ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1072/2017

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 354 din 19 mai 2015, Judecătoria Luduș a respins ca nefondată cererea prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând validarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 10 ianuarie 2011, având ca obiect terenul în suprafață de 850 mp., situat în comuna Cuci, județul Mureș.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 673/2015 din 03 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția Civilă.

Recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei decizii a fost respins ca inadmisibil de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin decizia nr. 174/R din 20 aprilie 2016.

Prin decizia nr. 1909 din 10 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva sus-menționatei decizii.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut, în esență, că reclamantul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate tot în recurs, iar hotărârea atacată are, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., caracter definitiv de la pronunțare.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, solicitând rejudecarea cauzei.

În motivare, a arătat că, raportat la durata soluționării cauzei și la obligarea la plata taxelor judiciare de timbru, apreciază că toate instanțele au încălcat legea civilă în materie, respectiv dispozițiile art. 1279 C. civ., cu referire la validarea promisiunii de vânzare-cumpărare.

A arătat contestatorul că toate măsurile dispuse de instanță sunt nule, ca urmare a săvârșirii faptelor prevăzute de art. 270, 269 și 244 C. pen.

De asemenea, a invocat art. 207 C. pen., subliniind că a fost constrâns să plătească taxe judiciare de timbru în fața a trei instanțe, pentru soluționarea aceleiași cauze, dar și abuzul de drept, buna credință, dreptul la viață și sănătate, și dreptul la proprietate, cu referire la valoarea sumei achitate și a precizat că solicită, în regim de urgență, angajarea răspunderii persoanelor vinovate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

La data de 10.02.2017, intimatul a depus întâmpinare.

Analizând actele dosarului și decizia atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speță, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1909 din 10 noiembrie 2016, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constituită în completul de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 174/R din 20 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Prin urmare, decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1909 din 10 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iunie 2017.