ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 13 noiembrie 2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se stabilească întinderea și existența dreptului lor de proprietate și obligarea comisiei să le emită decizia de compensare.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în anul 2014, prin Dispoziția nr. 1005 din 30 decembrie 2014, emisă de Primarul orașului Hârșova, li s-a respins notificarea nr. x/2001 prin care au solicitat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru mai multe imobile.

În urma contestării acesteia, Tribunalul Constanța a pronunțat Sentința civilă nr. 184/2018, în dosarul nr. x/2015, sentință rămasă definitivă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 35 din Legea 165/2013.

Prin Sentința civilă nr. 1364 din 13 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor,în favoarea Tribunalului Constanța.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că prin Legea nr. 111/2019 s-a stabilit competența teritorială absolută de soluționare a contestațiilor și a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție se află situat imobilul, obiect al procedurii speciale reglementată de lege.

A apreciat instanța că, în cauză, este vorba despre norme legale speciale procesuale și, totodată, imperative, interesând ordinea publică, mai favorabile, care sunt de aplicare imediată, fără a se putea reține o retroactivitate a legii noi, pentru motive de unitate a situației juridice generale, așa cum s-a observat că se desprinde din însăși jurisprudența Curții Constituționale în materia aplicării principiului neretroactivității legii civile.

În doctrină, s-a apreciat că dacă dispozițiile legii sunt nu numai imperative, ci dictate de un interes general, de ordine publică, așa cum este și cazul dispozițiilor Legii nr. 111/2019 privitoare la competența soluționării cererilor și contestațiilor în materia Legii nr. 165/2013, se impune aplicarea lor imediată, interesul judecării cauzei de către instanța astfel determinată prin legea care a clarificat chestiunea privind instanța competentă din punct de vedere teritorial, fiind pe deplin justificat și în speța de față.

Conchizând, această instanță a avut în vedere că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 111/2019 are un caracter de normă specială, de aplicare imediată și cu prioritate față de norma generală (C. proc. civ.), fiind de natură a satisface totodată interesul care a generat edictarea sa.

Învestit prin declinare, Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 2367 din 9 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului București; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că cererea de chemare în judecată este formulată în temeiul art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013 și are ca obiect obligarea pârâtei Comisia Națională de Compensare a Imobilelor la emiterea deciziei prin care să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, precum și asupra măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților în temeiul Legii nr. 10/2001 și al Legii nr. 165/2013.

Dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 au stabilit o competență teritorială exclusivă, în favoarea secției civile a tribunalului de la sediul entității obligate la emiterea deciziilor în temeiul art. 33 și art. 34 din lege.

Această instanță a mai reținut că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13 noiembrie 2018.

Conform dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul Comisiei Naționale de Compensare a Imobilelor; prin urmare, cererea a fost adresată instanței competente teritorial la data sesizării sale, în temeiul unei dispoziții legale imperative în vigoare la 13 noiembrie 2018.

Împrejurarea că până la primul termen de judecată a intervenit un act normativ care a stabilit o nouă regulă de competență, nu poate atrage necompetența instanței inițial învestite, care nu se poate desesiza de judecata cererii. Aplicabilitatea imediată a Legii nr. 111/2019, care conferă competență teritorială secțiilor civile ale tribunalelor de la locul situării imobilelor nu poate fi contestată, însă vizează doar cererile înregistrate pe rolul instanței ulterior datei de 31 mai 2019, când a intrat în vigoare acest act normativ.

Concluzionând, această instanță a apreciat că în lipsa unor dispoziții tranzitorii din cuprinsul Legii nr. 111/2019, care să vizeze cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării sale în vigoare, devin aplicabile regulile de drept comun referitoare la aplicarea în timp a legii de procedură civilă, înscrise la art. 25 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanței legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a III-a civilă și Tribunalul Constanța, secția I civilă, și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce Tribunalul Constanța, secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la același text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la 13 noiembrie 2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se stabilească întinderea și existența dreptului lor de proprietate și obligarea comisiei la emiterea deciziei de compensare.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanței competente a soluționa pricina au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziții le conferă o astfel de semnificație se regăsesc și "f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică" și "g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunțate și având în vedere că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, învestirea de către reclamanți a Tribunalului București s-a realizat cu respectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului, respectiv 13 noiembrie 2018, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în M.Of. nr. 418 din 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul îi revine competența de a soluționa contestațiile, formulate de persoanele îndreptățite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din același act normativ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speță, normele care reglementează competența de soluționare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului București, noile dispoziții nu produc efecte în prezenta cauză, instanța inițial învestită rămânând competentă a soluționa pricina.

Pentru aceste considerente, având în vedere de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în a cărei rază teritorială se află sediul entității obligate să emită decizia de compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect "Legea nr. 10/2001", în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL