ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2479/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța împotriva Sentinței civile nr. 5703 din 20 aprilie 2019 a Judecătoriei Constanța, în contradictoriu cu pârâta A.. A schimbat în parte sentința, în sensul că a admis contestația la executare, a anulat executarea silită care a făcut obiectul dosarului de executare nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. și a dispus întoarcerea executării silite cu privire la suma de 7.241,81 RON, obligând-o pe pârâtă la restituirea acestei sume către reclamant. A menținut dispozițiile privind respingerea cererii de suspendare a executării silite.

Prin încheierea din 31 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunțate de aceeași instanță în același dosar, în sensul că, în loc de intimata C. s-a menționat A., iar în loc de suma de 7.241,81 RON, la plata căreia a fost obligată intimata, s-a trecut suma de 8.303,02 RON, cum era corect.

Prin Decizia nr. 455 din 19 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul declarat de Sindicatul Camera Medicilor din Județul Constanța, în numele membrilor de sindicat D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., A., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH. și III. împotriva Sentinței nr. 1510 din 9 iunie 2016 a Tribunalului Constanța, secția I civilă. A schimbat în tot sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea, obligându-l pe pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța la plata către fiecare dintre reclamanți a contravalorii a 20 tichete de masă lunar, pentru perioada 1 octombrie 2011 - 1 iulie 2015, actualizată cu rata inflației și la plata dobânzii legale. A respins, ca prescrise, pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2011.

La 18 noiembrie 2019, petenta A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, solicitând anularea acesteia și soluționarea cauzei printr-o nouă hotărâre, care să respecte autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a susținut că, potrivit aspectelor reținute în cuprinsul Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, spitalul județean face parte din categoria instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.

Față de această constatare, a cărei autoritate de lucru judecat revizuenta a susținut că nu poate fi încălcată, a arătat că Tribunalul Constanța, în cadrul dosarului nr. x/2018, nu putea reține, prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2015, întrucât nu erau îndeplinite condițiile privind finanțarea de la bugetul de stat a Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța.

Or, aspectul sursei de finanțare și natura tichetelor de masă nu pot fi negate sau repuse în discuție, câtă vreme chestiunile stabilite cu privire la acestea se bucură de autoritate de lucru judecat.

Relevanța celor mai sus arătate rezidă din modalitatea de redactare a dispozițiilor O.U.G. nr. 57/2015 (anterior O.U.G. nr. 88/2014), conform cărora acordarea tichetelor de masă angajaților din sistemul sanitar reprezintă o situație de excepție, fiind incidentă numai în situația în care unitățile sanitare publice angajatoare sunt finanțate din venituri proprii (astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 3448/2018 a Curții de Apel București).

Având în vedere că veniturile executate (despăgubirile) nu sunt obținute de la bugetul de stat, ci reprezintă venituri proprii ale Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța, față de rațiunea adoptării O.U.G. nr. 57/2018, respectiv protejarea bugetului de stat, revizuenta a susținut că dispozițiile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 nu sunt aplicabile.

De asemenea, revizuenta a menționat că argumentul pentru care Curtea de Apel Constanța a dispus obligarea Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța la plata contravalorii tichetelor de masă a fost tocmai pentru că sursa de finanțare a acestuia provine din veniturile proprii.

Cu toate acestea, Tribunalul Constanța a admis calea de atac exercitată împotriva contestației la executare și a dispus întoarcerea executării silite pentru întreaga sumă, în raport de prevederile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, respectiv plata acesteia din bugetul public.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În speță, invocând incidența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, susținând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte, raportat la datele speței, constată că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerința identității de obiect, părți și cauză prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, îndreptată prin încheierea din 31 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta A., Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța împotriva Sentinței civile nr. 5703 din 20 aprilie 2019 a Judecătoriei Constanța, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis contestația la executare și a anulat executarea silită începută în dosarul de executare nr. x/2017 de Biroul Executorului Judecătoresc B..

Așadar, litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Constanța, secția I civilă, finalizat prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, a cărei anulare o solicită revizuenta, a avut ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța, în contradictoriu cu intimata A., împotriva tuturor actelor de executare și împotriva executării silite înseși efectuate în dosarul de executare nr. x/2017 de Biroul Executorului Judecătoresc B..

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 455 din 19 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul declarat de Sindicatul Camera Medicilor din Județul Constanța, în numele membrilor de sindicat, împotriva Sentinței nr. 1510 din 9 iunie 2016 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte acțiunea, obligându-l pe pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța la plata către fiecare dintre reclamanți a contravalorii a 20 tichete de masă lunar, pentru perioada 1 octombrie 2011 - 1 iulie 2015, actualizate cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale.

Față de aspectele expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, nu se pune problema pronunțării unor hotărâri contradictorii în litigii cu aceleași părți, obiect și cauză.

Înalta Curte mai reține că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca atașându-se și considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susțin dispozitivul, ci și considerentelor decizorii.

În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ și efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză, părți).

Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, revizuenta a susținut că autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă este încălcată de Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, sub aspectul unei chestiuni dezlegate anterior, anume sursa de finanțare a spitalului județean.

În acest context, revizuenta a afirmat că prin Decizia nr. 455 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă s-a stabilit că spitalul județean se finanțează integral din surse proprii, în vreme ce, prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 57/2015, a reținut că finanțarea spitalului județean se face de la bugetul de stat.

În ceea ce privește considerentele Deciziei nr. 455 din 19 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, se constată, referitor la sursa de finanțare a Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sfântul Apostol Andrei" Constanța, că această instanță a reținut că finanțarea spitalelor se face pe bază contractuală, "veniturile având natura unor venituri proprii obținute pentru prestarea unor servicii medicale de urgență, iar nu natura unor alocări bugetare făcute prin ordonanțare de credite, chiar dacă sumele plătite în baza contractului de direcțiile sanitare județene sunt alocate din bugetul de stat potrivit art. 100 din Legea nr. 95/2006, republicată (art. 93 alin. (1) anterior republicării). Faptul că o instituție publică, cum este o direcție sanitară județeană, contactează anumite servicii, a căror plată o face din bugetul său alimentat din bugetul de stat, nu transformă prestatorul serviciului într-o instituție finanțată din bugetul de stat, acesta încasând acele sume ca venituri contractuale proprii întrucât nu există o relație directă de finanțare între acesta și ordonatorul principal de credite respectiv ministrul sănătății."

Pe de altă parte, Înalta Curte, analizând considerentele Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, reține că Tribunalul Constanța, secția I civilă, urmare calificării dreptului de creanță supus executării silite (drepturi salariale), a apreciat că susținerile revizuentei referitoare la sursa de finanțare a Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța sunt irelevante, câtă vreme dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 57/2015 reglementează eșalonarea la plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, fără a face vreo distincție în funcție de modul de finanțare a acestor entități.

De asemenea, se constată că Tribunalul a reținut că încadrarea intimatului în categoria instituțiilor publice nu a fost criticată de revizuentă, această calificare fiind suficientă pentru atragerea incidenței art. 15 din O.U.G. nr. 57/2015.

Rezultă așadar, că judecata realizată în dosarul nr. x/2018, finalizată prin Decizia nr. 1745 din 22 octombrie 2019 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, a cărei anulare se solicită, nu a ignorat aspectele dezlegate anterior de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, prin Decizia nr. 455 din 19 octombrie 2016.

Astfel, se reține că revizuenta pretinde, contrar realității juridice, existența unor hotărâri potrivnice, deși în cea de-a doua decizie s-a stabilit că dispozițiile art. 15 din O.U.G. nr. 57/2015 nu fac distincție în ceea ce privește modul de finanțare a instituțiilor și autorităților publice obligate la plata eșalonată a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, în favoarea personalului acestor entități și nu contrazic dezlegările și efectele lucrului judecat al primei hotărâri.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1745 din 22 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - MM