în vigoare la momentul începerii verificărilor, inclusiv la data emiterii Raportului de Evaluare - 19 iunie 2014, autoritatea recurentă aplicând legal, cu respectarea principiului în discuție, normele de drept material, în vigoare la data faptelor (respectiv Legea nr. 161/2003) și normele de procedură în vigoare la data verificării și întocmirii raportului (respectiv Legea nr. 176/2010).

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii în timp este fondat, prima instanță reținând greșit că Agenția Națională de Integritate a realizat o interpretare a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu încălcarea dispozițiilor art. 15 aliniat (2) din Constituția României.

În ceea ce privește fondul cauzei, reține Înalta Curte că, prin Raportul de evaluare nr. x din 19 iunie 2014 întocmit de recurenta Agenția Națională de Integritate, s-a constatat starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant pentru deținerea simultană a calității de primar al comunei Meteș, județul Alba cu cea de reprezentant al Consiliului Local Meteș în Consiliul de administrație al Școlii cu clasele I - VIII Meteș, încălcând în acest fel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada de referință a evaluării, și anume 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la acel moment "Funcția de primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice."

De asemenea, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada supusă evaluării - 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013 (până la data de 30 iunie 2014) avea următorul conținut:

(2) În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar;

b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă".

În raport de conținutul clar și precis determinat al acestor dispoziții legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de primar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, instanța de fond încadrând greșit dispozițiile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 în categoria normelor cu caracter general și dispozițiile în Legea educației naționale nr. 1/2001, în categoria normelor cu caracter special, "ce derogă de la regula generală instituită de art. 87 lit. d)".

Pe de o parte, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispozițiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilitățile specifice aleșilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administrație în cazul unităților de învățământ de stat de nivel gimnazial, preșcolar și primar.

Apoi, dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 nu obligă primarul să fie membru în consiliul de administrație al școlii, ci prevede numai că, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial, consiliul de administrație include și un reprezentant al primarului (și un reprezentant al consiliului local) dispoziția normei fiind precis determinată sub aspectul obligației prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administrație.

Nu există, așadar, niciun conflict/necorelare între dispozițiile de lege incidente cauzei, intenția legiuitorului fiind clară și neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilități între funcția de primar și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că instanța de fond, deși invocă în cauză incidența dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 în forma modificată prin Legea nr. 62 din 21 martie 2013 (în vigoare din 29 martie 2013, deci după finalizarea evaluării), în conținutul hotărârii redă dispozițiile art. 96 alin. (2), în forma modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, aplicabile începând cu data de 30 iunie 2014, (data când a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 486 din 30 iunie 2014), în condițiile în care perioada supusă evaluării este 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013.

Astfel, dispozițiile art. 96 alin. (2), în forma modificată prin Legea nr. 62 din 21 martie 2013, invocate de instanța de fond, în realitate aveau următorul conținut " 2). În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar;", instanța de fond reținând astfel greșit că, în perioada supusă evaluării, în Consiliul de administrație al unităților de învățământ de nivel gimnazial poate fi inclus ca membru și primarul.

În plus, raportându-se la aceeași perioadă supusă evaluării - 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod greșit a invocat modificările aduse legii educației prin Legea nr. 62 din 21 martie 2013, în vigoare din 29 martie 2013, pe de o parte din perspectiva perioadei supusă evaluării (aceasta fiind încheiată la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 62/2013) și pe de altă parte, din perspectiva modificărilor aduse de aceasta, fără incidență în prezenta cauză (respectiv alin. (3) al articolului 96); alin. (2) al articolului 96 nefiind modificat.

Astfel, eronat a reținut instanța de fond că "legea educației naționale permite primarului să dețină această calitate".

Contrar reținerii instanței de fond, Înalta Curte constată că numirea primarului în consiliul de administrație nu a avut loc în temeiul și cu respectarea legilor în vigoare în perioada evaluată; dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 fiind fără echivoc și stipulând expres că "funcția de primar ... este incompatibilă cu funcția ... de membru al consiliului de administrație ... la instituțiile publice.".

Faptul că prin O.U.G. nr. 49/2014 au fost modificate dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, prevăzându-se că însuși primarul poate face parte din consiliul de administrație al unității de învățământ nu înseamnă că în reglementarea anterioară primarul putea deține valabil calitatea de membru în Consiliul de administrație.

Dimpotrivă, tocmai pentru că, în perioada de referință, participarea primarului în consiliul de administrație al unei instituții publice era sancționată pe temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a fost prevăzută obligația de desemnare a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ de nivel gimnazial, învățământ preșcolar și primar; Consiliul local fiind de asemenea obligat să-și desemneze un reprezentant, altul decât primarul.

În consecință, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant, în calitate de primar, nu putea face parte din Consiliul de administrație al Școlii cu clasele I - VIII Meteș, nici în calitatea deținută - aceea de primar - și nici ca reprezentant al Consiliului Local Meteș, dispozițiile art. 86 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la momentul evaluării, fiind fără echivoc.

Procedându-se astfel au fost încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Chiar dacă ulterior dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/2014 (aplicabilă începând cu data de 30 iunie 2014) în sensul menționării primarului ca membru în consiliul de administrație al unei școli, Înalta Curte constată că noua reglementare nu este aplicabilă cauzei, situația de incompatibilitate fiind reținută pentru o perioadă anterioară modificării legislative invocate.

Faptul că ulterior perioadei de referință (26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013) a intervenit modificarea dispozițiilor art. 96 alin. (2)lit. a) din Legea nr. 1/2011, prin O.U.G. nr. 49/2014, confirmă intenția legiuitorului în sensul că, la momentul adoptării Legii educației naționale nr. 1/2011 nu s-a prevăzut posibilitatea primarului de a face parte din consiliul de administrație al unității de învățământ.

Împrejurarea că modificarea legislativă invocată a intervenit până la soluționarea definitivă a procesului nu determină și aplicabilitatea ei în cauza pendinte, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

Cu alte cuvinte, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Altfel spus, raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia.

Aceeași concluzie este valabilă și în legătură cu modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, în condițiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noțiunii de "lege penală sau contravențională", pentru a avea astfel incidență în cauză, ca excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activității de evaluare, astfel cum a susținut recurentul-reclamant.

Această interpretare a fost confirmată și de soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014."

Prin urmare, Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate reținută în sarcina intimatului-reclamant a fost legal constatată pentru perioada 26 septembrie 2008 - 22 februarie 2013, fiind incidente prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate¸ în condițiile în care acesta a deținut simultan funcția de primar al comunei Meteș, Județul Alba și calitatea de reprezentant al Consiliului Local Meteș în cadrul Consiliului de Administrație al Școlii cu Clasele I - VIII Meteș.

Studiind actele și lucrările dosarului (dosar fond) pentru a stabili dacă intimatul - reclamant a reprezentat efectiv Consiliul Local în Consiliul de administrație al Școlii cu Clasele I - VIII Meteș, instanța de control judiciar constată că la dosarul cauzei există documente ce confirmă că acesta a participat la dezbaterile din cadrul ședințelor organizate de Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Meteș (în număr de 6), exprimându-și dreptul la vot și semnând Procesele-verbale întocmite la sfârșitul ședințelor, în calitate de "membru" aspect necontestat, de altfel, de intimatul - reclamant.

Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță juridică, sub aspectul stabilirii stării de incompatibilitate, faptul că, în ședințele Consiliului de administrație la care a participat recurentul - reclamant, votul său "nu a influențat în nici un fel hotărârile luate, deoarece, fie a fost unanimitate, fie votul exprimat împotrivă nu a contat în decizia finală", reținând că starea de incompatibilitate nu este condiționată de aceste aspecte.

De asemenea, nu prezintă relevanță nici faptul că recurentul - reclamant nu a fost remunerat în calitate de membru al Consiliului de administrație, întrucât art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, stipulează incompatibilitatea prin simpla deținere simultană a funcției de primar și a calității de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ/instituții publice.

Ca urmare, este evidentă situația de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant prin exercitarea concomitentă a funcției de primar cu cea de reprezentant al Consiliului Local Meteș în cadrul Consiliului de Administrație al Școlii cu Clasele I - VIII Meteș, fiind lipsită de relevanță, din perspectiva elementelor care contribuie la definirea și caracterizarea interdicției de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, motivația referitoare la lipsa unui interes patrimonial.

Nici necunoașterea legii, invocată de intimatul - reclamant, nu-l "absolvă" pe reclamant de starea de incompatibilitate în care s-a aflat, în condițiile în care prevederile privind incompatibilitățile sunt cuprinse atât în legile proprii administrației publice, cât și în Legea nr. 161/2003, normele legale incidente în cauză îndeplinind atât criteriile de legalitate cât și pe cele de publicitate, fiind publicate în Monitorul Oficial și cuprinse astfel de toate programele legislative.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și în rejudecare, va respinge acțiunea promovată de reclamant, ca fiind neîntemeiată, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 21/2015 din 6 februarie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM