ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 28/2020

HOTĂRÂRE

01.06.2011

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 28/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de revizuire constată următoarele:

Prin Decizia nr. 810 R din 1 iunie 2011, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis recursul declarat de Comisia județeană de fond funciar Arad în contradictoriu cu intimații Consiliul local Moneasa, Comuna Moneasa reprezentată prin Primar, Comisia locală de fond funciar Moneasa și A. împotriva Sentinței civile nr. 171 din 24 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr. x/2010, având ca obiect revizuire - reconstituire drept de proprietate asupra terenului. A modificat, în totalitate, sentința atacată, în sensul că a admis cererea de revizuire formulată de Comisia județeană de fond funciar Arad împotriva Sentinței civile nr. 804/2001 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr. x/2001 și, în consecință, a schimbat, în totalitate, sentința și a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B. (antecesorul actualei intimate A.) împotriva Hotărârii nr. 60 din 4 septembrie 2000 a comisiei județene, având ca obiect reconstituire drept de proprietate privată asupra terenului forestier. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că decizia atacată este contrară Deciziei civile nr. II-1324 din 23 martie 1938 a Curții de Apel Timișoara, întrucât prin acea hotărâre s-a recunoscut dreptul de proprietate al antecesorilor revizuentei asupra respectivei suprafețe de pădure.

Revizuenta a opinat în sensul că nu are relevanță faptul că în dosarul menționat părțile nu au fost aceleași, atâta timp cât în anul 1938, cele două comisii nu existau, iar statul era reprezentat prin alte instituții, a căror calitate poate fi asimilată celei a comisiilor de fond funciar.

Nici faptul că în anul 1953 Tribunalul Suprem a constatat aplicabilitatea în cauză a legislației de preluare a pădurilor nu a fost considerat relevant de revizuentă, atâta timp cât decizia Curții de Apel Timișoara a rămas definitivă, dar nu irevocabilă, iar art. 322 pct. 7 C. proc. civ. face referire la decizii definitive.

Competența de soluționare a cererii de revizuire a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 382 din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, în prealabil analizării motivelor cererii, constată că revizuirea este tardiv formulată.

Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea a cărei anulare, pe calea revizuirii, se solicită este Decizia civilă nr. 810 R pronunțată de Tribunalul Arad la 1 iunie 2011, temeiul de drept al cererii constituindu-l pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.

Termenul de revizuire este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Or, în speță, Decizia civilă nr. 810 R/2011, irevocabilă, a fost pronunțată de Tribunalul Arad în recurs la 1 iunie 2011, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 28 februarie 2019, mult după expirarea termenului de o lună (după aproape 8 ani).

Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii extraordinare de atac), cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată, neimpunându-se a mai fi analizate alte aspecte.