ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1154/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 4 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D. și E., în calitate de moștenitori legali ai F., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, au solicitat anularea actului administrativ nr. x, y/1/23.08.2018, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2018, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:

- plata sumei de 364.053,47 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă care nu se pot recolta pentru suprafața de pădure de 395 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Brașov în cuantum de 102.093,20 RON și pentru suprafața de pădure de 1.012,50 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Azuga în cuantum de 261.960,27 RON cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamente silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente perioadei anului 2018, în conformitate cu H.G. nr. 477/2017;

- plata dobânzilor fiscale, calculate asupra debitului principal în cuantum de 364.053,47 RON, începând cu data de 29.06.2018, dată la care au depus cererea la Garda Forestieră Brașov și până la plata efectivă a debitului;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 5665 din 13 septembrie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată prin întâmpinare de pârâtul MAP, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că, întrucât pretențiile reclamantului sunt formulate în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Apelor și Pădurilor, criteriul care operează la stabilirea competenței este cel al autorității publice centrale chemate în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.10.2019, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 848 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că litigiul vizează un act administrativ asimilat emis de pârâta Garda Forestieră Brașov, grefat pe pretinsul refuz nejustificat al acestei autorități de a aviza la plată ajutorul de stat, de a întocmi decontul justificativ și de a-l remite împreună cu restul documentelor către MAP în vederea efectuării plății.

Prin urmare, actul pretins vătămător care a produs efecte juridice și a constituit baza litigiului este actul emis de o autoritate publică locală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind lipsit de relevanță faptul că reclamanții au chemat în judecată și o autoritate publică centrală, cerând obligarea acesteia la plata despăgubirilor.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Raportat la obiectul acțiunii, precum și la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ generat de refuzul Gărzii Forestiere Brașov de acordare a unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de terenuri forestiere nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, refuz exprimat prin adresa nr. x, y/1/23.07.2018 și considerat de reclamanți ca fiind unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Așadar, litigiul dedus judecății vizează un act administrativ asimilat, iar competența materială se stabilește după poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât și una centrală, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În speța de față, actul vătămător, care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de refuzul de avizare la plată a ajutorului de stat, de a întocmi decontul justificativ și de a-l remite împreună cu restul documentelor către MAP în vederea efectuării plății exprimat de Garda Forestieră Brașov prin adresa nr. x, y/1/23.07.2018.

În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene/(...)/se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Împrejurarea că reclamanții au formulat un capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor și Pădurilor, nu este de natură a atrage competența materială a curții de apel.

Astfel, cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanții nu le-au putut recolta în calitate de proprietari, și care este formulată în contradictoriu și cu Ministerul Apelor și Pădurilor, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv anularea actului administrativ reprezentat de adresa nr. x, y/1/23.08.2018, emisă de Garda Forestieră Brașov.

În acest sens este și Soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2018, potrivit căreia: "În acțiunile introduse de Asociațiile Composesorale în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Gărzile Forestiere județene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare competenta de soluționare a cauzei se stabilește în favoarea tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de față Garda Forestieră Brașov, autoritate publică locală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța inițial învestită de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. și E. și pe pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2020.

GGC - GV