ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 795/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 11.12.2018 sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul E., dezbaterea succesiunii privind pe defunctul F., decedat la data de 04.09.2018, stabilirea masei succesorale, moștenitorii acceptanți și cotele succesorale precum și ieșirea din indiviziune asupra apartamentului situat în Galați, județul Galați, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 953, 954, 963, 970 și urm. C. civ., art. 669 și urm. C. civ.

Prin Sentința nr. 2243/08.10.2019, Judecătoria Bârlad a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului.

Instanța de judecată a reținut că, potrivit certificatului de deces seria x nr. x, emis de Primăria Podu Turcului, F., domiciliat în județul Vaslui, a decedat la data de 04.09.2018 în localitatea Podu Turcului, județul Bacău, iar conform Încheierii nr. 17/08.10.2018, emisă de BNP G., nu s-a deschis procedura succesorală, nu s-au găsit testamente și acte de declarații privind opțiunea succesorală.

Conform relațiilor comunicate de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, F. a figurat de la data de 17.12.2004 și până la deces (04.09.2018) cu domiciliul în județul Vaslui, iar în acest timp, în perioada 05.11.2015 - 02.11.2014, a avut reședința în județul Bacău. Din relațiile comunicate de Poliția Podu Turcului, județul Bacău, F. a locuit efectiv înainte de deces o perioadă de aproximativ 5 ani pe raza județul Bacău împreună cu numita H., în imobilul acesteia.

Imobilul construcție care face obiectul partajului succesoral se află situat în municipiul Galați, județul Galați, iar decesul a survenit la locuința în care a conviețuit cu H., înainte de deces, respectiv în localitatea Plopu, comuna Podu Turcului, județul Bacău, potrivit copiei certificatului de deces depusă la dosarul cauzei.

Rezultă că ultimul domiciliu al defunctului (locul în care acesta avea locuința sa permanentă) a fost comuna Podu Turcului.

Cum noul C. proc. civ. stabilește noțiunea de domiciliu acolo unde efectiv locuiește persoana, împrejurarea că în buletinul de identitate defunctul avea trecut domiciliul județul Vaslui nu are relevanță sub aspectul determinării locului deschiderii succesiunii, respectiv a ultimului domiciliu al defunctului.

De altfel, în art. 73 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale se arată că "dovada decesului și a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces", și nu cu buletinul de identitate. Mai mult, în cauză părțile nu au făcut dovada că un notar public din Bârlad a dezbătut succesiunea defunctului sau ar fi deschis vreun dosar în care să se fi stabilit care este ultimul domiciliu în care F. a locuit efectiv.

Pe de altă parte, art. 954 alin. (2) C. civ. stabilește că moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Prin Sentința nr. 65/25.02.2020, Judecătoria Podu Turcului a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bârlad, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că, împrejurarea că decesul defunctului a survenit pe raza comunei Podu Turcului, unde a și fost înregistrat, prin emiterea certificatului de deces, și că a locuit mai mulți ani în județul Bacău, nu este de natură a atrage competența instanței de la locuința de reședință pe care a avut-o cu 10 luni înainte de a interveni decesul.

Actuala reglementare instituie competența instanței de la locul imobilului pentru cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, cu excepția cazurilor când indiviziunea rezultă din succesiune. Prin urmare, în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, competența aparține în mod exclusiv instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, așa cum rezultă din dispozițiile art. 118 C. proc. civ.

Așa cum a reținut și Judecătoria Bârlad, potrivit dispozițiilor art. 954 alin. (2) C. civ., moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă dar, contrar susținerilor acestei instanțe, Certificatul de deces seria x nr. x/06.09.2018, eliberat defunctului a cărui moștenire se dezbate în cauza pendinte, face dovada că acesta a avut ultimul domiciliu în județul Vaslui, conform mențiunilor de la rubrica "domiciliu", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moștenire".

Cum în cauză obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie tocmai solicitarea de sistare a stării de indiviziune în raport de defunctul F., decedat la data de 04.09.2018, cu ultimul domiciliu în județul Vaslui, rezultă că instanța competentă a soluționa pricina potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. este cea în circumscripția căreia se regăsește ultimul domiciliu al acestuia, respectiv Judecătoria Bârlad.

Împrejurarea că anterior decesului, defunctul a locuit o perioadă de timp în localitatea Plopu, comuna Podu Turcului, județul Bacău, nu are nicio relevanță asupra stabilirii instanței competente (în analiza căreia interesează locul de domiciliu, iar nu locul decesului), câtă vreme ceea ce este relevant în determinarea competenței este ultimul domiciliul al defunctului, care se stabilește conform art. 954 alin. (2) C. civ.

Potrivit dispoziției legale menționate, moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Or, potrivit Certificatului de deces seria x nr. x/06.09.2018, eliberat pe numele defunctului a cărui moștenire se dezbate în speță, rezultă că acesta a avut ultimul domiciliu în județul Vaslui, conform mențiunilor de la rubrica "domiciliu", care nu trebuie confundat cu locul decesului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2020.

GGC - NN