ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1403/2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3630 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 14974/14.11.2016, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, ca neîntemeiat.

Au fost admise apelurile formulate de apelanții-pârâți Primăria Municipiului București și Municipiul București prin Primar General împotriva aceleiași sentințe, a fost schimbată în parte Încheierea din 30 iunie 2016 și sentința civilă apelată, în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea reclamanților pentru existența autorității de lucru judecat.

A menținut soluția cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Primăria Sectorului 1 București.

Împotriva acestei decizii, A. și B. au formulat calea de atac extraordinară a revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1). pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, cu privire la incidența art. 509 alin. (1). pct. 1 C. proc. civ., s-a arătat că instanța a greșit când a admis excepția autorității de lucru judecat în baza Deciziei nr. 3529 A din 2 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, pentru că între cele două dosare nu există identitate de părți.

Aceste aspecte au fost învederate instanței prin întâmpinarea reclamanților la cererile de apel formulate de către intimații pârâți, dar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la acest lucru.

În motivarea cererii, cu privire la incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că Decizia civilă irevocabilă nr. 2573 din 19 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2003 este potrivnică Deciziei civile nr. 3630 A din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Astfel, se menționează că prima decizie confirmă că locuința în speță nu este locuință socială având în vedere modul de calcul al chiriei, întrucât tatăl revizuenților, titularul contractului de închiriere, este beneficiarul Legii nr. 42/1990.

Se mai arată că, prin Decizia civilă nr. 2573 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a stabilit calcularea chiriei pentru această locuință la un salariu de 800 RON, în procent de 15% și nu 10%, cum este prevăzut pentru locuințele sociale, cum prevede art. 26 alin. (3) din O.U.G. nr. 40/1999.

Analizând excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocată de intimată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Or, în speță, prin calea extraordinară de atac, revizuenții au invocat ca temei de drept și art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut.

Așadar, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este chiar instanța care a pronunțat Decizia nr. 3630 A din 7 noiembrie 2017, respectiv Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. va fi declinată în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Analizând excepția de tardivitate a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte a constatat următoarele:

Cererea de revizuire a fost declarată împotriva Deciziei civile nr. 3630 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă și împotriva Deciziei nr. 2573 din 19 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, revizuenții susținând că aceste două hotărâri judecătorești sunt contradictorii.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Spre deosebire de vechea reglementare, care prevedea o modalitate diferită de calcul a termenului de exercitare a căii de atac, după cum hotărârile între care exista contrarietate erau sau nu pronunțate de instanțe de recurs, normele legale aplicabile cauzei pendinte prevăd un termen generic de o lună, care începe să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătorești.

În cauză, Înalta Curte constată că revizuenții susțin contradictorialitatea Deciziei civile nr. 3630 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă și a Deciziei nr. 2573 din 19 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

În aplicarea textului de lege mai sus citat, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este Decizia civilă nr. 3630 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, care a rămas definitivă la data pronunțării.

În raport de această dată, cererea de revizuire formulată la data de 2 mai 2019, conform ștampilei oficiului poștal aplicată pe plic, dosarul pendinte, este tardivă.

Înalta Curte mai constată și că revizuenții nu au formulat cerere de repunere în termen și nici nu au invocat vreo împrejurare care să îi fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac, în intervalul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată.

Așadar, față de cele arătate mai sus, pentru aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. va fi declinată în favoarea Curții de Apel București, iar cea întemeiată în drept pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. va fi respinsă, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 3630 A din 7 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului București.

Fără cale de atac.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 3630 A din 7 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu recurs în termen de 30 de zile de comunicare, la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.

GGC - CL