ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1380/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș la data de 6 aprilie 2016, A. SA, în contradictoriu cu moștenitorii defunctului B., indicați, a solicitat anularea contractelor de cesiune acțiuni, individualizate în Anexa 2 la cerere, încheiate între acționarii cedenți arătați în Anexa 1 și C., ca urmare a constatării caracterului simulat al acestora, datorită existenței actului secret reprezentat de convenția de prete-nom (mandatul fără reprezentare), act în baza căruia adevăratul beneficiar al cesiunii este B.

Prin cererea modificatoare din 19 septembrie 2016, reclamanta a solicitat ca în reținerea caracterului simulat al contractelor de cesiune acțiuni să se constate existența mandatului fără reprezentare încheiat între B. și C.

2.1. Prin Sentința nr. 32 din 23 ianuarie 2017, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în anulare, în favoarea Tribunalului București.

A constatat că obiectul cauzei îl reprezintă o acțiune în răspundere civilă contractuală a cărei competență de soluționare aparține Tribunalului București în raport de dispozițiile art. 119 C. proc. civ. și de sediul reclamantei.

2.2. Prin Sentința nr. 3046 din 11 septembrie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Reținând caracterul patrimonial al acțiunii, tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 94 alin. (1) lit. k) prin raportare la art. 98 și art. 99 C. proc. civ.

2.3. Prin Sentința nr. 2560 din 19 aprilie 2018, Judecătoria sectorului 1 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată din oficiu. A declinat, în favoarea Tribunalului Olt, competența de soluționare a cauzei.

Cu privire la competența materială, față de art. 101 C. proc. civ., a constatat că valoarea obiectului capătului principal de cerere trebuie să se raporteze la valoarea însumată a tuturor acțiunilor ce au făcut obiectul contractelor de cesiune acțiuni, respectiv la suma de 321.410 RON, indicată de reclamantă.

Cu privire la competența teritorială, a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 119 C. proc. civ., deoarece capătul principal de cerere privește raporturile dintre două persoane fizice, nefiind o cerere în materie de societate.

A declinat, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competența soluționării către instanța de la domiciliul unuia dintre pârâți, respectiv C., care a invocat excepția necompetenței teritoriale, în raport de art. 112 din cod.

2.4. Prin Sentința nr. 203 din 24 aprilie 2019, Tribunalul Olt, secția I civilă, a admis excepția de necompetență materială și teritorială, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. A constatat ivit conflict negativ de competență. A suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a reținut, în esență, în raport de art. 100 alin. (1) C. proc. civ., că determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte.

În determinarea competenței teritoriale, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și a constatat că toate contractele de cesiune se execută la sediul reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul între instanțele care și-au declinat reciproc competența conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Acțiunea care a generat declinările reciproce de competență, materială și teritorială, are ca obiect anularea unor contracte de cesiune acțiuni, ca urmare a constatării caracterului simulat al acestora.

În ceea ce privește competența materială, se observă că instanțele aflate în conflict au interpretat diferit dispozițiile art. 98 - 101 C. proc. civ.

Astfel, deși atât Judecătoria sectorului 1 București cât și Tribunalul Olt au constatat caracterul evaluabil în bani al cererii prin care se solicită constatarea mandatului fără reprezentare, ceea ce a generat conflictul a izvorât din interpretarea dispozițiilor procedurale referitoare la valoarea capătului principal de cerere.

Or, în prezenta cauză, ce are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, sub aspectul stabilirii competenței materiale în primă instanță, are relevanță valoarea obiectului cererii.

Competența materială a instanțelor judecătorești se determină în funcție de valoarea obiectului acțiunii introductive de instanță, din prețuirea obiectului cererii de chemare în judecată de către reclamant decurgând atât competența instanței, cât și căile de atac cărora le este supusă hotărârea pronunțată de instanță.

Se observă astfel că reclamanta a înțeles să cheme în judecată, prin aceeași acțiune, mai mulți pârâți, însă în baza unor raporturi juridice distincte, statornicite între acționarii cedenți și pârâtul C. și derivând din contracte de cesiune diferite.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 98 și art. 99 alin. (2) C. proc. civ., se reține că stabilirea instanței competente se face în funcție de valoarea fiecărei pretenții în parte.

În același sens sunt și dispozițiile art. 100 C. proc. civ., care deși reglementează situația în care mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât sau mai multor pârâți, din interpretarea acestora reiese că stabilirea instanței competente nu se face în funcție de valoarea cumulată a tuturor pretențiilor, ci în funcție de valoarea fiecărei pretenții în parte, rezultată din raporturi juridice distincte.

Împrejurarea că reclamanta, în virtutea principiului disponibilității procesului civil, a ales să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva mai multor pârâți, nu justifică, în mod legal, totalizarea valorii pretențiilor sale, atâta timp cât pârâții nu se află într-o situație de coparticipare procesuală pasivă obligatorie, putând fi formulată o acțiune distinctă pentru fiecare.

Faptul că același eveniment a reprezentat cauza pentru formularea aceleiași cereri de chemare în judecată (legătura între raporturile juridice care justifică judecata împreună în sensul art. 100 alin. (1) C. proc. civ.), nu poate determina valoarea obiectului dedus judecății prin însumarea tuturor pretențiilor reclamantei, întrucât raportul juridic dintre reclamantă și pârâți este distinct.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței materiale conform criteriului valoric nu se are în vedere valoarea totală (însumată) a tuturor capetelor de cerere referitoare la constatarea nulității contractelor ci valoarea fiecărui capăt de cerere ce corespunde fiecărui contract de cesiune în parte.

Cum valoarea fiecărui contract de cesiune este inferioară pragului valoric stabilit prin art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., respectiv 200.000 RON, se constată că aparține judecătoriei competența materială de soluționare a cererii.

În ceea ce privește competența teritorială, se rețin dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract", în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației.

Or, în speță, s-a solicitat anularea unor contracte de cesiune acțiuni pentru a căror executare s-a prevăzut sediul reclamantei (transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor urmând a avea loc în momentul înscrierii tranzacției în Registrul de Acțiuni SC A. SA), aflat în București, în circumscripția teritorială a Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru toate aceste considerente, se va pronunța regulatorul de competență în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, ca instanță competentă material și teritorial, să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CL