ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 546/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 08 august 2017, a fost înregistrată cererea de îndreptare, lămurire și completare a Hotărârii nr. 526 din data de 28.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, prin care s-a solicitat menționarea expresă și a admiterii cererii de suspendare provizorii întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, precizând că această cerere a fost formulată prin cererea introductivă.

Prin Sentința civilă nr. 526 din 28 noiembrie 2016, pronunțată de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență B., fiind anulată Decizia nr. 301/23.04.2015 a DGRFP Dolj și obligată pârâta la soluționarea contestației reclamantei.

Având în vedere dispozitivul Sentinței civile nr. 526/2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Casa de Insolvență B. a solicitat îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivul sentinței menționate, în sensul menționării exprese și a admiterii cererii de suspendare provizorii conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, apreciind că se subînțelege că a fost admisă această cerere, deși nu a fost menționată expres în dispozitiv. A susținut că acest lucru rezultă și din răspunsul pârâtei DGRFP Dolj, care a arătat că a dispus suspendarea executării actului administrativ cât timp în procedura prealabilă nu a fost pronunțată o decizie asupra fondului actelor administrativ fiscale contestate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 443 - 444 din C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 514/2017 din 2 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017 s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Casa de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 05.03.2015 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Împotriva Sentinței nr. 514/2017 din 2 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017 au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea în totalitate a cererii de lămurire și completare, ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului arată că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 443 și 444 C. proc. civ., respectiv în mod greșit s-a reținut că prin cererea introductivă s-ar fi solicitat și suspendarea provizorie întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Mai arată că prin lămurirea hotărârii respective, instanța nu putea modifica dispozitivul, ci numai să îl clarifice, prin interpretarea măsurilor dispuse, ceea ce în speță nu poate fi pus în discuție, întrucât hotărârea nu este motivată cu privire la cererea de suspendare și nici nu s-a dispus vreo măsură cu privire la aceasta.

Susține că prima instanță a completat dispozitivul sentinței, în condițiile în care nici în preambulul hotărârii și nici în considerente nu s-a reținut nimic cu privire la cererea de suspendare.

3.2. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și, rejudecând cauza, respingerea cererii de îndreptare, lămurire și completare a Sentinței civile nr. 526/28.11.2016, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 443 și 444 C. proc. civ., recurenta apreciind că aceste dispoziții nu sunt incidente în speță, câtă vreme prin lămurirea dispozitivului, instanța nu poate decât să explice dispozițiile acestuia și nu să modifice hotărârea.

Susține că prin hotărârea recurată nu a fost lămurit dispozitivul Sentinței civile nr. 526/28.11.2016, ci instanța de fond a adăugat la dispoziția de anulare a actului administrativ fiscal și dispoziția privind suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă a cauzei, aducând modificări sentinței anterior arătate.

Recurenta-pârâtă precizează că instanța învestită cu soluționarea cererii de anulare a actului administrativ fiscal a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/05.03.2015, situație în care reclamanta putea promova o cerere de revizuire împotriva acestei hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Apreciază că instanța a reținut în mod eronat că prin Sentința civilă nr. 526/28.11.2016 s-ar fi admis în parte acțiunea reclamantei, susținând că și în această situație, reclamanta nu putea solicita completarea sentinței de mai sus, în baza art. 444 C. proc. civ., întrucât calea procedurală de urmat ar fi fost recursul.

Critică faptul că sentința recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, deși această instituție nu are calitate procesuală pasivă în cauză, actele administrative contestate nefiind emise de această instituție, în litigiile în materia contenciosului administrativ calitatea de parte revenind emitentului actului administrativ atacat. Consideră că nu poate fi chemată în judecată pentru actele emise de alte autorități publice.

De asemenea, susține că în speță, calitatea sa procesuală pasivă nu poate fi stabilită nici în raport cu cererea privind anularea Deciziei nr. 301/23.04.2015, întrucât nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.

Pe de altă parte, arată că Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în raport cu dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/200, nici nu avea competența legală de a soluționa contestația administrativă.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar Casa de Insolvență B. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, susținând în esență că prin cererea introductivă a solicitat și suspendarea provizorie întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Mai arată că Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă în cauză.

II. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate de ambele recurente, Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile declarate în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență B. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de îndreptare, lămurire și completare a Sentinței civile nr. 526 din data de 28.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Având a se pronunța asupra acestei cereri, prima instanță, prin Sentința nr. 514/2017 din 2 octombrie 2017, a admis-o și a dispus, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 05.03.2015 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, reținând în considerentele sentinței recurate că este necesară lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 526/2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, în sensul suspendării executării Deciziei de impunere nr. x din 05.03.2015 emise de către A.J.P.F. Dolj - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de îndreptare, lămurire și completare a Sentinței civile nr. 526 din data de 28.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, întemeiată, însă, în drept, pe dispozițiile art. 443 și 444 C. proc. civ., dispoziții ce privesc lămurirea și completarea dispozitivului hotărârilor judecătorești.

Prima instanță a admis cererea astfel formulată, fără a lămuri, în baza rolului activ al judecătorului și conform dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia, respectiv fără a stabili dacă este vorba despre o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 443 C. proc. civ. sau pe art. 444 din același act normativ, ori dacă este vorba despre o cerere de îndreptare, reglementată de art. 442 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că, deși prima instanță a apreciat că în cauză se impune lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr. 526 din data de 28.11.2016 a Curții de Apel Craiova, în fapt a procedat la completarea respectivei hotărâri prin dispoziția de suspendare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a cauzei, a executării Deciziei de impunere nr. x din 05.03.2015, emise de către A.J.P.F. Dolj - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat că cererea de suspendare formulată de reclamantă în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată și a dispus suspendarea actului administrativ fiscal, fără să motiveze în niciun fel dispoziția luată, din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Or, suspendarea executării actelor administrativ fiscale fiind o măsură de excepție, se impune ca aceasta să fie luată doar după verificarea îndeplinirii condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente, evident cu respectarea cerinței de neprejudecare a fondului pretențiilor deduse judecății.

Înalta Curte observă că prima instanță a justificat măsura suspendării actului administrativ în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 prin aceea că reclamanta formulase o asemenea solicitare prin cererea introductivă și că, prin admiterea în parte a acțiunii în anulare, măsura suspendării actului administrativ în discuție s-ar subînțelege.

Instanța de control judiciar consideră că o asemenea argumentare nu poate suplini verificarea îndeplinirii condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente, condiții impuse în mod imperativ prin art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

În speță Înalta Curte reține încălcarea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 din C. proc. civ., încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii formulate de reclamantă, respectiv nu s-a stabilit temeiul de drept al cererii cu care partea a învestit instanța de contencios administrativ, iar pe de altă parte, soluția de suspendare a actului administrativ constând în Decizia de impunere nr. x din 05.03.2015, emisă de către A.J.P.F. Dolj - Activitatea de Inspecție Fiscală, nu a fost motivată din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la art. 15 din același act normativ.

În acest mod, a fost încălcat dreptul părților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamantă, după ce, în prealabil, va lămuri obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia, respectiv dacă este vorba despre o cerere de îndreptare, lămurire sau completare dispozitiv și va soluționa cererea în conformitate cu temeiul de drept aferent, căci aceste mecanisme prin care o hotărâre justă și legală poate fi corectată sub aspectul îndreptării erorilor materiale, lămuririi sau interpretării, în măsura în care există semne de întrebare în legătură cu intenția instanței cuprinsă într-o hotărâre judecătorească, ori completării hotărârii, se supun unor regimuri juridice diferite și determină limitele în care instanța se poate pronunța.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 514/2017 din 2 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017; va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 514/2017 din 2 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN