ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 609/2020

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 953 A din 25 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 134/29.01.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția III-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

A admis apelul incident formulat de apelantul-pârât Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe civile, a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 24 septembrie 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt, susținând că este hărțuit periodic de angajații pârâtei, ceea ce îi cauzează prejudicii, întrucât este o persoană cunoscută publicului.

A susținut că temeiul juridic este reprezentat de prevederile art. 1349 și 1373 C. civ., în sensul că instanța de apel nu a coroborat probele, nu a încuviințat proba cu martori solicitată de reclamant, îngrădind, astfel, dreptul la apărare al reclamantului.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Direcția Generală a Poliției Municipiului București a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, solicitând ca instanța să respingă apărările intimatei.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 16 ianuarie 2020, dispunându-se comunicarea acestuia.

Raportul a fost comunicat părților la 28 ianuarie 2020.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 27 februarie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a prezentat pe larg situația de fapt, susținând că este hărțuit periodic de angajații pârâtei, ceea ce îi cauzează prejudicii, întrucât este o persoană cunoscută publicului.

În continuare, recurentul-reclamant a redat dispozițiile art. 1349 C. civ. privind răspunderea delictuală, arătând că în mod nelegal și netemeinic instanța de apel nu a coroborat toate probele administrate în cauză și nu a audiat martorul propus de reclamant, apreciind că i-a fost îngrădit dreptul la apărare prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care solicită admiterea recursului, anularea deciziei recurate, evocarea fondului și încuviințarea audierii martorului propus, pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.

Cu referire la aspectele prezentate de recurentul-pârât, se reține că modalitatea în care instanța de apel a înțeles să valorifice sau să interpreteze materialul probator existent în dosar nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanța de control judiciar, reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Deși formal au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că în cuprinsul cererii de recurs nu au fost dezvoltate în concret critici de natură a evidenția care au fost normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 953 A din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.

GGC - NN