ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 ianuarie 2020 sub nr. x/2020, contestatoarea A. a solicitat, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 și 504 alin. (2) C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 2092 din 14 noiembrie 2019 pronunțată de această instanță în dosar nr. x/2018.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin hotărârea contestată instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în sensul că în mod greșit s-a reținut că aceasta (reclamantă în dosarul nr. x/2018) ar fi ales locul judecății, în condițiile în care competența instanțelor se determină potrivit legii, iar nu potrivit unei alegeri personale.

S-a mai arătat că decizia contestată conține motive străine de temeiurile de drept în vigoare la data introducerii acțiunii (24 iulie 2018), întrucât C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2019, fiind invocate prevederile art. 127 C. proc. civ. în forma reglementată prin această modificare.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata", iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește ipotezele în care pot fi supuse acestei căi de atac hotărârile instanțelor de recurs.

Rezultă că motivele contestației în anulare obișnuite (de drept comun) - consacrate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - au caracter limitativ și sunt de strictă interpretare, vizând chestiunea strict procedurală a judecării cauzei în condițiile necitării și neprezentării în ședință a contestatorului, pe această cale neputând fi puse în discuție probleme de fond ori săvârșirea unor erori materiale sau greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor.

Pe de altă parte, contestația în anulare specială, reglementată de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate în recurs și contra celor pronunțate de instanțele de apel, dacă acestea din urmă, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Se constată că prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare nr. 2092 din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2018, în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Arad și Tribunalul Bihor, în cauza având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ. "Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în cameră de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă".

Față de textul legal anterior citat, ce impune soluționarea conflictului negativ de competență în cameră de consiliu și fără citarea părților, se apreciază că hotărârea vizată de prezenta procedură nu e susceptibilă de atacare pe calea extraordinară a contestației în anulare pentru cazul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - de altfel, neinvocat de parte - întrucât acesta vizează nereguli procedurale specifice unor situații contrare, în care litigiile se judecă în condiții de contradictorialitate ce impun citarea părților potrivit legii.

Totodată, hotărârea în cauză nu este susceptibilă de atacare nici pe calea extraordinară a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - temei ce a fost indicat de parte în fundamentarea demersului său procesual - întrucât hotărârea pronunțată în regulatorul de competență nu face parte din categoria acelora cărora li se adresează textul legal, nefiind o hotărâre pronunțată în recurs și nici în apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază asupra caracterului inadmisibil al căii extraordinare de atac promovate, ce vizează o hotărâre care nu se înscrie în categoria acelora menționate limitativ prin dispozițiile art. 503 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., motiv pentru care o va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A., domiciliată în municipiul Arad, județul Arad, împotriva Deciziei nr. 2092 din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații B. S.A. cu sediul în București, Bd. x, B. S.A. Sucursala Arad cu sediul în Arad, Bd. x, jud. Arad, C. cu sediul procesual ales în București, str. x, la SC A D., E. S.A. cu sediul procesual ales în București, str. x, la SC A D., F. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2020.

GGC - CL