ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3391/2013

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu creditoarea SC P.C. SRL a solicitat obligarea debitorului Consiliul Local Murfatlar la plata sumei de 14.109,96 lei reprezentând contravaloarea facturii din 06 august 2012. Prin sentința civilă nr. 2008 din 20 martie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând, în esență, că în speță sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ., în absența unui element contractual care să determine locul prevăzut pentru executarea obligațiilor, care să atragă o altă competență teritorială conform art.10 pct. 1 C. proc.

civ. Judecătoria Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 9330 din data de 25 iunie 2013 a constatat că litigiul nu este de competența sa întrucât prin contractul încheiat părțile au stabilit o clauză atributivă de competență, respectiv cea inserată la pct. XII din contract, unde se prevede că părțile vor supune litigiile apărute între ele instanțelor judecătorești competente material de la sediul prestatorului - în speță creditoarea ce are calitatea de prestator în respectivul contract și este în corn. Glina, Ilfov localitate situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu. Astfel fiind, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art.22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cornetu competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Reclamanta SC P.C.

SRL a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la plata sumei de 14.109,96 lei reprezentând contravaloarea facturii din 06 august 2012. Prin contractul de prestări servicii nr. 594 din 28 ianuarie 2010, părțile au stabilit la art. XII că „în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părțile le vor supune spre soluționare instanțelor judecătorești competente material de la sediul Prestatorului ” . În raport de conținutul acestei prevederi contractuale, alegerea instanței a fost făcută în interesul ambelor părți și nu poate fi vorba de o competență teritorială alternativă, reclamanta fiind ținută să sesizeze instanța aleasă prin convenție de la sediul prestatorului.

În speță, prin alegerea instanței de către părți prin convenția încheiată, nu au fost încălcate dispozițiile art. 19 C. proc. civ. care prevăd o competență teritorială exclusivă, întrucât nu ne aflăm în cazurile prevăzute de art. 13 - 16 C. proc. civ. Deci clauza stipulată în contract este o clauză atributivă de competență care are drept consecință prorogarea voluntară de competență, permisă de dispozițiile art. 19 C. proc. civ. În aceste condiții, rezultă că potrivit clauzei din contract, la care s-a făcut referire, care este în acord cu dispozițiile procedurale în materie, competența de soluționare a acțiunii de față revine Judecătoriei Cornetu unde are sediul reclamanta respectiv în comuna Glina județul Ilfov, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.