ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 14.02.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 3587/31.01.2017 prin care s-a respins cererea de plată cu privire la suma de 344,43 euro și obligarea pârâtului la plata sumei de 344,43 euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2987 din 24 iulie 2017, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat art. 2 din Decizia nr. 3587/31.01.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 344,43 euro, în echivalent în RON calculat la cursul BNR de la data plății efective și a obligat pârâtul la plata sumei de 205 RON, reprezentând taxă de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea, în tot, a hotărârii recurate și, pe cale de consecință, respingerea contestației formulate.

Recurentul-pârât critică concluzia la care a ajuns prima instanță cu privire la calculul dobânzii și arată că în speță sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 și nu cele prevăzute de art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011.

Se arată că FGA este o persoană juridică de drept public și funcționează ca o schemă de garantare în domeniul asigurărilor și nu ca un asigurător, nu a fost parte în contractul de asigurare încheiat între asigurător și asigurat, nu a garantat asigurătorul și nu se substituie acestuia, intervine numai în cazul falimentului asiguratului.

Dobânzile legale aferente debitului principal nu constituie elementele unui contract de asigurare, c sunt sancțiuni aplicate ca urmare a întârzierii plății, imputabile societății de asigurare care a intrat în faliment.

Sentința civilă nr. 999/22.10.2015, pronunțată de Tribunalul Arad, a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, este dată în contradictoriu cu asigurătorul intrat în faliment și nu cu recurentul-pârât.

Din acest motiv, susține recurentul-pârât, și-a permis să analizeze modul de calcul al dobânzilor, astfel că s-au acordat dobânzi până la data deschiderii procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile art. 80 din Legea nr. 85/2014, suma a fost diminuantă cu 20%, în temeiul art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2001, cu motivarea că nu pot fi aplicabile raporturile existente între profesioniști, FGA neputând fi asimilat cu un profesionist.

FGA nu îndeplinește prevederile art. 3 alin. (3) din C. civ., conform cărora, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică de către una sau mai multe persoane a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ".

Recurentul-pârât acordă despăgubiri/indemnizații creditorilor de asigurare care au o creanță de asigurare, iar dobânda remuneratorie nu constituie creanță de asigurare conform art. 4 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 213/2015, interpretarea modului de calcul privind dobânda remuneratorie fiind de competența Fondului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Din actele dosarului, reiese faptul că, prin Decizia nr. 3587/31.01.2017, recurentul-pârât, aplicând disp. art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, a redus dobânda legală cu 20%, astfel că a considerat că suma în cuantum de 344,43 euro, reprezentând diferență dobândă legală, nu se justifică.

Prima instanță, admițând acțiunea, a arătat că, prin Sentința civilă nr. 999/22.10.2015, pronunțată de Tribunalul Arad s-a stabilit, cu titlu de autoritate de lucru judecat, că dobânda legală se calculează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, acest mod de calcul fiind obligatoriu și pentru recurentul-pârât.

Potrivit disp. art. 2 din O.G. nr. 13/2011, în cazul în care, potrivit disp. legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 stipulează că în raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.

Dimpotrivă, art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011 permite ca în raporturile care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din C. civ., rata dobânzii legale să se stabilească potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.

Prin Sentința civilă nr. 999/27.10.2015, Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Societatea B. SA și a obligat pârâta să achite societății suma de 18.388 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, precum și dobânzi legale aferente acestei sume de la data înregistrării acțiunii - 24.07.2015 și până la data plății integrale, dobânda urmând să fie calculată potrivit art. 3 alin. (21) din O.U.G. nr. 13/2011.

Deoarece Societatea B. SA a intrat în procedura falimentului, intimata-reclamantă a uzat de dispozițiile Legii nr. 213/2015 și s-a adresat Fondului de Garantare a Asiguraților pentru recuperarea sumei.

Potrivit disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, FGA are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător.

Intimata-pârâtă are calitatea de creditor de asigurare (necontestată în cauză), a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 213/2015, scop în care, potrivit art. 14 alin. (1) și (2) din lege, a anexat înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care a rezultat cuantumul sumelor solicitate.

Intimata-reclamantă a anexat o hotărâre judecătorească definitivă, din care a rezultat cuantumul sumelor pretinse și modul de calcul al acestora.

Din acest punct de vedere, recurentul-pârât are obligația să respecte dispoziția instanței de judecată și, implicit, autoritatea de lucru judecat cu privire la sumele datorate de asigurătorul aflat în faliment, deoarece cererea de plată se soluționează în raport de actele doveditoare anexate, chiar dacă Fondul nu a fost parte în cauză dintre asigurat și asigurator.

Față de acestea, recurentul-pârât era obligat să calculeze dobânda legală în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, așa cum s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă.

Dobânda legală nu se calculează ținându-se seama de faptul că FGA este o persoană de drept public și nu un profesionist, deoarece acesta protejează interesele creditorului de asigurări în raport cu asigurătorul aflat în faliment și nu cu propriile interese, FGA are obligația să respecte plafonul maxim, impus de lege și să achite atât debitul principal cât și dobânda, calculate deja printr-o hotărâre judecătorească opozabilă acestuia și reprezentând creanță de asigurare.

În concluzie, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 2987 din 24 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - OB