ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3391/2013

Asupra

conflictului negativ de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu creditoarea SC P.C. SRL a

solicitat obligarea debitorului Consiliul Local Murfatlar la plata sumei de

14.109,96 lei reprezentând contravaloarea facturii din 06 august 2012.

Prin

sentința civilă nr. 2008 din 20 martie 2013, Judecătoria Cornetu a admis

excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând, în esență, că în speță

sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc. civ., în absența unui element

contractual care să determine locul prevăzut pentru executarea obligațiilor,

care să atragă o altă competență teritorială conform art.10 pct. 1 C. proc. civ.

Judecătoria

Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 9330 din data de 25 iunie

2013 a constatat că litigiul nu este de competența sa întrucât prin contractul

încheiat părțile au stabilit o clauză atributivă de competență, respectiv cea

inserată la pct. XII din contract, unde se prevede că părțile vor supune litigiile

apărute între ele instanțelor judecătorești competente material de la sediul

prestatorului - în speță creditoarea ce are calitatea de prestator în

respectivul contract și este în corn. Glina, Ilfov localitate situată în

circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Astfel

fiind, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Cornetu și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Înalta

Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două

instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,

în temeiul art.22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Cornetu competența teritorială

de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanta

SC P.C. SRL a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei la plata sumei de 14.109,96

lei reprezentând contravaloarea facturii din 06 august 2012.

Prin

contractul de prestări servicii nr. 594 din 28 ianuarie 2010, părțile au

stabilit la art. XII că „în cazul în care nu este posibilă rezolvarea

litigiilor pe cale amiabilă, părțile le vor supune spre soluționare instanțelor

judecătorești competente material de la sediul Prestatorului

”

.

În

raport de conținutul acestei prevederi contractuale, alegerea instanței a fost

făcută în interesul ambelor părți și nu poate fi vorba de o competență

teritorială alternativă, reclamanta fiind ținută să sesizeze instanța aleasă

prin convenție de la sediul prestatorului.

În

speță, prin alegerea instanței de către părți prin convenția încheiată, nu au

fost încălcate dispozițiile art. 19 C. proc. civ. care prevăd o competență

teritorială exclusivă, întrucât nu ne aflăm în cazurile prevăzute de art. 13 -

16 C. proc. civ.

Deci

clauza stipulată în contract este o clauză atributivă de competență care are

drept consecință prorogarea voluntară de competență, permisă de dispozițiile

art. 19 C. proc. civ.

În

aceste condiții, rezultă că potrivit clauzei din contract, la care s-a făcut

referire, care este în acord cu dispozițiile procedurale în materie, competența

de soluționare a acțiunii de față revine Judecătoriei Cornetu unde are sediul

reclamanta respectiv în comuna Glina județul Ilfov, localitate situată în

circumscripția Judecătoriei Cornetu.

Față

de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Cornetu, căreia i se va trimite dosarul pentru

continuarea judecății.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.